Revista presei internaţionale, 27 iulie 2020

Presa internațională comentează în continuare tensiunile dintre SUA și China, anunțul transformării Hagiei Sofia în moschee, precum și extinderea pandemiei de coronavirus în lume.
Închiderea consulatului chinez de la Houston suscită în continuare analize detaliate. Sub titlul ”Iritarea Beijingului: discurs dur, dar care evită ruperea totală a relațiilor cu SUA”, New York Times explică: ”Marele asalt al Administrației Trump împotriva Chinei le-a lăsat liderilor chinezi puține opțiuni care să nu ducă la ruperea completă a relațiilor sino-americane. Dacă s-ar întâmpla așa ceva, Beijingul s-ar trezi și mai izolat, deoarece acum se află în conflict cu India, Marea Britanie, Canada, Australia și cu multe alte țări. Asta ar afecta totodată și economia chineză într-un moment când ritmul său e deja încetinit din cauza pandemiei de coronavirus și a declinului înregistrat la nivel mondial. În același timp, Beijingul nu-și poate permite să apară drept slab în fața atacurilor venite din partea Statelor Unite. ”O dilemă din care China pare că nu poate ieși”, punctează New York Times.
JERUSALEM POST, pe de altă parte, remarcă faptul că niciunul dintre aliații Americii, nici măcar Boris Johnson, nu crede că actuala Chină reprezintă o amenințare suficient de gravă pentru a justifica o aliniere cu SUA. Washingtonul, evident, ar dori ca Londra să renunțe la opțiunea chineză, așa că Huawei a fost informată că nu va mai participa la rețeaua de telefonie 5G britanică, întreaga ei tehnologie din rețelele 2G, 3G și 4G urmând a fi retrasă până în 2027. Pare însă evident că Regatul Unit e dornic să aducă înapoi Huawei dacă Donald Trump va pierde alegerile în noiembrie (ceea ce pare acum destul de probabil), conchide Jerusalem Post.
Aceste afinități forțate ale Londrei sunt analizate și în THE GUARDIAN, pentru care primul an de guvernare al lui Boris Johnson reprezintă ”mai mult o epurare decât o guvernare”. ”Atunci când Boris Johnson a devenit premier, acum un an, și-a făcut cunoscută imediat prioritatea: Brexit. Împreună cu Daniel Cummings, Johnson a epurat cabinetul Theresa May, a epurat grupul parlamentar al Partidului Conservator, apoi a convocat alegeri anticipate, pe care Johnson le-a câștigat spectaculos împotriva unei opoziții dezbinate. La finalul acestui prim an ar putea fi tentant să privești guvernul Johnson ca pe unul care a plecat pe un curs, Brexit, dar care s-a trezit împins pe un altul destul de diferit din cauza pandemiei. Ar fi o greșeală. Prioritatea guvernului rămâne efortul de a marginaliza acea jumătate de electorat care i s-a opus în 2016 și după aceea. El caută să eradicheze nu numai pro-europenismul, ci și să distrugă influența acelei jumătăți de țară care se află în opoziție. Deși vorbește în numele poporului, acesta este de fapt guvernul cel mai centralizator și mai clar organizat de sus în jos din vremurile moderne, este concluzia la care ajunge publicația britanică.
Mai multe publicații scriu despre tensiunile dintre Grecia și Turcia pe tema transformării Sfintei Sofia în moschee. LA LIBRE BELGIQUE întocmește o cronologie a declarațiilor, începând cu premierul elen Kyriakos Mitsotakis, care a acuzat Turcia că “aduce o ofensă patrimoniului secolului al XXI-lea”, și continuând cu purtătorul de cuvânt al Afacerilor Externe, Hami Aksoy, care a apărat sâmbătă decizia președintelui Recep Tayyip Erdogan și a acuzat guvernul și parlamentul din Grecia că „provoacă publicul cu declarații ostile”. „Copiii răsfățați și Europa, care nu pot accepta că lumea se prosternează din nou la Hagia Sophia, sunt în plin delir”, a adăugat oficialul turc într-un comunicat.
„Convertită în moschee după cucerirea Constantinopolului, Sfânta Sofia a fost transformată în muzeu în 1934 de primul președinte al Republicii turce, Mustafa Kemal Atatürk, care a dorit “s-o ofere umanității”. Istanbulul a fost ani de zile unul dintre cele mai mari simboluri ale armoniei între principalele religii monoteiste, iar Hagia Sophia, o bazilică creştină și apoi o moschee a fost un muzeu dedicat toleranței și libertății religioase timp de 86 de ani – reamintește la rândul său Liberation, în timp ce cotidianul spaniol LA RAZON consideră că acțiunile președintelui Erdogan se doresc a fi contrare celor îmbrățișate de Atatürk.
”De la venirea la putere în 2003, președintele turc a creat un regim autoritar, naționalist și populist, incompatibil cu Europa. Erdogan a dus o politică permanentă de hărțuire și demolare a idealurilor secularismului și egalității pe care a fost fondată Republica Turcia a lui Mustafa Kemal Ataturk. În epoca Erdogan, Turcia a îmbrăţişat un islamism naționalist care caută să readucă republicii gloria Imperiului Otoman și a Califatului sultanului Sublimei Porţi. În loc să extindă și să protejeze libertățile și drepturile turcilor, Erdogan a creat un regim autoritar, populist și naționalist, care are din ce în ce mai mult alura unei dictaturi” – este concluzia analizei publicate de La Razon sub titlul ”Califatul Sultanului”.
Într-un articol consacrat pandemiei de coronavirus, THE NEW YORK TIMES se întreabă ”De ce nu poate fi America lui Trump ca Italia?”
Italia a fost prima țară occidentală care a trecut printr-un val major de infecții. Spitalele au fost copleșite și bilanțul inițial al deceselor a fost teribil. Însă infectările au atins un vârf după câteva săptămâni, după care au intrat într-un declin abrupt. În acest punct, America nu poate decât să privească tânjind la succesul Italiei în privința îngrădirii virusului: restaurantele și cafenelele sunt deschise, deși cu unele restricții, o mare parte din viața normală s-a reluat, iar actuala rată a mortalității din Italia e mai puțin de o zecime din a Americii. Contrar așteptărilor, comparația dintre reacția Italiei și cea a SUA în fața epidemiei de coronavirus nu este prea flatantă. Italia, supranumită inițial ”Bolnavul Europei”, face de rușine Statele Unite – mai scrie New York Times.
Între timp, în Italia, un senator lansează partidul Italexit, după modelul Partidului Brexit”, aflăm din Le Figaro. Gianluigi Paragone, fost membru al Mișcării 5 Stele (M5S, antisistem) și fost jurnalist de televiziune, a ales să își prezinte noua apartenenţă politică la două zile după o întâlnire la Londra cu liderul partidului Brexit, Nigel Farage, care a jucat un rol determinant în decizia Marii Britanii de a părăsi UE.
Într-un interviu acordat acum câteva zile cotidianului „La Repubblica”, Gianluigi Paragone afirmase, marți, că „cetățeanul european nu există”, prezicând „prăbușirea viitoare” a UE.
(Agenția de Presă RADOR, 26 iulie 2020)/rlambru/cciulu