„Grand Hotel Continental” se ridică la sfârşitul secolului al XIX-lea pe fundaţiile unuia mai vechi, numit Broft · cele două saloane în formă de „L” ale restaurantului său au 240 de locuri, plus 180 în grădină · Restaurantul Continental este preferatul funcţionarilor din aparatul de stat şi al oamenilor de afaceri · un alt restaurant faimos: pe Calea Şerban Vodă localul Zissu, cu bar şi restaurant, în care debutează cântăreţul Jean Moscopol · aici au căutare şampania şi vinurile Mott, Rhein şi Cointreau.
Mariana Drăgescu (n. 1912) a venit la Bucureşti în 1933 şi s-a înscris la Şcoala de pilotaj „Mircea Cantacuzino”, obţinând doi ani mai târziu brevetul de pilot 94 (al şaptelea brevet feminin din ţară). Până să plece pe front cu Escadrila Sanitară a lucrat în Bucureşti, la Aeroclubul Regal.
„Erau restaurantele… Continentalul era şi atuncea şi Capşa. La Continental era Grigoraş Dinicu care cânta şi când intrai în restaurant Grigoraş totdeauna, chiar dacă era cu vioara în mână, se înclina şi saluta pe toţi care intrau. La Capşa erau artiştii care se adunau… îmi aduc aminte de actorul acela, Iancu Brezeanu, îl vedeam mereu pe acolo. Şi pe Manu, actorul Manu, ei erau nelipsiţi… […]
Erau localuri foarte căutate şi mai departe de centru şi unde se duceau bucureştenii din centrul oraşului să mănânce, pentru faima localului. De exemplu, era acolo spre [bulevardul] 11 Iunie celebrul <La Leul şi cârnatul> unde se mâncau nişte fripturi formidabile! Mai era la Şosea, iară, o mică grădină, asta tot înainte de război, <La ‘Coana Victoriţa>. Ea era micuţă şi se strecura peste tot. Toată lumea bună venea acolo să mănânce şi când ne-am adunat şi noi odată, cu Nadia [Russo], cu Nicu Polizu Micşunescu, băieţii ăştia mai… <Haide să mâncăm la ‘Coana Victoriţa!> Şi îţi aducea o tavă cu tot felul de varietaţi de friptură la grătar, şi ficat… o varietate. Aducea o tavă mare şi să mănânci cât poţi şi cât vrei. Şi foarte convenabile preţurile! Apoi, îmi aduc aminte că intram la Nestor şi-mi cumpăram prăjituri sau o cutie de bomboane, nu era nicio problemă! Ajungea salariul… […]
La sărbători mai speciale, cum era Revelionul, cine avea posibilitate sau cine era invitat făcea şi la restaurantul Zissu sau mai era Barul Melody… patronul era un macedonean, unul, Caracostea. Era foarte frumos Barul Melody! Se dansa… Era tot la un local de noapte, tot al lui Zissu, unde am fost o dată invitată şi am văzut un program extraordinar de frumos. Un negru fusese angajat acolo şi avea un dans cu nişte lanţuri pe el şi unde simula sclavia. Pe urmă, o femeie care avea aşa puse nişte unghii lungi ca nişte gheare care simula un dans străvechi, aşa. Am să vă arăt un program de la restaurantul Zissu de Revelion, ca să vedeţi ce bunătăţi erau… […] Toate erau in franceză. <Rue de Batiştei no. 12. Revellion ’41> – erau nemţii în ţară, dar nu începuse [pentru noi] războiul. Era ’40 spre ’41, meniu cu: <Cocktail Very Dry Montblanc, Caviar frais sur canapé, Consommé double, Baton de fromage, Filet de merlan sibérien, Sauce verte, […] Salade Caprice, Petit pois aux fleurons, Crėme glacée, Biscuits aux avelines, Tarlettes suisses, Corbeille des Fruits…>, toate în franceză.”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2000]
