Oricât ar părea de ciudat, ritmul alert al vieţii cotidiene, lumea modernă, tot mai sofisticată, educaţia inadecvată – în sensul ignorării spaimelor celor aflaţi la vârsta copilăriei şi a adolescenţei de către părinţi şi educatori -, toate pot conduce spre vulnerabilităţi cu efecte pe termen lung. Specialiştii au înregistrat tot felul de fobii, unele de-a dreptul ciudate, dar care pot antrena un lanţ nesfârşit de consecinţe nedorite. Fobia constă într-o frică persistentă sau evitarea unui stimul specific, însă există și o a doua componentă a fobiilor, și anume că, această frică intensă și de durată, afectează, într-un fel sau altul, viața de zi cu zi a persoanei respective. Așadar, una este să fim înfricoșați de șerpi sau de spații strâmte – ambele frici extrem de comune -, și cu totul altceva este ca această teamă să crească până la nivelul de fobie, adică nici măcar să nu putem fi în stare să privim șerpi la televizor sau să fim nevoiți să renunțăm la locul de muncă, întrucât, pentru a ajunge la birou, este necesar să folosim un lift înghesuit. Statistic s-a dovedit că femeile au de două ori mai multe șanse să sufere de fobii decât bărbații, aproape o treime din populația globului trăind cu diverse astfel de temeri.
Geliofobie: Teama de râs – Multe studii sugerează că râsul este excelent pentru sănătatea noastră, contribuind la construirea de legături sociale, la îmbunătățirea sănătății mentale și la protejarea inimii. Cu toate acestea, pentru cei care suferă de geliofobie, actul de a râde sau de a fi în preajma celor care râd, poate provoca de fapt frică și anxietate copleșitoare. Motivele sugerate pentru geliofobie sunt anxietatea de a râde în situații necorespunzătoare sau de a fi luat în râs de alții.
Geniofobie: Teama de bărbie – Geniofobia este o teamă copleșitoare față de bărbii, acea parte inofensivă a corpului „atașată” de partea inferioară a feței. Fobiile suplimentare față de părțile corpului, aparent nevinovate, mai includ genufobia (frica de genunchi), chirofobia (frica de mâini) și ishicascadigafobia (frica de coate). Întrucât aceste fobii pot face extrem de dificilă interacțiunea socială normală, tratamentul prin terapie este foarte recomandat.
Globofobia: Teama de baloane – Nivelul fricii variază de la o persoană la alta și poate varia de la evitarea baloanelor până la evitarea locurilor cu baloane. La unii oameni, frica este atât de mare încât chiar și a vedea un balon la televizor declanșează o anxietate intensă. Această fobie poate fi deosebit de dură pentru copii, deoarece baloanele sunt adesea prezente la petrecerile copiilor. Globofobia este adesea asociată cu o experiență traumatizantă din copilărie, cum ar fi un balon apărut din senin și zgomotul provocat de spargerea acestuia. Poate fi, de asemenea, legată de o frică de clovni (sau coulrofobie), având în vedere asocierea celor două elemente.
Heliofobie: Teama de lumina soarelui – O stare mai rară, dar nefericită, heliofobia se referă la frica de lumina soarelui. Nu numai că ieșirea la soare instigă sentimente severe de anxietate și panică la suferinzi, dar heliofobii pot experimenta, de asemenea, frica de lumini strălucitoare. Cel mai adesea, teama sau starea este asociată cu o anxietate cu privire la pericolele percepute ale soarelui. Poate fi periculos pentru starea de bine, întrucât lumina soarelui este bună pentru reglarea stării de spirit și pentru protejarea sănătății oaselor. Heliofobia are două înțelesuri: în psihologie se referă la frica morbidă de lumina solară, iar în medicină, heliofobia sau fotofobia se referă la o sensibilitate excesivă la soare. Heliofobia (ce derivă din termenii grecești „helios” – soare și „fobos” – frică) este o problemă de care suferă sute de oameni, dar rămâne încă foarte puțin cercetată. Unele studii sugerează că oamenii evită soarele din cauza fricii față de cancerul de piele. Cum heliofobia forțează „victimele” să stea mai mult în casă, va determina deficitul de vitamina D care poate fi corectat prin administrare de suplimente alimentare.
Hafefobia: Frica de a fi atins – Cunoscută și sub denumirile de afefobia, hafofobia, hapnofobia, haptefobia, haptofobia, thixofobia sau quiraptofobia, această „antipatie” provine de la cuvântul grecesc „haptein” care înseamnă „a fixa” (adică a aduce două lucruri împreună). Indiferent că vine din partea străinilor, a prietenilor apropiați sau chiar din partea partenerului romantic, persoanele care suferă de afefobie consideră atingerea extrem de inconfortabilă, iar în unele cazuri de-a dreptul insuportabilă. De obicei, nu ține de frica de microbi sau contaminare, cunoscută sub denumirea de misofobie, ci mai degrabă de o obsesie a protejării spațiului personal.
Hipopotomonstrosesquippedaliofobia: Frica de cuvinte lungi – Una dintre cele mai ciudate fobii este frica de cuvinte lungi, cunoscută și sub numele de hippopotomonstrosesquippedaliofobia. Din păcate, pentru persoanele care se tem de cuvinte lungi, numele acestei fobii nu ajută cu nimic, pentru că, în mod ironic, acesta este și cel mai lung cuvânt din dicționar. Teama este adesea provocată de râsul stârnit în timp ce sunt citite sau pronunțate cuvinte prea lungi. Condiția medicală, prescurtată câteodată și sesquippedaliofobia, îi face pe bolnavi să își piardă respirația sau să respire sacadat, să transpire, instalându-se și o senzație de vomă, ca de altfel în cazul oricărei fobii. Această fobie poate fi frecventă și la persoanele cu dislexie.
Kakorrhaphiophobia (sau cacorafiofobia): Teama de a pierde sau de eșec – Încă prea puţin cunoscută și neconştientizată, este adesea confundată cu un simplu stres. Dacă teama, între nişte limite, este firească, atunci când devine un modus vivendi, când la orizont tot ce se arată este dezastrul, în viaţa privată, profesională, socială, înseamnă că este vorba de o patologie. Printre indiciile că o persoană suferă de kakorrhaphiophobie se pot număra: reticenţa de a încerca experienţe noi, procrastinarea (amânarea continuă), autosabotajul, anxietatea excesivă în raport cu orice demers, reținerea exclusivă a remarcilor negative, trăirea continuă cu spaima de a pierde și compararea cu alţii şi cu reuşitele lor, sustragerea de la lucruri și proiecte noi, stimă de sine, încredere în propriile forţe şi capacităţi cu un nivel foarte scăzut, tendinţa exagerată spre perfecţionism, generând un control excesiv, acestea încetinind, în general, orice activitate în care este implicată persoana respectivă. Nimeni nu poate accepta eşecul cu uşurinţă, dar când teama de a nu reuşi devine inhibantă, atunci trebuie luate măsuri categorice, care ţin, în primul rând, de a gândi şi a acţiona “altfel”, pentru că o asemenea spaimă se naşte în interioritatea fiecăruia.
Linonofobia: Teama de ațe, sfori sau șireturi – O persoană cu linonofobie va avea o reacție extremă numai la gândul de fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) folosit în special la legat, darămite să îl mai și vadă în fața ochilor. Persoanele cu linonofobie vor evita șnururile, șireturile sau orice are de-a face cu ațele, cum ar fi cusutul sau legarea pantofilor. Acest lucru se dezvoltă de obicei dintr-o asociere negativă cu tot ceea ce poate fi legat sau strâns și care poate rezulta din teama de a fi restricționat sau supus unor reguli extrem de riguroase. O persoană care suferă un eveniment traumatic, cum ar fi legarea ca pedeapsă sau răpirea, poate dezvolta linonofobie. De asemenea, se poate dezvolta pur și simplu prin vizionarea acestor evenimente la televizor.
Myrmecofobia: Frica de furnici – Termenul este de obicei aplicat speciilor de plante care se reculează sau nu răspund bine în prezența acestor insecte. Dar cercetările care vizează fobiile și „roiurile” de insecte sugerează că unii oameni sunt și ei „stârniți” de furnici. Unii experți analizează chiar temerile legate de grupurile mari de viețuitoare (mai mari sau mai mici) pentru a prezice, astfel, modul în care oamenii ar putea reacționa în viitor la eventuala apariție a unui număr mare de roboți.
Neofobie: Teama de lucruri noi – În timp ce mulți oameni nu se tem de o schimbare binevenită în viața lor, neofobia se referă la o frică intensă și irațională de toate lucrurile și experiențele noi. Neofobia poate avea impact asupra fericirii și a bunăstării, întrucât persoanele neofobe sunt lipsite de multe experiențe care le pot îmbunătăți traiul. Și mai rău, atunci când este aplicată în alimentație, aceasta poate însemna că persoanele care suferă de neofobie sunt private de la diverse alimente și nutrienți sănătoși. Cercetările au arătat, de asemenea, că stresul neofobiei poate scurta speranța de viață.
Nomofobie: Teama de a nu avea telefonul mobil – Nomofobia este frica de a nu avea telefonul mobil asupra ta. Persoanele cu nomofobie experimentează o anxietate excesivă când descoperă că și-au uitat telefonul, când bateria este la un nivel scăzut sau telefonul se află în afara rețelei. Indiferent de circumstanțe, simplul fapt de a nu-și putea folosi telefonul face ca persoanele cu nomofobie să ajungă în panică și să prezinte simptome extreme de anxietate. Această fobie provine adesea din dependența față de telefonul mobil. Persoanele cu această fobie își pot verifica obsesiv telefonul pe tot parcursul zilei. O firmă de securitate online din Marea Britanie, SecurEnvoy, a realizat, în anul 2012, un sondaj conform căruia 66% din oameni se tem să rămână fără telefon în orice moment, spunând că nu se pot deplasa nicăieri fără acesta. Cei mai predispuşi la această adicţie sunt cei de până în 24 de ani, 77% spunând că nu pot sta departe de telefon mai mult de câteva minute. Ei sunt urmaţi de cei cu vârsta maximă de 34 de ani, 68% din aceştia fiind lipiţi de telefonul lor. Studiul a mai arătat că ne verificăm telefonul, în medie, de 34 de ori pe zi, iar 75% din repondenţi îşi iau şi îşi folosesc telefonul în baie, considerându-l echivalentul modern al ziarelor. Printre simptomele nomofobiei se numără inabilitatea de a închide telefonul, verificarea obsesivă a apelurilor pierdute, a e-mailului şi a mesajelor, încărcarea constantă a telefonului până la 100% și incapacitatea de a te duce la baie fără să-ţi iei telefonul
Nostofobie: Teama de a se întoarce acasă – Acasă este locul cel mai drag al multora dintre noi, însă există și oameni care trăiesc o teamă constantă de a se întoarce acasă. Aceștia sunt oameni care se poate să fi suferit abuzuri în sânul familiei sau în casa părintească. Dar există și teama unora că întoarcerea lor ar putea fi privită ca un eșec. Din păcate, întoarcerea acasă poate crește într-adevăr negativitatea și discordia în familie. Un studiu publicat într-un număr din 2018 al revistei „Social Science & Medicine” afirmă că unii copii care se întorc acasă pot schimba calitatea vieții unui părinte. Acest lucru este probabil pentru că părinții s-au obișnuit cu independența după plecarea copiilor. Prin urmare, atunci când copiii intră din nou în peisaj, acest lucru poate dăuna dinamicii.
Ofidiofobia: Frica de șerpi – Mai este denumită și ofiofobia provenind din grecescul ofis – șarpe. Trebuie diferențiați oamenii cărora nu le plac șerpii din cauza veninului lor sau a pericolului perceput implicat. Un ofidiofob nu va încerca nici măcar să se gândească sau să îi vadă la televizor sau în poze, nu doar să accepte contactul cu șerpii. Frica de șerpi este probabil cea mai comună subcategorie a herpetofobiei (frica de reptile). Unii cercetători cred că această frică poate fi evoluționară, dezvoltată de strămoșii noștri ca mecanism de supraviețuire. Această teorie nu explică totuși de ce fobia față de șerpi este relativ comună, în timp ce frica de animalele prădătoare, cum sunt tigri, este mult mai rară. Ofidofobia poate fi insidioasă. În timp pacienții încep să se teamă de lucruri care nu sunt legate direct de șerpi, cum ar fi de magazinele cu animale, pot evita excursiile și rezervațiile naturale sau pot dezvolta o frică secundară de alte reptile.
Ombrofobia: Frica de ploaie – Se încadrează într-o categorie de temeri pe care cercetătorii le numesc „fobii ale mediului natural”, care includ, de asemenea, frica de uragane (lilapsofobie), de zăpadă (chionofobie), de frig (criofobie), de vânt (ancraofobie sau anemofobie) și de tunet (brontofobia). Persoanele cu aceste fobii pot avea chiar un fel de educație formală legată de vreme, ceea ce le acordă „o mai bună înțelegere a pericolelor potențiale asociate cu vremea severă”, potrivit autorilor unui studiu recent. Se crede că aceste fobii sunt declanșate de o serie de factori, inclusiv faptul că adesea li se spune copiilor să nu iasă în ploaie, deoarece îi va îmbolnăvi. Ploaia este adesea asociată cu depresia. Persoanele care suferă de ancraofobie tind să devină anxioase în apropierea ușilor sau a ferestrelor deschise. Sentimentele anxioase se pot manifesta și în ceea ce privește uscătoarele de mâini sau aerisirea unei încăperi. Se crede că frica este declanșată de o experiență încorporată în subconștientul persoanei. Brontofobia poate fi declanșată de orice zgomot asemănător tunetului, de la focuri de artificii, focuri de armă și până la aparate zgomotoase sau furtuni.
Optofobie: Teama de a nu deschide ochii – Dacă s-ar menționa fobia cea mai deranjantă, ar fi teama de a deschide ochii, cunoscută și sub numele de optofobie. Chiar dacă acest proces este natural pentru oameni și rar considerat o fobie, acest proces natural, simplu, este fără îndoială un coșmar pentru optofobi. Deși acțiunea în sine de a deschide ochii este ceva la care puțini dintre noi ne-am fi gândit vreodată, pentru optofobi acest act zilnic poate fi un coșmar. Această teamă poate fi extrem de debilitantă, întrucât este dificil pentru un individ să desfășoare activități zilnice fără a deschide ochii. Persoanele cu optofobie pot prefera să rămână în interior sau în zone slab luminate. Această fobie este de obicei asociată cu o tulburare de anxietate generalizată. Ca atâtea alte fobii, această frică este de obicei rezultatul unui incident traumatic.
Oxifobie (Aihmofobie, Aihurofobie): Teama de obiecte ascuțite (cuțite, foarfece, unghii) – Psihanalitic, un aihmofob va evita aceste obiecte pentru că îi stârnesc impulsul de a le folosi împotriva altor persoane. Simptomele asociate acestei fobii sunt modalitățile neobișnuite de a mânca, spre exemplu a lua masa singur sau fără tacâmuri, precum și desfășurarea unor activități în care fobicul nu va întâlni ustensile periculoase sau echivalentele lor simbolice. Se spune că un newyorkez care suferea de aihmofobie, a reacționat extrem de dur la vederea stomatologului și a ustensilelor sale, aruncându-se pe fereastră.
Pediofobia: Teama de păpuși – Pediofobia este o temere destul de des întâlnită și poate fi asociată cu diverse tipuri de păpuși: de la cele vechi, din porțelan, până la cele din ziua de azi, care vorbesc și se mișcă. Practic, cei care suferă de pediofobie nu se tem doar de păpușile bizare sau înfricoșătoare, ci și de cele obișnuite, cu fețe prietenoase. De fapt, pediofobia este teama incontrolabilă de imitarea artificială a unei ființe vii, astfel că cei care suferă de această fobie se tem și de roboți și manechine.
Plutofobia: Teama de bani – Probabil că mulți oameni își doresc să aibă cât mai mulți bani, dar plutofobia este o frică, deocamdată neînțeleasă, față de bani sau de avere. Persoanele cu plutofobie se pot teme să devină ei înșiși bogați sau pot avea o frică de oameni înstăriți. În general, se tem de bani ca atare, dar și dacă sunt nevoiți să se ocupe de finanțe. Oamenii cu această teamă pot să-și saboteze cariera, întrucât îi împiedica să câștige mai mulți bani sau să devină bogați. Teama de a deveni bogat poate fi provocată dintr-o frică de responsabilități sau de presiunile asociate cu aceasta sau de teama de a fi jefuit.
Pogonofobie: Teama de barbă – Unele studii sugerează că bărbații cu barbă sunt considerați mai atractivi, iar pentru unele femei poate fi chiar un fetiș. Atracția excesivă pentru barbă se numește pogonofilie, însă nu toată lumea crede că barba este elegantă, și unii indivizi pot dezvolta chiar și o tulburare numită „pogonofobie”, frica irațională față de barbă. Motivele pentru care unei persoane poate să-i displacă barba sunt foarte variate. De exemplu, unii oameni asociază barba cu bărbați care se îngrijesc mai puțin și care, în consecință, nu respectă regulile de igienă corporală. Alți subiecți leagă părul facial de fanatismul religios. În alte cazuri, barba poate provoca neîncredere sau poate fi văzută ca depășită sau demodată.
Scopofobia sau scoptofobia (din greacă – skopeō, „a se uita, a examina” și phobos, “frică”) este o boală de anxietate caracterizată prin frica irațională ca alți oameni să se uite atent sau să se holbeze la persoana respectivă, fiind înrudită cu oftalmofobia. Scopofobia poate fi asociată cu o frică patologică a persoanei în cauză de a atrage atenția spre sine. Scopofobia este o fobie unică în care teama de a fi privit este considerată atât o fobie socială, cât și o fobie specifică, pentru că este o manifestare ce are loc într-un cadru social. Majoritatea fobiilor se încadrează într-una din aceste categorii (socială și specifică), însă scopofobia poate fi plasată în ambele. În general, ca orice altă fobie, Sâscopofobia apare în urma unei traume suferite de persoana respectivă. În mod evident în acest caz, persoana respectivă a fost victima unei umilințe publice în copilărie. Este, de asemenea, foarte posibil ca persoana care suferă de scopofobie să fie foarte des în atenția celorlalți, probabil datorită unei malformații sau a unei boli fizice. Persoanele cu scopofobie prezintă simptome în situații sociale, atunci când atenția se concentrează asupra lor. Un exemplu concret al unei situații sociale în care acest lucru poate avea loc ar fi vorbitul în fața unui grup mare de oameni. Există multe alte mecanisme de declanșare a anxietății sociale. Câteva exemple includ: a fi prezentat unor oameni noi, a fi tachinat și / sau criticat, a fi pus într-o situație stânjenitoare și chiar a răspunde la un telefon mobil în public. Adesea scopofobia va duce la simptome comune cu alte tulburări de anxietate. Multe dintre simptomele scopofobiei includ: un sentiment irațional de panică, teroare, groază, bătăi rapide ale inimii, dificultăți de respiratie, greață, gura uscată, tremurături, hiperventilație, tensiune musculară, amețeală, agitare sau tremurături incontrolabile, umezire excesivă a ochilor sau roșeață oculară.
Singenesofobia: Frica de rude – Mulți dintre noi experimentăm uneori jenă sau iritare în prezența membrilor familiilor noastre, însă cei cu singenesofobie suferă de o teamă excesivă față de rudele lor. Dacă nu există un motiv specific, explicabil pentru aceste temeri, ar fi indicat ca subiecții să caute ajutor pentru a atenua această fobie care să îi ajute să reia legătura cu cei apropiați, întrucât cercetările arată că formarea și păstrarea unor legături puternice de familie poate ajuta la creșterea duratei de viață.
Somnifobia: Frica de somn – Există oameni cărora le e frică să se culce, pentru că au senzația că pierd controlul asupra propriei persoane. Coșmarurile dese pot contribui la dezvoltarea acestei temeri. Aceasta este o fobie care poate fi deosebit de perturbatoare, somnul fiind asociat cu multe beneficii pentru sănătate. Lipsa somnului crește riscul de a dezvolta răceli. Și mai rău, lipsa unui somn adecvat pe termen lung este asociată cu un risc mai mare de obezitate, boli de inimă și diabet.
Talasofobia: Frica de ocean sau de ape adânci și deschise – Chiar dacă primul gând în privința acestei fobii ne duce la creaturile marine care pândesc de sub valuri, aceasta este adesea înrădăcinată într-o frică de necunoscut. Apele adânci ne oferă un context asupritor prevestitor – un spațiu neexplorat, necunoscut și copleșitor.
Triskaidekafobie: Teama de numărul 13 – Termenul provine din limba greacă, iar în traducere liberă înseamnă frica de numărul 13. Originea fobiei legată de zilele marcate în calendar cu 13 şi de orice alte lucruri care au legătură cu acest număr nu este cunoscută, însă această teamă nesănătoasă este încadrată, într-o accepţiune generală, în categoria superstiţiilor. Teama bolnăvicioasă de acest număr merge atât de departe, încât, în anumite clădiri, numerotarea etajelor sare peste 13. Sunt cazuri în care şi la numerotarea străzilor se evită cifra considerată aducătoare de ghinion, iar unele companii aeriene sar şi ele peste 13 când vine vorba de numerotarea scaunelor din aeronavă, motivul fiind legat de aceeaşi superstiţie, dar nu a oficialilor respectivelor companii, ci a clienţilor care de multe ori refuză biletul ce indică respectiva poziţie. Liderul nazist, Adolf Hitler, liderul politic şi militar francez, Napoleon Bonaparte, fostul preşedinte american, Herbert Hoover, şi compozitorul austriac, Arnold Schoenberg, fac parte din rândul personalităţilor cunoscute ca având temeri legate de acest număr. Se pare, însă, că această fobie intră la categoria excepţii, pentru că psihologii leagă această frică anormală de numărul 13, ca orice superstiţie, de altfel, de un anumit nivel de educaţie şi cultură. Și cum ai putea să nu devii superstițios când cartea de tarot cu numărul XIII ilustrează moartea, iar zeul înşelăciunilor din mitologia scandinavă, numit Loki, ocupă poziţia 13 în panteonul entităţilor din care face parte. Întâmplător sau nu, ori poate tocmai din aceeaşi superstiţie, cea de-a 13 lege din „Codul lui Hammurabi” nu există. Iată doar câteva exemple la care, dacă privim în urmă, ne-am putea alimenta gândul că este ceva în neregulă legat de acest număr. Vestea bună este că putem, la fel de bine, să evităm această abordare. Ideile sau credinţele legate de superstiţii pot fi schimbate dacă aduc dezavantaje în ceea ce priveşte nevoile şi aşteptările persoanei respective. Persoanele care îşi controlează mai bine comportamentul au şanse mai mari de a nu se lăsa influenţate de superstiţii. Aceste persoane se axează pe propriile eforturi şi caută mai activ informaţii şi cunoştinţe despre situaţie. La fel ca și „surata” ei mai mare, octofobia – teama de numărul opt – este dezvolată de persoanele care, nu numai că se tem de simbolul opt, ce apare scris, pe adrese sau în reclame, dar se pot teme și de obiecte prezente în grupuri de opt. Teama de numărul opt poate veni de la asemănarea sa cu semnul infinitului. Poate proveni și dintr-un eveniment traumatic care implică numărul opt, cum ar fi un accident care a avut loc în data de 8 a lunii sau în cea de-a opta lună a anului.
Vestifobia: Teama de îmbrăcăminte – Pentru multe persoane, acest lucru se manifestă ca o frică de o îmbrăcăminte specifică. Pentru alții, s-ar putea să provină dintr-o teamă de îmbrăcăminte prea strâmtă, care îi determină să se simtă încorsetați și reținuți. În alte cazuri, este o frică de toate hainele. Vestifobia poate apărea dintr-o alergie la un tip specific de țesătură sau un eveniment traumatic asociat cu o anumită piesă vestimentară. De exemplu, au existat cazuri în care foștii soldați dezvoltă o teamă de îmbrăcămintea militară.
Xantofobia: Teama de culoarea galben – Persoanelor cu xantofobie le este, de obicei, frică de orice obiect care este galben, cum ar fi autobuzele școlare, taxiurile, hainele și florile, evitându-le cu orice preț. Această fobie tinde să interfereze cu viața de zi cu zi, deoarece lucrurile galbene pot fi găsite peste tot. La vederea culorii galbene, unele persoane au dureri de cap, ameţeli, greață şi chiar atacuri de panică. Numele fobiilor pentru fiecare culoare în parte este diferit. Astfel, fobia pentru galben se numeşte xantofobie, pentru albastru cianofobie, pentru alb – leucofobie, pentru negru melanofobie, pentru verde – clorofobie, iar fobia pentru culoarea roşie se numeşte eritrofobie. Din fericire, cromofobia (teama de culori în general) poate fi cel puţin estompată cu ajutorul psihoterapiei. Ca şi celelalte fobii, ea se tratează prin expunerea graduală a persoanei în cauză la obiectul fobiei – în acest caz la culoare – cu scopul de a o desensibiliza. Şi hipnoterapia s-a dovedit eficientă în tratamentul acestei fobii.
Alte asemenea fobii haioase și ciudate mai pot include frica de:
Accidente – Dystychifobia
A citi sau de a învăța să citești – Logofobia
A fi uitat – Atazagorafobia
Alimente – Cibofobia
A merge la școală – Didaskaleinofobia
A sta jos – Catisofobia
Brânză – Turofobia
Broaște – Bufonofobia
Celibat – Anuptafobia
Cer – Uranofobia
Copaci – Hylofobia
Crustacee – Ostraconofobia
Eșec – Atichifobia
Femei frumoase – Caligenefobia
Flori – Antofobia
Găuri – Tripofobia
Gâdilat – Pteronofobia
Instrumente de suflat – Aulofobia
Întregul mediu de viață – Panfobia
Libertate – Eleuterofobia
Mulțime – Ochlofobia
Nuditate – Gimnofobia
Ombilic (buric) – Omfalofobia
Otravă – Toxifobia
Papă – Papafobia
Praf – Amatofobia
Pisici – Ailurofobia
Pui sau găini – Alektorofobia
Responsabilitate – Hypengyofobia
Ridicol – Katagelofobia
Simetrie – Simetrofobia
Soacră – Pentherafobia
Stele – Siderofobia
Ziare – Chloefobia
Este un truism a spune că viaţa presupune şi frică, teamă sau spaimă. Oamenii care susţin că nu au cunoscut frica probabil că nu și-au asumat niciun risc sau trăiesc cu atât de multă prudenţă încât nu se angajează la nimic, nu schimbă nimic, nu progresează. Pe de altă parte, este o chestiune de perspectivă personală raportarea la frică. Pentru unii este „sfârşitul lumii”, pentru alţii este o experienţă din care ies mai puternici, mai motivaţi, din care învaţă ceea ce nu trebuie repetat. Teama poate fi paralizantă şi ne poate face să ratăm minunate oportunităţi pe care viaţa ni le oferă. Numai acceptând temerile, înfruntându-le cu o atitudine firească, fără înverşunare, se poate schimba impactul lor asupra comportamentului nostru, având încredere în viaţă şi în toate aspectele care ne învaţă să ne iubim pe noi înşine. Nu există eşecuri definitive şi totale, aşa cum nu există reuşite facile. Dar cultivarea stimei de sine, a inteligenţei emoţionale, a curajului de a înfrunta schimbările și a conştientizării faptului că lucrurile importante vin din forţa interioară pot fi căi de a face faţă nu numai unor realităţi neconvenabile, într-o lume inerţială şi solicitantă, ci şi în raport cu noi înşine. „Este dur să fii învins, dar este cu mult mai rău să nu fi încercat să reuşeşti.” (Theodore Roosevelt)
Autor: Alina Andrei, RADOR
https://www.thehealthy.com/mental-health/strange-phobias/
https://www.realbuzz.com/articles-interests/health/article/top-10-most-bizarre-phobias/
https://allthatsinteresting.com/weird-phobias
https://www.telegraph.co.uk/news/science/10289366/13-of-the-most-unusual-phobias.html
https://www.goodhousekeeping.com/health/g4891/unusual-phobias/
https://www.therecoveryvillage.com/mental-health/phobias/related/weird-phobias/
https://www.prevention.com/health/mental-health/g20158616/weird-phobias/
https://www.merriam-webster.com/words-at-play/top-10-unusual-phobias-vol-1/philophobia
https://www.merriam-webster.com/words-at-play/top-10-unusual-phobias-vol-2/phthisiophobia
