Deși condițiile de altădată încă se lasă așteptate, împătimiții soarelui și ai plajei pot avea și anul acesta (e adevărat, cu ceva restricții în vigoare) un concediu plăcut și plin de distracție. Chiar dacă pare mai degrabă o invenție intens vehiculată pe rețelele de socializare decât un termen medical, tanorexia reprezintă „afecțiunea unei persoane care se bronzează excesiv pentru a obține o piele cât mai închisă la culoare, întrucât se percepe ca fiind inacceptabil de palidă”. Așadar, este un lucru real și cât se poate de serios. Bronzul poate fi obținut fie prin expunerea la soare, în aer liber, fie prin frecventarea saloanelor specifice. Cu toate că foarte puțini oameni cunosc acest termen ca atare, semnificația lui poate fi ușor recunoscută – obsesia pentru o piele bronzată, de culoare ciocolatie, fără a ține cont de efectele dăunătoare ale soarelui sau ale metodelor artificiale de bronzat asupra pielii și, implicit, a sănătății. Dacă odinioară, timp de câteva secole, pielea albă era apanajul celor din lumea bună, acum pielea albă nu mai pare deloc la modă. Emisiunile tv, revistele pentru femei și paginile de socializare promovează pielea ciocolatie ca fiind un must-have al zilelor noastre. Așa se face că, de la dorința care arde în orice femeie de a fi apreciată și observată sau de la „respectarea” aproape orbească a tendințelor și până la obsesie nu este decât un pas, întrucât tot mai multe reprezentante ale sexului frumos sunt astăzi afectate de bronzul excesiv. Ca orice altă preocupare nesănătoasă, tanorexia poate duce un pasionat al zilelor însorite de vară de la o stare de plăcere și distracție la obsesie, însă trebuie determinat științific dacă există o acțiune fizică sau psihologică în spatele acestei dependențe.
Scurtă istorisire
În cultura vest-europeană, pielea dechisă la culoare, chiar palidă, a indicat timp de secole un statut ridicat și luxul de a-ți permite să te ferești de razele soarelui, bronzul fiind semnul distinctiv al oamenilor care munceau la câmp sau în aer liber. În anii ’20 ai secolului al XX-lea, creatoarea de modă Coco Chanel a popularizat ideea de bronzare. Ea a fost cea care a răspândit conceptul conform căruia soarele ar trebui să fie echivalentul plăcerii, relaxării absolute și al bogăției. Tot atunci au fost introduse și primele dispozitive de bronzare la domiciliu, pentru a trata diferite afecțiuni, fiind încă utilizate ca leac pentru anumite forme de psoriazis și dermatită. După Revoluția industrială, ideea de a avea o piele ciocolatie a câștigat în popularitate, întrucât angajații prestau mai mult o muncă de birou și, prin urmare, exista mai puțină forță de muncă în aer liber. Din cauza înmulțirii locurilor de muncă în interior, bronzul a început să devină sinonim cu petrecerea timpului în aer liber și cu resursele financiare necesare pentru a călători în locuri exotice unde îl puteai obține. Bronzul reprezenta, de asemenea, entuziasm pentru activități în aer liber, precum sportul și, implicit, o sănătate mai bună.
Când au fost deschise primele saloane de bronzare, conceptul s-a schimbat din nou. Primul autobronzant, Tan-Man, a fost introdus în 1959, iar saloanele de bronzat cu raze UV au început să apară în Statele Unite în 1978. Ca o revenire în zilele noastre, conform ultimelor cifre, în ciuda avertismentelor repetate cu privire la pericolele expunerii la razele UV, există, încă, peste 9000 de saloane care servesc aproximativ 30 de milioane de clienți în fiecare an, iar un studiu realizat de Universitatea Pepperdine, în anul 2005, arată că 25% dintre împătimiții plajei prezintă semne evidente de dependență sau tanorexie. De-a lungul timpului, au început să existe foarte multe probleme de sănătate legate de această dependență, ceea ce a făcut ca în 2014, majoritatea statelor australiene să interzică toate saloanele comerciale de bronzat, după ce în 2011, peste 2000 de oameni au murit din cauza cancerului de piele în Australia. Este a doua națiune care a recurs la această metodă, după ce Brazilia a impus restricții. Mai multe state europene și americane au interzis folosirea aparatelor speciale de bronzat de către minori.
La polul opus, în emisfera estică, pe la mijlocul anilor ’90, în Japonia, a apărut un nou tip de bronzare, numit Ganguro. Un look tipic pentru o „ganguro” era să poarte vestimentație viu colorată, fuste-mini, sarong-uri (țesătură cu diverse imprimeuri înfășurată de-a lungul taliei de mai multe ori), pantofi platformă, părul alb, oxigenat, bronz de culoare cât mai închisă, machiaj spectaculos, cu gene false, combinații de dermatograf alb cu negru, ruj de culoare albă, multe accesorii, gen brățări, cercei, inele, coliere și pietre prețioase aplicate pe față. Bronzul intens era folosit în ideea exprimării individualității și se dorea a fi în contradicție cu idealul tradițional de frumusețe feminină japoneză. Cu toată popuaritatea de care s-au bucurat o vreme, având în vedere noutatea pe care o aduceau, multe dintre aceste femei au fost ulterior respinse de public și de mass-media.
Cauze, efecte și factori de risc
Putând fi lejer catalogat un paronim de nădejde al cuvântului „anorexie” (lipsa bolnăvicioasă a poftei de mâncare), din punct de vedere etimologic, termenul de „tanorexie” este o combinație mai puțin firească a cuvântului englezesc „tan” – bronz (din latinescul „tannare”) cu mai vechiul „orexis”, din greaca antică, adică, poftă de…, apetit, înclinare, predispoziție.
Această expunere continuă la un cunoscut agent cauzator de cancer sugerează existența unui mecanism de dependență și, pe drept cuvânt, tanorexicii raportează semnale clare legate de un comportament abuziv, susținând că expunerea prelungită la soare le îmbunătățește starea de spirit, îi relaxează, le oferă prilejul de a socializa și, nu în ultimul rând, le aduce o imagine perfectă în societate. Iar acestea sunt numai câteva dintre motivele pentru care tanorexicii sunt extrem de greu de convins să renunțe la această dependență. Într-adevăr, expunerea la razele soarelui determină creierul să producă endorfine – celulele fericirii, dar acest lucru nu presupune că suntem mai fericiți dacă stăm mai mult la soare, ci din contră, că orice abuz este dăunător. Dependența de bronz este explicată prin faptul că razele UV stimulează eliberarea acestor endorfine, ceea ce creează o stare de bine. Însă aceasta este amăgitoare, așa cum se întâmplă, de exemplu, și cu mâncatul ciocolatei în exces. Tanorexicii nu ratează nicio zi de bronz, ba chiar devin agitați dacă nu pot ajunge la plajă sau la solariu și, de obicei, intră într-o competiție mută cu alte persoane care pun același preț pe aspectul ciocolatiu.
În cazul celor care suferă de tanorexie, există o tulburare a imaginii, întrucât odată ajunși în fața unei oglinzi, pur și simplu, nu vor să vadă realitatea, mintea lor denaturând adevărul. La fel ca și anorexia, tulburare alimentară gravă care este, de fapt, un refuz de a menține o greutate normală a corpului și o teamă intensă de a nu crește în greutate, tanorexia ține de percepția unei imagini corporale distorsionate și poate fi un indiciu clar al tulburării dismorfice corporale (BDD), o tulburare mentală în care persoana este extrem de critică cu privire la fizicul său sau la imaginea de sine, atingând un grad obsesiv și compulsiv. Acest lucru s-ar putea traduce, mai pe scurt, prin faptul că oricât de slab ai deveni, nu este niciodată suficient, sau oricât de bronzat ai fi, tot ai mai vrea. Ambele sunt niște denaturări și tulburări ale imaginii corporale, și, chiar dacă dependența de bronzare și anorexia pot fi tratate, „daunele” cauzate de expunerea la radiațiile UV și tulburările alimentare sau dietele extreme nu pot fi „reparate”. Afectarea pielii și riscurile crescute de cancer de piele (carcinomul bazocelular cu celule scuamoase sau melanomul), în cazul tanorexiei, sau, și mai rău, gândirea confuză asociată cu o memorie slabă, depresia, fragilitatea oaselor și complicațiile severe, în cazul anorexiei, se pot transforma în boli grave ducând, din păcate, de multe ori, chiar și la deces.
Există multe dezbateri cu privire la cât de sănătoasă este sau nu expunerea la soare și, mai ales la cât de mult ar trebui să ne expunem, însă majoritatea dermatologilor sunt de părere că bronzul este un semn al afectării pielii și că orice depășire a unui anumit prag este inutilă și riscantă. Cu toate acestea, societatea încă proiectează pielea bronzată ca semn al sănătății și al frumuseții, chiar dacă avertismentele specialiștilor de apariție a îmbătrânirii premature, a petelor neplăcute, a pielii uscate și chiar a melanomului (cancer de piele) – indiferent dacă bronzul este obținut în mod natural prin razele soarelui sau în mod artificial pe un pat de salon -, sunt practic prezente peste tot, dar ignorate de toți. De departe, cea mai cunoscută formă de cancer de piele este cancerul negru al pielii, adică melanomul malign. De asemenea, formele mai frecvente sunt epiteliomul bazocelular și epiteliomul spinocelular, aceste două forme numindu-se și „cancerul alb” al pielii. Datele statistice arată că melanomul reprezintă aproximativ 4% din totalitatea tumorilor maligne, de regulă fiind întâlnit mai des la femei decât la bărbați. Basaliomul are o frecvență de cinci ori mai mare decât spinaliomul, însă rata mortalității este semnificativ mai mare în cazul cancerului negru de piele. Așadar, efectele dependenței de bronzare sunt / dar nu se limitează la: cancer de piele, arsuri ale pielii, îmbătrânirea prematură a pielii și afectarea ochilor (atât pe termen scurt, cât și pe termen lung).
Și reprezentanții Academiilor Europene și Americane de Dermatologie au afirmat, în urma unor cercetări temeinice, că expunerea cronică la soare, fără protecție sau sesiunile de bronz la solariu pot duce la apariția tumorilor maligne la nivelul pielii. Mai exact, 90% dintre carcinoame și 80% dintre melanoame sunt direct legate de expunerea necontrolată la radiațiile ultraviolete. Totodată, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, anual se înregistrează în jur de două – trei milioane de noi cazuri de cancer alb al pielii și de 130.000 de noi cazuri de melanom, la nivel mondial.
Există o serie întreagă de probleme cu privire la obsesia legată de bronzat, nu doar la nivel fizic, ci și la nivel mental. Studiile indică faptul că persoanele care suferă de tanorexie prezintă același comportament adictiv ca și fumătorii sau persoanele cu alte obiceiuri dependente. La fel ca și în dependența de chirurgie plastică, nu există niciun punct final în care persoana să considere că și-a atins obiectivul. Este doar un punct evaziv spre care se tinde, fără niciun sfârșit în perspectivă. Dependența de a fi bronzat poate avea o bază fiziologică ce implică opioide endogene. Există dovezi clare că expunerea la razele UV produce beta-endorfină în epidermă și dovezi contradictorii cu privire la eliberarea acestui opioid în sistemul sanguin, o cale sigură către creier. O mai bună înțelegere a dependenței de bronzare necesită, însă, studii ulterioare controlate, în special de imagistică și neurobiologie.
Unele studii arată că cei mai expuși riscului de a dezvolta în timp această tulburare sunt: femeile cu vârste cuprinse între 15 și 40 de ani (în comparație cu bărbații), fumătorii, persoanele cu o greutate normală (față de cele obeze), persoanele care suferă de unele boli mintale (cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă) și cei care au început să recurgă din adolescență sau tinerețe la serviciile saloanelor de bronzare. Fără să avem o abordare critică, aceste persoane au, în general, o stimă de sine scăzută, iar imaginea este dependentă de reacția celor din jur. Nu au încredere în sine și nu consideră că pot fi atrăgătoare având pielea albă. Așa că, în ciuda efectelor alarmant de dăunătoare ale bronzului, aleg să facă orice pentru o piele ciocolatie.
Prevenție și tratament
Prevenirea dependenței este mult mai ușoară decât lupta cu efectul său și, prin urmare, este important să înțelegem mecanismele psihologice care conduc la abuz. Majoritatea persoanelor care suferă de această dependență sunt convinse (în sinea lor) că bronzul le-a îmbunătățit aspectul și atitudinea, făcându-le, în cele din urmă, să se simtă mai bine și mai energice.
Soarele este extrem de periculos pentru sănătatea pielii, din cauza subțierii stratului de ozon. În afară de UVA și UVB mai există și alte tipuri de radiații. De aceea, expunerea la soare trebuie să fie controlată prin aplicarea corectă a cremelor de protecție solară pe toată perioada expunerii la soare, dar și atunci când se intră sau se iese din apa mării. Aceasta este cea mai bună metodă de prevenire a cancerului de piele, care, în același timp, vă ajută să vă bucurați de un bronz sănătos, fără a exagera. Dacă observați că petreceți foarte multe ore la solariu sau la plajă, fără să utilizați produse de protecție solară și, dacă pe măsură ce vă bronzați, vă doriți și mai mult bronz, sau dacă deveniți agitați și nervoși că nu puteți obține bronzul dorit și vă confruntați cu o tulburare compulsivă, acest lucru ar trebui să vă pună serios pe gânduri, fiind necesar să cereți de îndată ajutor specializat din partea unui psiholog. În mod obișnuit, persoanele care suferă de tanorexie suferă, de asemenea, de tulburări de anxietate, tulburări compulsiv-obsesive, depresie și tulburări alimentare. Persoanele care devin anxioase dacă ratează o sesiune de bronzare, nu văd efectiv cât de bronzată este pielea lor, sau arată alte simptome ale gândirii iraționale cu privire la aspectul pielii lor, pot dezvolta simptome de tanorexie. În mod ironic, o piele sănătoasă și frumoasă se realizează mai ușor fără a fi bronzată. Dar, cum frumusețea este numai în ochiul privitorilor, nu toată lumea este convinsă de acest fapt. A avea o piele sănătoasă implică o monitorizare atentă a expunerii la soare. Se recomandă aproximativ 15 până la 20 de minute de expunere directă pentru a obține doza zilnică de vitamina D. Orice depășire a acestor intervale de timp implică risc crescut de deteriorare a pielii.
Ca și în cazul altor dependențe, constrângerea de a renunța la o piele perfect bronzată nu poate fi pusă în practică cu ușurință. Pentru a obține un tratament adecvat pentru tanorexie, oamenii ar trebui, în primul rând, să menționeze în mod specific preocupările cu privire la aspectul lor, atunci când vorbesc cu un medic sau un profesionist. Tratamentele eficiente disponibile în acest moment sunt terapia cognitivă comportamentală, medicamentele antidepresive, hipnoza și centrele de tratament pentru dependență. Medicamentele antidepresive includ inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și pot ajuta la ameliorarea simptomelor obsesive și compulsive ale tanorexiei. Un alt tratament, este o sesiune de hipnoză audio, dezvoltată de psihologi cu o experiență vastă în a ajuta oamenii să învingă toate tipurile de comportamente dependente. În cele din urmă, persoanele cu această tulburare extremă pot căuta ajutor și în rândul centrelor de dependență specifice.
Însă, conform specialiștilor în domeniu, până la recurgerea la una dintre aceste metode, există câțiva pași simpli ce pot fi urmați în tratarea acestei tulburări:
Pasul 1: Testați-vă – Încetați să credeți că nu este nimic în neregulă și vorbiți cu cineva fără ocolișuri despre ceea ce vi se întâmplă. Dacă aveți simptome de sevraj, cum ar fi greață și anxietate, este posibil să prezentați semne clare de dependență compulsivă. Unele cercetări indică faptul că razele ultra violete ale soarelui par să creeze o reacție chimică foarte bine primită de unii oameni, comparabilă cu consumul de droguri.
Pasul 2: Informați-vă cu privire la riscuri – Indiferent dacă stați într-un aparat de bronzat artificial sau faceți băi de soare, prin absorbția razelor UV vă creșteți riscul de a dezvolta orice tip de cancer de piele, inclusiv melanomul, cea mai mortală formă. De asemenea, „binefăcătoarele” raze solare cauzează riduri, pete de culoare închisă și îmbătrânire prematură.
Pasul 3: Abandonați treptat – Renunțați cu pași mărunți la etapele de bronzare, înlocuindu-le cu loțiuni autobronzante, spray-uri și creme, care sunt mult mai indicate, nefiind la fel de dăunătoare ca expunerea directă. Există o mulțime de opțiuni care facilitează obținerea unei străluciri bronzate într-un mod sănătos. Vă va fi extrem de greu la început, dar cu foarte multă autodisciplină veți reuși.
Pasul 4: Evaluați-vă – Dacă nu puteți să vă dezvățați, faceți o evaluare psihiatrică. Obsesia pentru bronzat poate fi legată de o afecțiune mintală numită tulburare dismorfică a corpului, o preocupare irațională pentru defecte minore sau chiar imaginate în aspectul cuiva. Un studiu a descoperit recent că 25% dintre subiecții care aveau tulburări dismorfice corporale se bronzau regulat pentru a-și ascunde imperfecțiunile percepute.
Pasul 5: Luați în calcul terapia – Dacă niciunul dintre pașii de mai sus nu vă ajută câtuși de puțin, luați serios în considerare terapia cognitivă comportamentală, o formă de psihoterapie pe termen scurt care se concentrează pe schimbarea comportamentului actual.
Pasul 6: Obțineți o scanare corporală – Consulați un dermatolog pentru o depistare completă a corpului și pentru a verifica eventualele leziuni precanceroase. Abia acum puteți ieși să vă bucurați de cele 10-20 de minute de expunere la soare, timpul recomandat pentru a obține doza zilnică de vitamina D.
Pasul 7: Faceți în schimb sport – Antrenamentele și sesiunile de transpirație aferente vă pot oferi cantitatea de endorfină necesară pentru a vă simți exact ca după o baie de soare, cu aceeași senzație „de senzație”.
Pasul 8: Încercați să dezvoltați obiceiuri cât mai sănătoase – Un stil de viață sănătos, care combină exercițiile fizice, consumul echilibrat din toate categoriile de alimente și de cantități însemnate de apă vă vor face să vă simțiți mai dinamic și mai energic.
Pasul 9: Faceți o schimbare de look – Dacă vi se pare că puteți trece mai ușor peste cele 8 încercări de mai sus, sau că indiferent de ce ați face nu sunteți mulțumite(ți) de aspectul dvs., încercați o schimbare a coafurii, sau a culorii de păr, începând să frecventați mai des saloanele de înfumusețare, în detrimentul celor de bronzat.
Acceptarea de sine este cheia pentru o viață împlinită, indiferent de culoarea pielii. Ar trebui să ne reamintim zilnic că frumusețea înseamnă, înainte de toate, sănătate. Nu trebuie să dezvoltăm dependențe pentru a ne simți acceptați social, sau să urmăm orbește tendințele, ci cel mai bine ar fi să ne iubim și să ne acceptăm necondiționat. Poate doar așa o vor face și ceilalți.
Autor: Alina Andrei, RADOR
https://www.sihealth.co.uk/tanorexia/
https://www.doctoroz.com/blog/susan-evans-md/tanorexia-are-you-obsessed-your-tan
https://www.howcast.com/videos/389167-how-to-overcome-tanorexia
https://www.totalbeauty.com/content/gallery/tanning-salon-secrets/p91012/page10
https://www.shape.com/lifestyle/what-you-need-know-about-tanorexia
http://www.mymed.ro/tanorexia-dependenta-de-bronz.html
https://www.farmaciata.ro/tanorexia-prea-mult-bronz-strica/
http://www.sfatulmedicului.ro/Frumusete-si-intretinere/tanorexia-dependenta-de-bronz_16338
