Motto: „Doar un om nebun ar putea pune astropoezia în opoziție cu astronomia”
Harald, un nume distinct pentru România, are origini scandinave și înseamnă „conducător de oști”. Ce oaste sau oști a condus Harold Alexandrescu rămâne la concluzia cititorului.
Fascinația care gravitează în jurul binecunoscutului om de știință este legată în mică măsură de distincția dată de numele său și, în cea mai mare măsură, de domeniul de activitate: astronomie și doctor în matematici. Harold Alexandrescu este cel care aduce mai aproape în societatea noastră astronomia, tainele corpurilor cerești, și o face mai accesibilă publicului, după ce această disciplină este scoasă din programa școlară în 1967.
Harald Alexandrescu a făcut distincția cu tact între astrologie și astrononomie. Singurul termen acceptat ca fiind sinonim este astrofizica și puncta acest lucru cu eleganță, vorbind calm și rapid în același timp, ca și când nu are prea multe minute de pierdut. Discursul concis, însoțit de o privire visătoare și sprâncene groase și lungi, care par că apără ochii de lumina astrelor atât de intens studiate îi divulga aplecarea către matematică și științele exacte, cât și latura sa sensibilă iubitoare de poezie.
A fost apreciat pentru efortul de a face punte între oamenii de știință și public. A fost coordonatorul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” timp de douăzeci de ani, membru și președinte al Asociației Astroclubul București și doctor în matematici, specializarea mecanică cerească. Şi cum tot ce este legat de cer este facinant pentru oameni, a scris numeroase articole legate de asteroizi, galaxie, fenomene și metoriți.
Harald s-a naște în Portugalia, pe 7 ianuarie 1945, într-o familie de diplomați. Deși a petrecut doar doi ani în această țară, își amintea legende și evenimente din istoria țării și le povestea ori de câte ori avea ocazia. Un ascultător al unei povești portugheze a fost Radu Ștefănescu, astrolog ce semna rubrica horoscop într-un cotidian național și care spunea despre Harald că este „capricornul cu gropiță în bărbie, de o inteligență, cultură și eleganță cum puțini bărbați mai posedă în ziua de astăzi.”
La întoarcerea în România a familiei Alexandrescu, Harald rămâne doar în grija mamei, tatăl fiind arestat de regimul comunist, ca deținut politic.
În unele surse de informare, omul de știință apare ca fost membru al organizației Tineretului Comunist, iar în altele se precizează că nu a facut parte din nici o formă de organizare a regimului.
La 17 ani a început cursurile Facultății de Matematică-Mecanică a Universității București, secția astronomie și, după cinci ani de studiu, a fost repartizat ca cercetător științific la Institutul Astronomic al Academiei Române, sectorul Sateliți artificiali. Teza despre sateliții artificiali ai Pământului și aplicații în geodezie i-a adus titlul de doctor în matematici, disciplina mecanică cerească.
Înainte de a deveni coordonatorul Observatorului Astronomic, Harald s-a înscris într-o asociație de astronomi amatori, asociație ce devine Astroclub, cea care va facilita doritorilor cursuri de astronomie, seri culturale, simpozioane, conferințe și expoziții.
În 1990, dr Harald Alexandrescu a devenit președintele Asociației Astroclub, concomitent fiind la conducerea Observatorului Astronomic și a reușit să popularizeze microuniversul iubitorilor de astronomie, fiind memorabilă expediția cu deplasare pe platoul Bucegi, pentru a observa cometa Halley.
Pe lângă simpozioane și seri culturale, astonomul a susținut astropoezia, un curent puțin cunoscut în țară, prin organizarea unor gale speciale de cosmopoezie în Observatorul Astronomic.
A colaborat cu diverse reviste de profil și a susținut mici publicații de astronomie, cum ar fi revista „Pași spre infinit” din Bârlad, oraș care își arată aprecierea prin oferirea titlului de cetățean de onoare. A fost consultant științific și pentru celebra Teleenciclopedia, alături de nume ca Octavian Paler sau Răzvan Theodorescu.
Harald Alexandrescu a fost un bun ascultător și mediator, întrucât i-a primit la Observatorul Astronomic pe cei care suspectau activități necunoscute legate de spațiu si fenomene aerospațiale neidentificate, așa că a pus umărul la înființarea ASFAN- Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate.
În 2000-2001 a fost numit consilier la Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securității şi a folosit prilejul pentru a renunţa la funcția de coordonat ar Observatorului și a critica autoritățile pentru neimplicarea în planurile de consolidare și îmbunătățire a instituției pe care a condus-o. Doctorul i-a reproșat lui Traian Băsescu că nu a alocat nici un ban pentru această însituție și că Observatorul a eșuat în construirea unui planetariu, această lipsă clasând Bucureștiul ca singura capitală europeană care nu are un planetariu pentru publicul larg.
Pasiunea de a împărtăși cunoștințele celor din jur i-a conferit funcția de profesor. A predat la Liceul „Ion Creangă” din București, catedra de matematici, apoi la facultate, lector și conferențiar universitar la Universitatea București, Facultatea de Matematică, catedra Mecanică și Ecuații și, a avut un curs de astronomie generală, la Facultatea de Fizică.
A primit, prin decret prezidențial, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, „Promovarea culturii”, pentru activitatea națională, cât și internațională.
În 16 iulie 2005 decide să își încheie călătoria pe această planetă, vinovată fiind boala secolului-cancerul.
Primește tribut constant din partea iubitorilor de astropoezie și, în 2013, echipa EURONEAR a numit al cincilea asteroid descoperit de români Alexandrescu, un corp ceresc de 600 de metri care se rotește în jurul soarelui.
Autor: Alina Măslin
