În 1928 se construieşte pe Calea Victoriei un imobil al firmei Socec – architect Herman Clejan · mai târziu, în clădirea extinsă se instalează primul mare magazin universal din România, Galeriile Lafayette, după numele celebrului „Galeries Lafayette” de la Paris · Lafayette de pe Calea Victoriei (azi magazinul Victoria) este în anii ’30 foarte modern: cu mari spaţii de expunere, cu lift, coloane şi marmură · în aceeaşi perioadă, în blocul Aro şi în faţa Palatului Telefoanelor sunt două „automate” Herdan, localuri în care clienţii consumă în picioare o mâncare frugală, plătind o sumă fixă.
Mariana Drăgescu (n. 1912) a venit la Bucureşti în 1933 şi s-a înscris la Şcoala de pilotaj „Mircea Cantacuzino”, obţinând doi ani mai târziu brevetul de pilot. A fost angajată la Aeroclubul Regal unde a lucrat până la începerea războiului.
„În Calea Victoriei, cum mergeai pe partea stângă […] erau două magazine celebre de încălţăminte, Gaston Mihăilescu şi Nelu Mihăilescu, care aveau cei mai frumoşi pantofi de damă pe care i-am văzut vreodată, făcuţi din materiale fine, din piele de aligator, până la pantofii de sport pe care îi făceau – [toţi] erau extraordinar de frumoşi! Bine, ei importau pieile astea, că nu erau piei de animale [autohtone, erau] exotice. Gaston şi Nelu erau la mică distanţă, probabil că erau tată-fiu, nu ştiu.
Şi mai era pe urmă un magazin de covoare orientale, unul Djaburov, care a rezistat până în anii de război. Era apoi un magazin italienesc în care se vindeau nişte coperţi de cărţi sau mape care erau dintr-un fel de piele imprimată cu diferite modele şi vase din astea [de porţelan] cum sunt Capodimonte şi vaze de flori şi lucruri aşa, mai aparte.
Pe urmă, erau magazine de bijuterii, celebrul Resch, iar pe partea dreaptă era magazin de încălţăminte bărbătească unde se făceau cele mai frumoase cizme de călărie, pantofi bărbăteşti frumoşi, tot felul de accesorii, cravaşe, lucruri frumoase din piele, numai pentru bărbaţi… […]
Era o plăcere să intri intr-un magazin şi să cumperi ceva! [Vânzătorii] aveau răbdare să-ţi întindă stofele sau… Cum intrai în Lipscani erau două mari magazine Gallia şi Catelli care aveau numai mătăsuri, mătăsuri fine, sigur, importate, perdele splendide, era foarte căutat şi magazinul ăsta… Galeriile Lafayette nu era cum era acum, era un magazin de lux, erau acolo lucruri foarte frumoase. Îmi amintesc că de la Galeriile Lafayette şi-a cumpărat colega mea Nadia [Russo Boosie] o haină de piele foarte frumoasă – atuncea eram deja salariate, aveam bani – şi eu mi-am luat o scurtă de piele care a ţinut ani de zile şi la preţuri pe care ni le permiteam…
Am uitat să spun de Cofetăria Nestor, celebra cofetărie Nestor unde erau extraordinar de variate lucruri şi avea în interior şi etaj şi la etaj puteai să iei, de exemplu, o mică gustare, ouă fierte la pahar, brânzeturi, aşa, când ţi-era foame, să iei ceva şi pe urmă jos, era cofetăria propriu-zisă. […] Ce mai era plăcut pe bulevardul Lascăr Catargiu: erau nişte restaurante vegetariene admirabile, foarte frumoase şi lume bine care venea, se mâca acolo extraordinar de bine!
A, şi la un moment dat a apărut Herdan, <Herdan 7 lei>, cum i se spunea. Acolo, în holul unui local, oricine putea să ia dimineaţa cu 7 lei o cafea cu lapte, cu cornuri. Şi mai avea Herdan o clădire cu etaj unde cu 14 lei puteai să mănânci două feluri şi un desert. […] Casa asta, Herdan… era tot undeva aici, pe Calea Victoriei, pe unde s-a dărâmat acuma, în urmă. Iar ăsta de 7 lei parcă era undeva jos, pe la blocul Aro…
De sărbători era o diferenţă faţă de o zi obişnuită?
Da, atunci vitrinele debordau de bunătăţi şi de aranjamentul lor încât era o plăcere numai să le priveşti, ca la o expoziţie!”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2000]
