Motto: „De fiecare dată când îl ascult – și asta se întâmplă des – Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească – populară și cultă – poate mișca munții. (…) Problema mea, inhalând prin toți porii melodia ființei sale, este cum să-mi stăpânesc o lacrimă de dragoste, admirație și mândrie că poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai ușor să-l pup.” – Marin Sorescu despre Tudor Gheorghe, declaraţie din anul 1988
Sâmbătă, 1 august, cantautorul, compozitorul, poetul şi actorul Tudor Gheorghe împlineşte 75 de ani.
* * * * *
Tudor Gheorghe la Radio România Actualităţi – 29 septembrie 2016
Gheorghe Tudor, pe numele avut la naştere, a venit pe lume la 1 august 1945, în comuna Podari, judeţul Dolj, situată la doar 10 kilometri de Craiova, într-o familie de țărani, tatăl său, Ilie Tudor, fiind cântăreţ la biserică, iar mama, Ştefania Tudor.
În anii copilăriei a mers cu animalele la păscut, această perioadă fiind foarte fericită, după cum mărturisea, peste ani, artistul: „Copilăria mea a fost foarte fericită. A fost copilăria unui băieţel de la ţară, care se ducea cu vacile, de primăvara, când se făcea poteca pe lângă gard, iar picioarele mele nu mai cunoşteau încălţările până cădea bruma. Toată viaţa mi-a făcut plăcere să merg desculţ. Am făcut jocurile copilăriei, alea adevărate, fără griji, fără tablete, fără televizor, fără radio. Ascultam doar muzica păsărilor, vuietul vântului şi liniştea pădurilor.”
Scânteia tineretului, 11 noiembrie 1971
Apoi, anii adolscenţei au fost dificili, fiind marcaţi de situaţia tatălui său, care a fost condamnat la 22 de ani de închisoare, pentru „complot armat împotriva orânduirii socialiste”, iar după ce a executat 7 ani de detenţie la închisoarea de la Aiud, a fost eliberat în anul 1964.
În acest timp, Tudor Ghoerghe a urmat primul an Liceul Nicolae Bălcescu (actualul Colegiu Național „Carol I”) din Craiova, iar arestarea tatălui a dus la exmatricularea sa. A continuat liceul la Arad, unde avea două mătuşi, cu clasa a IX-a, la Liceul Moise Nicoară.
A iubit poezia, literatura în general, şi a intenţionat să devină profesor de limba şi literatura română, iar după absolvirea liceului a vrut să urmeze Facultatea de Filologie.
Însă soarta a vrut să urmeze cursurile Institutului de Teatru din București – pentru care a făcut pregătire cu Constantin Moruzan, excepţional povestitor şi regizor la radio – , pe care le-a absolvit în anul 1966, la clasa actorie. Rectorul universităţii era Costache Antoniu, iar profesori erau Radu Beligan, Beate Fredanov, Eugenia Popovici, George Carabin.
După rolurile jucate în studenție, la Teatrul Giuleşti din Bucureşti, a fost angajat la Teatrul Național din Craiova, debutând în rolul Paznicul tânăr din „Cocoșul negru”, de Victor Eftimiu.
Au urmat roluri de comedie sau dramă alături de mari actori craioveni ai vremii, în spectacole ca „Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu, „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale sau „Doamna nevăzută” de Pedro Calderón de la Barca.
În anul 1969, după trei ani de muncă intensă, susţine primul său recital de muzică şi poezie, „Menestrel la curțile dorului”, în care a prezentat creaţiile poetice ale lui Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Barbu. Spectacolul a fost susţinut în cadrul Festivalului Naţional de Teatru din acel an şi a obţinut Marele Premiu.
Au urmat 3 ani petrecuţi la Institutul de Folclor din București, unde a urmat studii aprofundate pentru conservarea folclorului, perioadă în care susţine un al doilea spectacol intitulat „Șapte balade”.
În perioada 1970-1990 a jucat la naţionalul craiovean roluri de mare profunzime artistică, cum sunt cele din „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, „Filfizonul pedepsit” de John Vanbrugh, „Unchiul Vania” de Anton Cehov sau „Piticul din grădina de vară”, de Dumitru Radu Popescu, „Năpasta” de I.L.Caragiale, „Vărul Shakespeare” de Marin Sorescu.
În anul 1974, pleacă pentru prima dată într-un turneu peste hotare, în Franţa, unde a jucat rolul principal într-un spectacol al Teatrului de Păpuşi din Craiova.
În anul 1975, a lansat volumul „Cântece de dragoste de țară”, care includea și poezia „Cântec oltenesc”, scrisă de Virgil Carianopol, membru al mișcării legionare. Carianopol a fost închis la Aiud, ca și tatăl lui Tudor Gheorghe, și la Periprava, iar melodia „Cântec oltenesc” a devenit una din cele mai cunoscute ale artistului.
Contemporanul, 3 decembrie 1971
A continuat, în paralel, să susţină spectacole de muzică şi poezie şi, inevitabil, s-a întâlnit şi cu cenzura vremii. Spectacolul „Pe-un franc poet”, pe versuri de Ion Luca Caragiale, pus în scenă la naţionalul craiovean, în anul 1979, avea să fie interzis de către autorităţile comuniste. Sigur că versurile lui Caragiale, scrise cu un veac în urmă, se dovedeau a fi de mare actualitate pentru acele vremuri:
„Aţi aruncat pe lefegii/ În drum cu dame şi copii,/ Le-aţi smuls modestul lor dejun,/ Le-aţi smuls şi francul de tutun./ Miniştri cruzi! Mai bine v-aţi/ Fi hotărât să suprimaţi/ Atâtea mii de sinecuri,/ Nu pânea de l-atâtea guri!”.
În anul 1986, un general de securitate cu rang foarte înalt, care lucra în securitatea externă, a venit la el şi i-a spus: „Tudore, ai grijă de acum încolo că eu nu te mai pot apăra şi, nu în ultimul rând, se cam strânge cercul. Ai grijă să nu se întâmple ceva, aşa că las-o mai moale!”. Începând cu anul 1987, autorităţile comuniste i-au interzis total lui Tudor Gheorghe să mai susţină concerte.
În anul 1992, Tudor Gheorghe a avut primul spectacol de după Revoluție, intitulat „Cântece cu gura închisă”.
În perioada 1992-2000 a fost, timp de două mandate, membru în Consiliul Național al Audiovizualului.
În anul 1998, a revenit pe scenă, apoi, începând cu anul 1999, a început seria de spectacole „Anotimpurile poeziei românești”, în colaborare cu dirijorul Marius Leonard Hristescu.
În anul 2006, Tudor Gheorghe a susținut la Sala Palatului o serie maraton de concerte, intitulată „Săptămâna risipitorului de frumuseți”, alcătuită din şapte concerte cu tematici diferite.
În noiembrie 2006, artistul a prezentat în premieră spectacolul „Calvarul unei inime pribegi”, început cu cântece din anii 1930, cântate de artiști precum Cristian Vasile și Jean Moscopol. Pe lângă cântecele epocii în spectacol sunt citite și câteva anunțuri din ziarele din acea perioadă, cu scopul de a recrea imaginea completă a acelor ani. Tema anilor 1930 a continuat şi un an mai târziu, cu spectacolul „Parfumul nebunelor dorinți”.
Dreptatea, 4 iulie 1990
În primăvara anului 2008, Tudor Gheorghe a susţinut spectacolul „La margine de imperii”, cu muzică culeasă și prelucrată dintr-o carte apărută doar în limba germană, „Rumanische Volkslieder aus der Bukowina” de Matthias Friedwagner, apărută în 1938, care cuprinde partituri muzicale și versuri culese din Bucovina, între anii 1902-1916.
În anul 2008, după zece ani de la ultima apariţie pe scena teatrală, Tudor Gheorghe era prezent în musicalul „Omul din La Mancha” – după romanul de secol XVII al lui Miguel de Cervantes, „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha” – , la doar câteva zile de la premiera altui spectacol „Taina cuvintelor” (de la Văcărescu la Nichita).
Au urmat spectacolele „Al cincilea anotimp, femeia” (2011), „Vremea nemaniei”, un concert pe versurile poetului Grigore Vieru (2011), ”Rapsod şi lăutar” (2012), turneul ”Nu se poate cu de toate!”, pe versurile (foarte puţin cunoscute) ale lui I.L.Caragiale (2012), ”Lecţia” (2014), „The Best of Taraf” (2015).
La 9 octombrie 2014, Tudor Gheorghe a susţinut, la Sala Palatului, concertul „Anotimpurile mele”, alături de Orchestra Naţională Radio şi artişti ai Corului Naţional de Cameră „Madrigal”. Spectacolul a fost o sinteză a reprezentaţiilor susţinute până atunci de Tudor Gheorghe cu fiecare anotimp.
În noiembrie 2015, maestrul Tudor Gheorghe a prezentat un nou eveniment cultural intitulat ”Adio, doamnă!”, la Sala Palatului din Bucureşti, care a readus în peisajul cultural un tablou muzical veritabil al Bucureştilor din perioada interbelică.
Pe 14 noiembrie 2016, la Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti, menestrelul a dat viaţă, prin cântec, versurilor poetului Adrian Păunescu, în spectacolul „Declaraţie de dragoste”.
În 21-22 decembrie 2017, Tudor Gheorghe a susţinut concertul „Iarna Simfonic Aniversar”, la Sala Palatului din Bucureşti.
În anul Centenarului, Tudor Gheorghe a susținut un concert special, „Tot ce-i românesc nu piere”, la Sala Palatului din București, pe 23 octombrie şi 21 decembrie, iar la 17 noiembrie 2018, tot în cinstea Centenarului Marii Uniri, Tudor Gheorghe a lansat creația „Marșul Unirii”.
În decembrie 2019, maestrul a susţinut o serie de spectacole intitulate „Degeaba 30”, prin care a marcat 30 de ani de la Revoluţia din anul 1989 şi pentru care a fost aspru criticat în unele medii sociale. „Degeaba 30” a fost un spectacol cu un mesaj dur, fiind, probabil, cel mai complex, cel mai complet şi cel mai dramatic mesaj social exprimat pe o scenă de la Revoluţie încoace. El a avut la bază un concert mai vechi al lui Tudor Gheorghe, intitulat „Mie-mi pasă”, realizat în memoria martirilor de la Timişoara şi a tuturor victimelor Revoluţiei din decembrie 1989.
De-a lungul unei cariere de peste 50 de ani, Tudor Gheorghe a lansat peste 20 de albume, între care: ”Viața lumii” (1974), ”Cântece de dragoste de țară” (1975), ”Veniți, privighetoarea cântă” (1976), ”Pasăre galbenă-n pene” (1978), ”Tudor Gheorghe” (1984), ”Primăvara” (1989), ”Reîntoarcerea” (1999), ”Mie-mi pasă!” (1999), ”Suflet De Român” (2000), ”Primăvara Simfonic” (2001), ”Toamna Simfonic 2001”, „Pe-un franc poet” (2002), ”Petrecere cu taraf I” (2002), ”Iarna Simfonic” (2003), ”Diligența cu păpuși” (2003), ”Petrecere cu taraf II/Trimite Vorba” (2004), ”Între râsuri și trandafiri” (2005), ”Cu Iisus în celulă” (2005), ”În căutarea dorului pierdut” (2006), ”Vara simfonic” (2006), ”Calvarul unei inime pribegi” (2007), „Petrecere cu taraf III/Când Dumnezeu era mai jos” (2007), „Parfumele nebunelor dorinți” (2007), ”Risipei Se Deda florarul” (2007), ”…de Primăvară” (2009), ”Degeaba” (dublu album, 2012), ”La margine de imperii” (dublu album, 2013), ”Mahalaua Mon Amour” (2013).
Pentru realizarile sale artistice excepţionale, Tudor Gheorghe a fost răsplătit cu o serie de tiluri, premii şi distincţii.
La 29 noiembrie 2002, Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Tudor Gheorghe Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.
La 23 noiembrie 2010, președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, i-a conferit cea mai înaltă distincție de stat, „Ordinul Republicii”.
Tudor Gheorghe a mai fost distins cu Premiul Omnia pentru întreaga activitate acordat de revista „Mozaicul” (2007), Premiul ”Muzică şi Poezie” pentru arta actorului în slujba muzicii în cadrul Premiilor Revistei ”Actualitatea Muzicală” (2008), premiul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, „pentru modul exemplar în care slujeşte poezia şi muzica românească” (2008), titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova „în semn de recunoaştere a contribuţiei şi dedicării sale în domeniul culturii româneşti” (2011), premiul ”Arta Populară” la Gala Superlativelor VIP, organizată de Revista VIP (2011), premiul pentru o viaţă dedicată poeziei autentice în cadrul celei de-a XXI-a ediţii a Galei Premiilor UNITER (2013), Premiul „Marin Sorescu” acordat pentru contribuţia excepţională în interpretarea poeziei lui Marin Sorescu şi pentru întreaga creaţie artistică (2013), titlul de laureat al Galei Premiilor „Constantin Brâncoveanu” pentru contribuţia la istoria şi cultura noastră (2014), titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu (2014), titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti (ianuarie 2020).
De asemenea, Centrul cultural din comuna Izbiceni, județul Olt, poartă numele artistului.
Rapsodul Tudor Gheorghe se află în prima carte de cântece a Uniunii Europene, http://www.eu-songbook.org/chosen-songs/, cu melodiile „Au înnebunit salcâmii” şi „Acolo este ţara mea”, alese prin vot popular naţional, alături de Nicu Alifantis – cu “Ce bine că eşti” -, regretatul Mihai Constantinescu – “O lume minunată” – şi de alte două melodii din popor – “Ciuleandra” şi “O, ce veste minunată”.
Tudor Gheorghe este căsătorit de 54 de ani cu Georgeta Luchian Tudor (79 de ani), care a fost actriţă a Teatrului Naţional din Craiova, dare este şi o talentată poetă, şi împreună au un fiu, Tudor Adrian.
Despre soţia sa, Tudor Gheorghe declara: „În anii studenţiei am întâlnit-o prima oară. Era de o frumuseţe absolută şi m-a fascinat din prima clipă. Mă duceam de fiecare dată să o văd în spectacole. Când am revenit în Craiova, după terminarea Institutului de Teatru, am reîntâlnit-o. Din toamna lui 1966 şi până astăzi nu ne-am mai despărţit. Ea a fost cel mai important cenzor al meu, m-a învăţat să gătesc, să fac din bucătărie micul meu refugiu. Secretul căsniciei noastre e acela că nu am îmbinat niciodată profesia cu viaţa de familie. Împreună avem un fiu, pe Tudor Adrian, care ne-a dăruit un nepot”.
Programat la 7 mai 2020, evenimentul „Tudor Gheorghe – Risipitorul de frumuseţi” a fost reprogramat pentru data de 27 septembrie 2020, în contextul pandemiei SARS-CoV-2, astfel că aceasta va fi următoarea întâlnire a maestrului Tudor Gheorghe cu publicul său.
RADOR
