Motto: “Dacă nu râzi cu poftă, să faci febra aici la plex, hahaha, atunci râd cu poftă, atunci îmi încarc bateriile, atunci sunt puternică. Râd în aşa hal, cu aşa poftă, din te miri ce, încât fac febră. Pur şi simplu zici că am făcut nu ştiu câte abdomene.” – Rodica Popescu Bitănescu
Miercuri, 5 august, actriţa de teatru şi film şi regizoarea de teatru Rodica Popescu-Bitănescu împlineşte 82 de ani, din care peste 55 s-a aflat pe scenă, fiind foarte apreciată de public.
* * * * *
Rodica Popescu – Bitănescu s-a născut la 5 august 1938, la Răsuceni, în județul interbelic Vlașca, actualmente în judeţul Giurgiu, într-o familie foarte înstărită.
Anii copilăriei au fost marcaţi de iernile fermecătoare ale localităţii natale, cu zăpezi abundente, cu străluciri iradiante ale soarelui cu dinți reflectat în zăpada albă întărită de ger, cu seri și nopți calme petrecute în familie într-o localitate izolată, ruptă de lume.
La naționalizare familiei Popescu i s-a confiscat întreaga avere, membrii familiei au rămas săraci lipiți, iar tatăl viitoarei actriţe a făcut închisoare politică, suferind torturi incredibile în Închisoarea Piteşti. Din lipsă de bani, de multe ori chiar hainele îmbrăcate de ea erau croșetate cu un aparat nemțesc de mama sa, iar familia locuia prin cele mai insalubre subsoluri.
În ciuda dificuiltăţilor, Rodica a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, promoţia 1960, la clasa A. Pop Marţian.
După absolvire a fost repartizată la Teatrul Naţional din Iaşi, unde a jucat în spectacolele „Siciliana”, „Dacă vei fi întrebat” şi „Prietena mea Pix”.
În anul 1966 debuta pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în rolul Ines din piesa „Castiliana” de Lope de Vega, regia Horea Popescu.
De atunci a făcut roluri memorabile pe scena naţionalului bucureştean, printre acestea aflându-se personajul Lucetta – în „Bădăranii” de Carlo Goldoni, regia Victor Moldovan, Manuela – „Travesti” de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga şi Calipsiţa – „Coana Chiriţa” după Vasile Alecsandri, regia Horea Popescu, ambele în 1969, Monti – „Moartea ultimului golan” de Virgil Stoenescu, regia Ion Finteşteanu, 1970, Lina – „Să nu-ţi faci prăvălie cu scară” de Eugen Barbu, regia George Teodorescu, 1971, Argentina – „Trei fraţi gemeni veneţieni” de Aldo Mattiuzi Collalto, regia David Esrig, 1973, Bianca – „Îmblânzirea Scorpiei” de William Shakespeare, regia Mihai Berechet, 1975, Fifica Profirel – „Hagi Tudose” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Ion Cojar, 1980, Liza – „Inocentul” de Cristian Munteanu, 1982 sau Liuba – „Faleza” de Julius Edlis, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1986. De asemenea, după anul 1990, Rodica Popescu-Bitănescu a fost apreciată, la Teatrul Naţional Bucureşti în rolurile Dabby Briant, Reverendul Johnson – „Cine are nevoie de teatru” de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Şerban, 1990, Lucy – „Rivalii” de Richard Sheridan, regia Horea Popescu, 1993, Olga – „O batistă în Dunăre” de Dumitru Radu Popescu, regia Ion Cojar, 1998, Lepa brutăreasa – „Tărâmul celălalt” de Duşan Kovacevic, regia Horea Popescu, 2001, „Rendez-vous”, un one woman show pe texte de Tudor Muşatescu, regia Victor Moldovan, 2001, Bucătăreasa – „Legenda ultimului împărat” de Valentin Nicolau, regia Alice Barb, 2002, Bonita – „Aşteptând la Arlechin” de Noel Coward, regia Ion Cojar, 2002, Gazda – „Cinci femei de tranziţie”, Rodica Popescu-Bitănescu fiind aici autoarea textului şi a regiei, 2003, Paraschiva – „Încă-i bine”, scrisă chiar de Rodica Popescu Bitănescu, regia Rodica Popescu Bitănescu, 2008 şi Soacra – „Micul infern” de Mircea Ștefănescu, regia Mircea Cornișteanu, 2013
Totodată, Rodica Popescu Bitănescu a colaborat şi cu Teatrul Barbu Delavrancea, Bucureşti (Teatrul Regional), pentru piesele „Războiul” de Carlo Goldoni, „Poveste de iarnă” de William Shakespeare şi „Grădina cu trandafiri” de Andi Andrieş şi cu Teatrul Metropolis, pentru spectacolul “Gaiţele”, de Al. Kiriţescu, în regia lui Dan Tudor.
În mai 2010, și-a lansat volumul „Teatru”, care cuprinde piese de comedie precum „Cinci femei de tranzitie” şi „Încă-i bine”, paginile cărţii fiind tipărite cu umorul negru al României din zilele noastre. „Comedia se naşte din dramă. Toate personajele care trăiesc o tragedie sunt comice. Dacă drama nu te atinge pe tine personal, râzi de celălalt. Aşa se întâmplă şi în piesele mele, toată lumea face haz de momentele tragice ale tranziţiei”, a declarat cu acel prilej Rodica Popescu Bitănescu.
În septembrie 2010 a avut loc, la Brașov, premiera unei noi comedii romantice, „Viață de cimitir”, comedie scrisă și jucată de talentata actriță. La București, premiera piesei a avut loc la 4 octombrie, în același an.
În anul 1975, Rodica Popescu Bitănescu debuta în film în „Comedia fantastică”, regia Ion Popescu Gopo, în care a jucat alături de George Mihăiţă şi Dem Rădulescu, alte roluri realizate de aceasta pentru producţii pentru marele ecran fiind „Premiera”, regia Mihai Constantinescu, 1976, „Eu, tu şi Ovidiu”, regia Geo Saizescu, 1977, „Ciocolată cu alune”, regia Gheorghe Naghi, 1978, „Am o idee”, regia Alecu Croitoru, 1981, „Femeia din Ursa Mare”, regia Adrian Petringenaru şi „Rămân cu tine”, regia George Cornea, ambele în 1982, „Miezul fierbinte al pâinii”, regia Alecu Croitoru, 1983, „Zbor periculos”, regia Francisc Munteanu şi „Sosesc păsările călătoare”, regia Geo Saizescu, ambele în 1984, „Colierul de turcoaze”, regia Gheorghe Vitanidis şi „Aripi pe zăpadă”, regia Adrian Petringenaru, ambele în 1985, „Secretul lui Nemesis”, regia Geo Saizescu şi „Cucoana Chiriţa”, regia Mircea Drăgan, ambele în anul 1986, „Lacrima cerului”, regia Adrian Istrătescu-Lener, 1989, „Harababura”, regia Geo Saizescu şi „Miss Litoral”, regia Mircea Mureşan, ambele în 1990 şi „Atac în bibliotecă”, regia Mircea Drăgan, 1992.
Ea a participat şi la realizarea unor producţii TV precum „Escu” de Tudor Muşatescu, „Ştafeta nevăzută” de Paul Everac, „Fata şi caruselul” de Alexandru Voitin, „Bolnavul închipuit” de J.B.P. Molière, „Noaptea marilor speranţe” de Tudor Popescu şi „Commedia dell`Arte”.
A jucat și în serialele de televiziune „Ministerul comediei” (1999) şi „Cuscrele” (2005), în care i-a avut drept parteneri pe actorii Draga Olteanu-Matei și George Ivașcu şi în „Îngerașii” (2008).
Rodica Popescu Bitănescu este şi o claboratoare apropiată a Teatrului Naţional Radiofonic, printre piesele înregistrate aici aflându-se „O nuntă de pomină” de Arkadi Arkanov, adaptarea radiofonică: Radu Stănescu, regia artistică: Ion Vova, „Profesorul de franceză” de Tudor Muşatescu, adaptarea radiofonică şi regia artistică: Constantin Moruzan, „Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee, dramatizarea radiofonică: Josetta Dan, regia artistică: Dan Puican, „33.333 de icosari şi 33 de firfirici” de Matei Millo, adaptarea si regia artistică: Grigore Gonţa, „O soacră” de Ion Luca Caragiale, regia artistică: Ion Vova, „Candidat fără noroc” de D. D. Pătrăşcanu, dramatizarea radiofonică: Valentin Silvestru, regia artistică: Ion Vova, „Moş Teacă” de Anton Bacalbaşa, dramatizarea radiofonică: Valentin Silvestru, regia artistică: Ion Vova, „Suferinţă absurdă” de Teodor Mazilu, dramatizarea radiofonică: Valentin Silvestru, regia artistică: Ion Vova, „Lăsați-l pe clovn în casă !” de Cornel Udrea, adaptarea radiofonică și regia artistică: Mihai Lungeanu, „Capriciile Fenisei” de Lope de Vega, adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican, „Puricele în ureche” de Georges Feydeau, adaptare radiofonică de Mircea Popescu, regia artistică: Dan Puican, „Vorbe de clacă” de Ioan Slavici, adaptarea: Mihai Crişan, regia artistică: Dan Puican sau „Deşteapta pământului” de Victor Ion Popa, regia artistică: Dan Puican.
Pentru cariera sa remarcabilă ea a fost distinsă cu premii de creaţie pentru „Aventură în banal” de Teodor Mazilu şi Dumitru Solomon, în 1985 şi pentru „Rendez-vous” de Tudor Muşatescu, la Buzău, Vaslui şi Bucureşti, în 1995. De asemenea, preşedintele ţării de la acea vreme, Ion Iliescu, i-a înmânat artistei, în anul 2002, Ordinul Naţional „Serviciul Credincios în grad de Cavaler”, „pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizaţia românească şi universală“.
În septembrie 2009, în cadrul manifestării „Zilele Bucureștiului”, organizată cu ocazia aniversării celor 550 de ani de atestare documentară a orașului, actrița s-a numărat printre cele 55 de personalități ale Capitalei care au primit diplome „In Honoris”.
În martie 2016, alături de alte două doamne ale teatrului românesc – Florina Cercel şi Adela Mărculescu –, Rodica Popescu-Bitănescu a primit o stea pe Aleea Celebrităților, din Piața Timpului din București şi Placheta Oraşului Bucureşti, din partea Primăriei capitalei.
În stagiunea recent încheiată a jucat la Teatrul Naţional Bucureşti, în spectacolele „Cinci femei de tranziţie” – pentru care semnează scenariul şi regia şi în „Micul infern”.
Este căsătorită de peste 45 de ani cu juristul Mircea Bitănescu şi nu are urmaşi.
Astăzi, îndrăgita artistă a ajuns la o vârstă respectabilă, însă optimismul și pofta de viață n-au părăsit-o nici o clipă. Îi dorim zile multe şi senine înainte, însoţite de zâmbetul și râsul ei binefăcător, multă sănătate şi bucurii, putere de muncă pentru a ne încânta, iar şi iar, pe scena pe care a slujit-o mai bine de jumătate de secol.
Răzvan Moceanu
RADOR – 5 august
