Motto: „Nu fac parte din școala de actorie a lovitului cu piciorul a conservelor, a căratului de lopeți, scărpinatului în ureche sau ruptul tricoului. Sunt foarte puțini bărbați adevărați în filme zilele acestea. Totuși, a fi un bărbat adevărat este cea mai importantă calitate pe care un actor o poate arăta pe ecran.”
Odată cu începuturile epocii de aur a Hollywood-ului, în 1920, ca o coincidență fericită sau poate un semn al drumului său în viață, se naște Yul Brynner, primul star cinematografic ruso-american.
Chiar dacă îi place să născocească mereu o altă poveste legată de locul de naștere și despre copilărie, în una din poveștile sale susținând că este fiul unei femei de etnie romă din România, actorul își dezvăluie rădăcinile prin cântecele rusești cântate la chitară cu orice ocazie. Cu un fizic impunător și o personalitate remarcabilă, Yul se înscrie cu succes pe lista legendelor cu un spirit neîmblânzit, fiind căsătorit de patru ori, înconjurat de zvonurile aventurilor cu Marlene Dietrich, Judy Garland sau Ingrid Bergman, constant angrenat într-o ceartă cu o televiziunea sau studio de filme și mereu în căutarea unei activități artistice; pe lângă chitară, voce și actorie ne lasă urma geniului său artistic și în fotografie.
Rita Moreno spune despre Yul Brynner, cel care a rămas în inima publicului ca regele Siamului- filmul artistic și musicalul „The King and I”- că „era regele, atât în viața reală, cât și în film”.
Cu peste 4000 de interpretări pe Broadway a regelui Mongkut în musicalul The King and I, peste 40 de apariții ca actor, 11 producții în rolul de regizor, 2 documentare, două cărți scrise, fotograf, consultant Națiunile Unite cu privire la situația refugiaților, Yul Brynner rămâne în lumea artei ca unicat, întrucât nu se aude niciodată de „următorul Yul Brynner”.
Yul, pe numele său complet Yuliy Borisovici Briner, se naște pe 11 iulie 1920, în Vladivostok. Tatăl său este inginer și inventator, iar mama studiază muzica și actoria, făcând parte dintr-o clasă de oameni educați, care doreau să contribuie la dezvoltarea culturală a societății. Yul moștenește o bogată îmbinare genetică, având bunicul din Elveția și o bunică cu origini mongoleze.
La trei ani, familia lui Yul se dezbină, după ce tatăl său abandonează familia, iar mama decide să fugă cu copiii în China. Zece ani mai târziu, tânărul Yul ajunge în Franța, unde cântă la chitară și decide să se angajeze la un circ, pe post de acrobat la trapez. O accidentare la spate îl face să se îndrepte spre actorie, sub aripa prietenul său bun, Jean Cocteau.
După aventurile din Franța, actorul, împreună cu mama sa, care acum este bolnavă de leucemie, emigrează în Statele Unite ale Americii, pentru a se reuni cu sora sa, Vera, care locuiește în New York și joaca pe Broadway.
În America își continuă studiile în actorie cu profesorul rus Michael Chekhov, nepotul lui Anton.
Cu un chip care iese în evidență și o atitudine masculină, Yul Brynner începe să își consolideze imaginea de next star în societate. În anii 1944 se însoară cu actrița Virginia Gilmore și începe să joace pe Broadway. De aici începe ascensiunea sa, fiind personajul principal din musicalul The King and I. Pentru acest rol renunță la podoaba sa capilară și, fără să știe, odată cu acea decizie, rămâne pentru iubitorii de Broadway și filme hollywoodiene ca sex-simbolul fără păr.
Această imagine de bărbat dur, determinat, cu o privire inteligentă, neabătută și o aroganță elegantă îi aduce roluri în filme celebre ca: Cele zece porunci, unde joacă rolul faraonului Ramses, Anastasia, în care joacă alături de Ingrid Bergman, Frații Karamazov, Solomon și Sheba, alături de Gina Lollobrigida, Cei șapte magnifici, Westworld și altele.
În afara camerelor au existat zvonuri despre certuri și neînțelegeri generate de competiția cu Steve McQueen, co-starul din producția Cei șapte magnifici, iar în momentul în care ziariștii au adresat întrebări legate de acest subiect, Yul a răspuns glumind că el „nu se ceartă cu actorii niciodată, doar cu studiourile!”.
Tot în Cei șapte magnifici joacă alături de Eli Wallach, cel care spune despre Yul că „nu știu dacă el știa cât e de misterios, tot ce știu e ca era carismatic, fermeca oamenii, domina oamenii…”. Deși înalțimea sa este doar de 1,73 m, felul său de a fi și fizicul armonios îl ajută pe Yul să cucerească femeile din jurul său, căsătorindu-se pentru a doua oară pe platourile acestui film.
Privirea rece și fermă, ce transcende ecranul și vocea metalică îi asigură rolul în filmul Westworld, unde joacă un robot, apoi în partea a doua Futureworld.
Imaginea sa de om impozant, puternic, cu un caracter magnetic este îmbogățită de mărturiile colegilor de producții care îi arată și partea de om simplu, prietenos, care adoră să cânte la chitară, alaturi de cei de lângă el. În timp ce filmează Taraș Bulba, în urma unor erori de comunicare între regizor și figuranți, Yul rezolvă conflictul prin apropierea de colegii săi de filmare. El comandă mâncare și băutură pentru toata lumea și cântă toată noaptea la chitară cântece rusești și țigănești, calmând astfel situația tensionată.
Deși meritele îi sunt recunoscute prin premiul Tony și Oscar, ambele pentru producțiile The King and I, Yul Brynner simte că a intrat în steoretipiile hollywoodiene și este distribuit doar în anumite producții, fiind încorsetat de imaginea sa de bărbat dur, dominant, care îi aduc doar anumite roluri, așa că începe să călătorească prin Europa.
Soțiile sale își amintesc puterea sa excepțională de a se adapta și bucura de orice loc nou, actorul declarându-se mândru de această calitate moștenită de la bunicii nomazi.
Yul ajunge să viziteze taberele de refugiați și este profund impresionat de situația copiilor, încât devine consultantul Națiunilor Unite pentru situația refugiațior și face și doua documentare de televiziune pe acest subiect.
Alături de cea de-a treia soție adoptă două fetițe vietnameze, având încă doi copii din casătoriile anterioare.
În 1983, la 62 de ani, Yul se căsătorește cu a patra soție, o balerina de 24 de ani, cu care rămâne căsătorit până la finalul vieții sale.
În rolul de fotograf, Brynner realizează o serie de fotografii celebrităților: Audrey Hepburn, Elizabeth Taylor, Frank Sinatra, dar și portrete ale unor oameni necunoscuți.
În ultima parte a vieții sale, actorul cu capul pleșuv și privirea intensă revine la primul rol important și merge în turneu cu musicalul care l-a consacrat.
Starea sa de sănătate se deteriorează vizibil și primește diagnosticul de cancer la plămâni. Yul nu se oprește din aparițiile pe scena teatrului și îl roagă pe fiul său să îi dubleze vocea când laringita devine severă.
Înainte de ultimele reprezentații ale musicalului, Frank Rich scrie în New York Times „Performanța lui Yul Brynner în ‘Regele si eu’ nu mai poate fi privită ca o încercare de a juca sau de rezistență. După 30 de ani, domnul Brynner este, pur și simplu, regele. Omul și rolul au fuzionat de mult timp într-o imagine fixă care face parte din conștiința noastră colectivă ca și statuia libertății.”
Este premiat cu o stea a recunoștinței pe celebrul bulevard din Hollywood, Walk of fame, în 1960.
Are regrete pentru că a fumat excesiv, așa că apare într-un spot anti fumat, difuzat după moartea sa cu mesajul „Acum că nu mai sunt, îți spun: nu fuma! Orice ai face, nu fuma!”
După moartea sa, survenită în octombrie 1985, în New York, fanii săi îi ridică o statuie în Vladivostok, în locul în care s-a născut.
Autor: Alina Măslin
