În 1864 Leon Alcalay înfiinţează primul său magazin de cărţi pe Calea Victoriei nr. 27 · porneşte de la două dulapuri cu cărţi vechi, ajungând cu timpul să aibă cea mai mare librărie şi o editură · în 1883 mai deschide la parterul „Grand Hotel du Boulevard” un magazin de cărţi şi papetărie · pe Calea Victoriei, încă un loc apreciat de elita Bucureştiului interbelic: studioul fotografic Julietta, înfiinţat de Adolf Klingsberg · Studio Julietta devine preferatul Casei Regale.
Elena Costi (n. 1923) s-a născut, a copilărit, a locuit şi locuieşte şi astăzi în Bucureşti. Tatăl său a fost funcţionar în Ministerul de Finanţe, iar soţul avocat, doctor în Drept la Paris. Elena Costi a studiat patru ani la Belle Arte (1942-1946), aşa încât educaţia şi mediul în care a crescut i-au dezvoltat gustul pentru tot ce este frumos şi de calitate.
„Prin faţa Palatului [Regal] nu prea se plimba lumea pentru că atracţia era aşa: de la [Galeriile] Lafayette care era mai în jos, înspre Lipscani – magazinul Victoria – atunci îi spunea Lafayette. De la Lafayette mergeai pe partea stângă; în colţ cu Bulevardul Elisabeta era o mare librărie, Alcalay. foarte bună librărie! Ce căutai şi nu găseai în altă parte, acolo găseai. Şi multe alte magazine; bijutieri erau foarte mulţi, pe lângă Alcalay, în toate clădirile acelea la parter erau magazine. […] Lângă Capşa era fotograful ăsta, Julietta şi mereu ne duceam, eu cu soţul meu şi ne uitam. Şi el, într-o bună zi, mi-a spus: <Ar trebui să-ţi faci şi tu nişte fotografii…> […] Dar am trecut de Julietta, am mers în jos pe Calea Victoriei. […]
Când am văzut eu că el tot insista să fac o fotografie şi am trecut pe la [cofetăria] Nestor, acolo era acest atelier de fotografie de lux, [Guggenberger] care îl concura pe [cel numit] Julietta care era lângă Capşa. Julietta era de primul rang şi Guggenberger îl concura. Şi soţul meu zice: <Hai să intrăm aicea, să vedem…>
Şi am intrat acolo, era o doamnă aşa, parcă era Lucia Sturdza Bulandra, aşa cam de vârsta ei, o doamnă cu prestanţă, îmbrăcată cu o rochie cu dantele negre, distinsă de tot, impresionantă! Şi hai să fac o fotografie şi a început… avea fotograf pe lângă ea, ea doar îl dirija. Pe urmă doamna zice: <Ia treceţi şi dumneavoastră lângă domnişoara>. Şi ne-am fotografiat şi împreună. […] Ne-am dus, am scos fotografiile, dar fotografiile noastre erau şi în vitrină! Şi eu m-am gândit: <Acum o să mă cunoască tot Bucureştiul că sunt cu tine!> Că eram amândoi, parcă eram soţ şi soţie! Să ştiţi că am avut aşa, un fel de… nu ştiu, o jenă, adică o nesiguranţă… Adică, eu vedeam că-mi făcea curte, dar mă gândeam: <Dar dacă eu nu mă mărit cu omul ăsta?!> Eram cu mentalitatea… aşa m-au educat părinţii. Ce mă fac eu dacă mă căsătoresc cu altcineva, o să zică: <Uite aici dovada, te-ai fotografiat cu băiatul ăsta!> Dar Dumnezeu a vrut ca el să fie!… Acolo am făcut fotografiile de domnişoară, fotografia de mireasă, fotografia de mamă cu copil, eu, acolo, cu băieţelul mic… asta a fost, toată viaţa.”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2018]
