Primul submarin din dotarea Marinei Militare române a fost Delfinul, construit între anii 1926 – 1936 la Fiume. Până la începerea războiului, Delfinul a efectuat numeroase misiuni de exercițiu, de antrenament și de instructaj, apreciate de ofițerii Marinei Militare. La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 22 iunie 1941 și 3 iulie 1943, submarinul Delfinul a efectuat în Marea Neagră nouă misiuni de cercetare a porturilor sovietice. În timpul acestor misiuni, Delfinul a fost reperat de Marina Sovietică și supus unor puternice atacuri cu grenade antisubmarin. Fiind avariat, în 1943, s-a hotărât trimiterea submarinului la Șantierul Naval de la Galați pentru ample reparații. Echipajul submarinului Delfinul, considerat cu experiență, a fost repartizat la două submarine aflate în construcție. Dintre marinarii cu experiență care au servit pe Delfinul s-a numărat și maistrul Geanoglu Mircea Mihai – ajutorul șefului de stație radio :
”Școala Navală am terminat-o în 1941 și primii zece din promoție am fost îmbarcați pe submarinul Delfinul. Submarinul era astfel construit: compartimentul provă, compartimentul torpile, compartimentul post central, deasupra căruia era turela, compartimentul motoare termice și compartimentul torpile pupă. Ca armament submarinul Delfinul avea patru torpile la prova și două torpile la pupa. Avea două tunuri Bofors de 88 mm la provă și un tun de 88 mm la pupă. Acestea pentru lupta de suprafață. Și pe comanda postului central, pe turelă erau niște mitraliere care erau montate la ieșirea submainului din imersiune. Submarinul Delfinul avea o autonomie de 10.000 mile marine cu combustibilul și hrana pe care o aveam la bord. În imersiune nu puteam să ramânem mai mult de 24 ore, pentru că se termina aerul din compartimente și din tuburile de oxigen. Cea mai importantă misiune pe care am avut-o cu submarinul Delfinul a fost la 8 iulie 1941, când am torpilat un cargo de cca 10.000 t în dreptul portului Ialta. Torpilarea a fost făcută la ora 8 fără 7 minute… După torpilare am fost atacați de nave sovietice. Eu eram ajutorul șefului de stație radio. În școală fusesem specializat să lucrez cu SAS – Stația de Ascultare Submarină, așa că tot timpul atacului sovietic am ascultat vedetele torpiloare, care căutau să ne localizeze ca să ne bombardeze, să ne distrugă. Comandantul “Bibi” Costăchescu stătea cu un picior în compartimentul postului central și cu un picior în compartimentul postului de radio ca să mă întrebe unde sunt [vedetele inamicului] …să nu facem zgomot ca să ne repereze vasele inamicului. Abia la ora 17.00 am ieșit la suprafață, pe coasta turcă. Nu am fost localizași de sovietici, deoarece ei făceau ascultare simplă. Așa am scăpat de urmăritori. În lunile care au urmat, submarinul Delfinul a avut doar misiuni de patrulare, de observare. În 1943, submarinul Delfinul a fost trimis la Șantierul Galați ca să intre în reparații. Echipajul a fost îmbarcat pe submarinul Rechinul”.
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 1998]
