Marţi, 4 august, actriţa de teatru, film şi televiziune Cezara Dafinescu împlineşte 72 de ani. Palmaresul său artistic este unul de excepţie: 40 de filme la activ, trei seriale de televiziune cu câte 200 de episoade, peste 60 de roluri principale în teatru, peste 40 de ani de carieră la Teatrul Naţional Bucureşti, numeroase roluri în producţii TV şi în spectacole de teatru radiofonic.
* * * * *
Cezara Marinella Dafinescu s-a născut la 4 august 1948, la Sibiu, tatăl său, Traian, fiind general de armată, iar mama, Maria, de profesie medic.
Fiindcă părinţii săi erau încă studenţi, la Bucureşti, a fost crescută mai mult de bunica sa, o avocată cu origini poloneze, care a răsfăţat-o peste măsură, iar în anul anul 1956, s-a mutat alături de părinţi, la Bucureşti.
A frecventat timp de doi ani cursuri de balet clasic, apoi s-a orientat către atletism, fiind campioană naţională la juniori la săritura în înălţime.
A urmat cursurile unui liceu cu profil sportiv, fiind colegă cu viitorii campioni Mihaela Peneş şi Ilie Năstase.
Un accident va pune capăt carierei sale sportive, astfel că se hotărăşte să îşi încerce norocul la Institutul de Arta Teatrală şi Cinematografică, unde va fi declarată admisă, din a doua încercare. Ea îşi va urma această pasiune, cu toate că părinţii săi doreau ca fiica lor să devină medic.
În perioada studenţiei, în anul III, se căsătoreşte cu unul dintre cei mai populari artişti ai vremii, George Motoi, alături de care va rămâne timp de 23 de ani. Despre dragostea dintre cei doi, actriţa declara: „De George m-am îndrăgostit în anul doi de facultate. Mai întâi, văzându-l în filme! Apoi, destinul a făcut să ne întâlnim şi aievea şi să formam un cuplu, în viaţă şi mai tarziu, şi pe scenă. El a fost “Făt Frumosul” pe care îl aşteapta orice fată să vina pe un cal alb… Şi, pentru că era mai matur decât mine, în mare parte mi-a modelat cariera cu experienţa lui”.
În anul 1973, Cezara Dafinescu a absolvit Institutul de Teatru, la clasa profesorului Moni Ghelerter, luând la examenul de diplomă nota 10.
Este repartizată la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde va juca alături de mari actori ai scenei româneşti, precum Radu Beligan, Florin Piersic, Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Draga Olteanu-Matei sau Carmen Stănescu.
Cezara Dafinescu a dat viaţă, pe scena naţionalului bucureştean, unor roluri remarcabile, printre acestea aflându-se rolul său de debut, Savina, într-o piesă în două personaje, „Elegie”, regia Mihai Berechet, fiind urmat de Amanda, în „Căutăm autor dramatic” de Marica Beligan, Marion, în „Pluralul Englezesc”, Gina – „Moartea ultimului golan” de Virgil Stoenescu, regia Ion Finteşteanu, Silvia Domnişor – „Să nu-ţi faci prăvălie cu scară” de Eugen Barbu, regia Sanda Manu, Afrodita – „Kir Zuliaridi” de Vasile Alecsandri, regia Zoe Anghel Stanca, Iulia Filipova – „Vilegiaturiştii” de Maxim Gorki, regia Moni Ghelerter, 1973, Gittel Mosca – „Doi pe un balansoar” de William Gibson, regia George Motoi, 1974, Wanda Serafim – „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Horea Popescu, Dica – „Cine a fost Adam” de Leonida Teodorescu, regia Cristian Munteanu şi Hangiţa – „Cyrano de Bergerac” de Edmond Rostand, regia N.Al. Toscani, toate în 1977, rolul actriţei – „Căruţa cu paiaţe” de Mircea Ştefănescu, regia Constantin Dinischiotu şi Savina – „Elegie” de P. Pavlovski, regia Mihai Berechet, ambele în 1978.
De asemenea, Cezara Dafinescu a putut fi admirată în rolurile Domnica – „A treia ţeapă” de Marin Sorescu, regia Sanda Manu, 1979, Maria Malavska – „Examenul” de Jan Pawel Gawlik, regia Cristian Munteanu, 1979, Modelul – „Cheile oraşului Breda” de Ştefan Berceanu, regia Sanda Manu, 1981, Diana – „Filumena Marturano” de Eduardo de Filippo, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1981, Alta – „Act veneţian” de Camil Petrescu, regia Mihai Berechet, 1982, Sarmisegetuza – „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, regia Mihai Berechet şi Sandra – „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, regia Horea Popescu, ambele în 1983, Socioloaga – „Farul şi Domnul Valentino” de Borislav Pekic, regia Horea Popescu, 1984, Cornelia – „Arheologia dragostei” de Ion Brad, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1985, Gloria Clandon – „Nu se ştie niciodată” de George Bernard Shaw, regia Mihai Berechet 1985, Ina – „Campionul” de Ion Gârmacea, regia Mihai Manolescu, 1986 sau Sandra – „Cineva te iubeşte” de Alexandr Stein, regia George Motoi, 1989.
După 1990, ea a jucat, tot pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, personaje precum Amalia – „Morişca” de Ion Luca, regia George Motoi şi Stan Covrigaru – „Patrihoţii” de Vasile Alecsandri, regia Mihai Manolescu, ambele în 1991, Delia – „Paiaţa soseşte la timp” de Fănuş Neagu, regia George Motoi, 1992, Amalia – „Caut autor dramatic” de Marica Beligan, regia George Motoi, 1995, „Dragoste în hala de peşte” de Israel Horovitz, regia Ion Cojar, 1998, Dr. Libuse Lorencova – „Ispita” de Vaclav Havel, regia Mihai Manolescu, 2002, Arkadina – „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cristian Ioan, 2003, Mama – „Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino” după Alex Mihai Stoenescu, regia Grigore Gonţa, 2005 sau Ana – „Încă-i bine” de Rodica Popescu Bitănescu, regia Rodica Popescu Bitănescu, 2008.
La 6 decembrie 2010, a avut loc premiera piesei “Pluralul Englezesc” de Alan Ayckbourn, în regia lui Toma Enache la Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”, în care actriţa a jucat rolul Anei.
Cezara Dafinescu a jucat în peste 40 de filme, începând cu anul 1972, anul în care a debutat pe marele ecran, în „Explozia”, regia Mircea Drăgan, fiind distribuită în producţii alături de nume mari precum Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Jean Constantin, Iurie Darie, Puiu Călinescu, Ion Besoiu sau Sebastian Papaiani.
Au urmat “B D în alertă”, regizor Mircea Drăgan, “Ciprian Porumbescu”, regizor Gh. Vitanidis, „Despre o anume fericire”, regia Mihai Constantinescu, 1973, „Ultima cursă”, regia Olimpia Arghir, „Accident”, regia Sergiu Nicolaescu, 1976, „Buzduganul cu trei peceţi”, regia Constantin Vaeni, 1978, „Reţeaua S”, regia Virgil Calotescu şi „Dumbrava minunată”, regia Gheorghe Naghi, ambele în 1980, „Întoarcerea Vlaşinilor”, regia Mircea Drăgan şi „Miezul fierbinte al pâinii”, regia Alecu Croitoru, în 1983, „Al patrulea gard lângă debarcader”, regia Cristina Nicolae, 1984, „Secretul lui Nemesis”, regia Geo Saizescu, 1985, „Cucoana Chiriţa”, regia Mircea Drăgan, 1986, „Chiriţa în Iaşi”, Mircea Drăgan, 1987 sau „Un studio în căutarea unei vedete”, regia Nicolae Corjos, 1988.
După anul 1990, Cezara Dafinescu s-a remarcat în filme precum „Harababura”, regia Geo Saizescu şi „Şobolanii roşii”, regia Florin Codre, ambele în 1990, „Atac in bibliotecă”, regia Mircea Drăgan, 1992, „Inelul cu briliant”, regia Silviu Jicman, 1993, Griselda – “Johnny Mysto – Boy Wizard”, regizor Jeff Burr, 1997, „Trenul celor 7 păcate”, regia Petre Năstase și Ion Cărmăzan, 2003, “Trenul celor 7 păcate”, 2004, „Bunraku”, regia Guy Moshe, 2009 sau “Toni Erdmann”, regizor Maren Ade, 2016.
Cezara Dafinescu a apărut şi în numeroase roluri de teatru de televiziune, în „Regele Ioan”, regia Letiţia Popa, „Actorul din Hamlet”, regia Matei Alexandru, „Întoarcerea Vlaşinilor”, regia Mircea Drăgan, „Gaiţele”, regia Nae Cosmescu, „Gâlceava Zeilor” şi „Ferma de struți”, ambele în regia lui Silviu Jicman, „Tren de plăcere” de I.L. Caragiale, regia Sergiu Ionescu sau „Femeia Păianjen”, regia Sergiu Ionescu.
Ea a jucat şi în serialul de televiziune “Războiul de Independenţă” (1977) şi în telenovelele “Lacrimi de iubire” (2005) şi “Vocea inimii” (2006).
Cezara Dafinescu a realizat numeroase roluri de Teatru Naţional Radiofonic, printre aceste spectacole aflându-se „Colecționarii” de Jiří Korbel, adaptarea radiofonică de Eugen Torgasev, regia artistică: Titel Constantinescu, înregistrare din anul 1984, „Omul de zăpadă” de Adolf Edmund George de Herz, adaptarea radiofonică de Mircea Popescu, regia artistică: Leonard Popovici, înregistrată în anul 1991, „Regele şi yankeul” de Mark Twain, adaptare radiofonică şi regia artistică: Leonard Popovici, înregistrată în anul 1999.
A fost profesoară de Arta Actorului la facultățile Hyperion din București și Luceafărul din Brăila.
Aşa cum aminteam, a fost căsătorită timp de 23 de ani cu actorul George Motoi, având o fiică, Raluca.
După divorţ, s-a recăsătorit cu omul de afaceri Gelu Fronea, care a decedat în anul 2003, în urma unui accident de motocicletă.
A cochetat pentru scurtă vreme şi cu politica, fiind timp de un an, 2016-2017, membră a Uniunii Naţionale pentru Progresul României (UNPR).
În aceeaşi perioadă a suferit nu mai puţin de trei operaţii la şold, apoi, după recuperare, a susţinut mai multe spectacole în ţară cu piesa „Jumătatea mea, bărbatul”, scrisă special pentru ea de George Arion și pusă în scenă de regizorul Toma Enache.
Din septembrie 2018, Cezara Dafinescu este Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti.
În 2019, actriţa a apărut în filmul regizat de Toma Enache, „Între chin şi amin”, primul film artistic despre „reeducarea” de la Piteşti, inspirat din memorialistica scrisă de supravieţuitorii teribilului experiment.
