Presa germană a relatat pe larg în aceste zile scandalului în centrul căreia se află firma Wirecard cu sediul în Aschheimer, localitate situată în apropierea oraşului München. Afacerea are mai mult de 5000 de angajaţi în toată lumea şi derulează contracte de miliarde de euro. La începutul secolului, compania Wirecard avea doar 4 angajaţi şi se ocupa cu un domeniu nou la vremea respectivă: servicii financiare electronice. La început specialiştii firmei au realizat programe pentru decontarea plăţilor în domeniul jocurilor de noroc şi folosirea site-urilor pentru adulţi. Afacerea a dobândit avânt cu adevărat, de când serviciile fintech ale firmei au fost solicitate de clienţi bogaţi, care plăteau serviciile pe internet prin intermediul cardurilor bancare, telefoane mobile şi viramente bancare. Wirecard avea din ce în ce mai mulţi clienţi, în special întreprinderile asiatice solicitau serviciile firmei germane. Printre acestea se număra una dintre cele mai mari bănci de investiţii, compania japoneză Softbank, care a adus la Wirecard şi alte firme care erau în proprietatea băncii.
Wirecard părea să fie o poveste de succes. O firmă relativ recent înfiinţată, fără un capital substanţial, a ajuns ca în anul 2018 să fie cotată la bursa germană (DAX) în locul Commerzbank-ului, care tocmai cădea de acolo. Atunci valoarea afacerii era estimată la 24 miliarde de euro, adică valora mai mult decât Deutsche Bank şi de şase ori mai mult decât compania naţională de aviaţie a Germaniei, Lufthansa. Managerul şi proprietar majoritar al firmei din anul 2002 era Markus Braun. Acesta era responsabil de tehnica de calcul, iar partenerul său Paul Bauer-Schlichtegroll se ocupa de dezvoltarea continuă a afacerii. Acesta din urmă însă a părăsit firma şi s-a orientat către operatori mai mici din Asia. Atunci Braun și-a continuat activitatea împreună cu un vechi prieten de-al său, Jan Marsalek. Amândoi proveneau din Austria, unde erau prezentaţi ca vedete, care au creat o firmă de renume mondial din nimic şi în plus au activat într-un domeniu nou, folosind o tehnologie a secolului 21. Magazinul Forbes a încadrat Wirecard în anul 2017 printre primele cele mai inovative 100 de firme.
Braun s-a născut în Viena, acolo a absolvit facultatea şi a obţinut doctoratul. Tot în Viena trăiesc soţia şi fiica lui. În anul 2001 acesta a ajuns în München, unde a lucrat la firma de consultanţă KPMG. Când firma lui a început să crească a apărut ca sponsor al partidelor politice din Austria. În anul 2017 a sprijinit campania electorală a Partidului Popular Austriac (ÖVP) cu 70 de mii de euro. 120 de mii a dat partidului liberal NEOS, dar păstra legături amicale şi cu social democraţii austrieci (SPÖ). Braun a fost supranumit „Bill Gates al Austriei” şi a fost cooptat în echipa de consilieri al cancelarului Sebastian Kurtz. Nu se ştie însă motivul pentru care Braun şi adjunctul său, Marsalek au fost membri în Societatea de Prietenie Austriaco-Rusă. Mai mult decât atât, cei doi au sprijinit activitatea societăţii anual cu o sumă care varia între 10 şi 20 de mii de euro. Marsalek este o persoană mai enigmatică decât şeful său cu 10 ani mai în vârstă. Cu studiile sale nu a ajuns nici până la bacalaureat, însă vorbeşte fluent mai multe limbi şi la vârsta de 30 de ani a ajuns al doilea om în Wirecard. A muncit mult pentru dezvoltarea firmei, a dus o viaţă luxoasă, dar a evitat presa.
Succesul fără precedent al Wirecard a făcut ca unii să devină suspicioşi. Printre aceştia se numără prestigiosul cotidian britanic, Financial Times, care din anul 2015 a încercat demascarea afacerilor necurate în spatele vitrinei strălucitoare a Wirecard. Poate că acest lucru a făcut ca supravegherea financiară din Germania să fie mai atentă cu verificarea contabilităţii Wirecard. Astfel anul acesta controlul a scos la iveală o lipsă de 1,9 miliarde de bani cash din fondul de rezervă a firmei. La început s-a bănuit că deficitul trebuie căutat în Asia, unde Wirecard nu avea autorizaţie de funcţionare, motiv pentru care a lucrat prin firme locale. Două bănci mai mici din Insulele Filipine au fost bănuite că ar fi furat banii, dar până la urmă s-a aflat că aceşti bani n-au existat niciodată. Firma a declarat fără acoperire doar ca să mărească prestigiul şi succesul Wirecard. De aici s-a pornit avalanşa. La data de 20 iunie Braun a fost nevoit să declare falimentul firmei, însă cu câteva zile înainte de anunţ a încercat să scape de acţiunile Wirecard, a căror cotaţie a început să scadă vertiginos. A fost arestat, după cinci zile a fost pus în libertate în schimbul unei cauţiuni de 5 milioane de euro, însă peste o săptămână a fost arestat din nou. În schimb Marsalek a dispărut. Potrivit anchetatorilor a lăsat câteva urme în Asia, dar în realitate nu a fost acolo. A corespondat cu cunoştinţele sale, a transmis peste tot în lume emoticoane cu o faţă plângăreaţă. Între timp s-a aflat că tânărul miliardar a avut legături strânse cu serviciul secret austriac, în cadrul acestuia cu compartimentul care se ocupă cu lupta împotriva terorismului şi de protejarea constituţiei. Astfel a obţinut informaţii confidenţiale, pe care le-a transmis Partidului Libertăţii Austriece (FPÖ) considerat de extremă dreapta. A fost primit de fostul preşedinte al partidului, Heinz-Christian Strache pe vreme când acesta era vicecancelarul Austriei. Marsalek a fost de mai multe ori în Libia, unde a iniţiat construcţia unei fabrici de ciment, însă se presupune că adevăratul lui scop a fost să organizeze o armată de 15 mii de oameni ca să-i oprească pe imigranţi, care vor să ajungă în Europa la coastele maritime ale Libiei.
Székely Ervin, Rador
