Desemnarea candidatei democrate la postul de vicepreședinte al SUA, evoluția pandemiei de coronavirus și reprimarea opoziției din Belarus se numără printre subiectele abordate pe larg de presa internațională.
Senatoarea de California Kamala Harris a fost aleasă de candidatul democrat la președinția SUA, Joe Biden, pentru a candida alături de el la postul de vicepreședinte. Pentru New York Times, „Kamala Harris este viitorul, așa că s-ar putea prea bine ca Mike Pence să reprezinte trecutul”. „Dna Harris este o distinsă oficialitate publică și e fără îndoială potrivită pentru șansa pe care o și merită. Ea este totodată un factor de contrast – evidențiind diferența dintre mandatul republican și cel democrat, dintre politica de dezbinare a lui Trump și politica integristă a lui Biden”, explică ziarul newyorkez. Însă un alt set de contraste aduce echilibru tandemului de candidați: „Biden are 77 de ani. Ea are 55. Biden e de pe coasta de est, ea de pe coasta de vest. Biden e alb. Ea nu e albă”. De la dreapta politică americană, Wall Street Journal comentează că „Biden se pleacă în fața exigențelor partidului alegând-o pe senatoarea de California; el a bifat toate căsuțele esențiale cerute de partid – o femeie, o minoritară și o progresistă care s-a deplasat spre stânga odată cu Partidul Democrat”. Cotidianul italian La Repubblica consideră și el că „pragmatică și moderată, senatoarea de California a fost considerată cea mai sigură alegere a campaniei lui Biden pentru vicepreședinție”. Întrebându-se „Cine este Kamala Harris, arma anti-Trump a lui Joe Biden?”, ziarul francez Le Point subliniază că „e numită «Obama feminin». Ca și fostul președinte, ea este metisă, telegenică, și-a petrecut o parte din copilărie în străinătate, e juristă, pricepută la dezbateri și a fost aleasă în Senat. Ca și el, ea face istorie: Kamala Harris e prima negresă și prima asiatică-americană care devine coechipiera unui candidat la președinție. Pe de altă parte, Le Point îi enumeră și punctele slabe: „ea nu are cu adevărat un program distinct și are dificultăți în a se defini. Mai ales aripa stânga a partidului nu-i apreciază trecutul de procuror. Stânga o acuză că e prea centristă, o Hillary Clinton care își schimbă poziția după cum bate vântul”. Tot despre un „Obama la feminin” scrie și cotidianul portughez Diário de Notícias, observând că „Harris are un tată jamaican și o mamă indiană și reprezintă și mai mult noua Americă, în care pe termen mediu albii vor înceta să mai constituie majoritatea. Kamala e un nume foarte probabil la Casa Albă în calitate de președinte dacă Biden câștigă anul acesta. Fostul vicepreședinte va avea cel mai probabil un singur mandat, iar în 2024 îi va oferi Kamalei șansa de a candida la președinţie. Chiar și acest fapt face din ea şi mai mult un atu electoral și mult mai mult decât o versiune feminină a lui Obama”. O teorie susținută din Regatul Unit și de The Guardian, care titrează „Președintele Kamala Harris în 2024?”. „Atât de amplă va fi reconstrucția Statelor Unite după Trump și Covid-19, încât e posibil ca Biden să-i pregătească încă de pe acum pe democrați pentru viitor. Alegerea lui Biden e deopotrivă îndrăzneață și prudentă, radicală și conservatoare, istorică și banală. Dar principalul ei motiv e vârsta lui Biden. În noiembrie va împlini 78 de ani. S-a dat de înțeles că ar putea servi un singur mandat. El însuși se consideră un personaj de tranziție în partid, deschizând calea unei noi generații. Oricum, Harris a devenit peste noapte prezumtivul următor candidat democrat la președinție. Ceea ce-i conferă multă putere. Pentru următoarea generație de democrați a devenit deodată important să se apropie de ea și să ia în serios cele spuse de ea”, apreciază în analiza sa The Guardian.
Dincolo de Atlantic, presa este mai preocupată de agravarea pandemiei în Europa. Euronews evidențiază situația îngrijorătoare din Franța, Spania și Grecia. „În Franța, unde au fost înregistrate 1.397 de cazuri noi în ultimele 24 de ore, situația se înrăutățește”, și guvernul „solicită prefecților să ia măsuri preventive, cum ar fi obligația de a purta masca și în aer liber. Cresc încă, deși nu mult, infecțiile din Italia: 412 în ultima zi. Cel mai mult stârnesc îngrijorare focarele din centrele pentru imigranți. În Grecia sunt impuse restricții și se vorbește deja despre al doilea val”. Cotidianul german Süddeutsche Zeitung avertizează însă că și în Germania „numărul de noi infectări raportate zilnic a atins cel mai înalt nivel de la începutul lunii mai. Autoritățile medicale au raportat 1.226 de cazuri într-o zi. Anterioara valoare maximă fusese înregistrată pe 9 mai: 1.251 de cazuri. Site-ul italian Il Fatto Quotidiano relatează despre o nouă tentativă de coordonare la nivel paneuropean: „biroul european al Organizației Mondiale a Sănătății a anunțat că va înființa o comisie regională pentru a regândi prioritățile sistemelor sanitare în urma pandemiei de coronavirus”. Comisia va fi condusă de fostul premier italian și fostul comisar european Mario Monti și „va pregăti o serie de recomandări și reforme. Ea va încerca să construiască un consens în jurul acestor recomandări, pentru a le transforma în priorități politice și sociale”. Știrea zilei o constituie însă confirmarea formală a unei recesiuni-record în Regatul Unit. Publicația franceză Les Echos detaliază: „Șocul este dur. Economia britanică a suferit în al doilea trimestru o contracție-record de 20,4%. În două luni pandemia a șters 17 ani de creștere economică. Țara se confruntă cu «cea mai rea recesiune înregistrată vreodată», precizează oficiul britanic de statistică. Această scădere de la un trimestru la altul – doar o estimare provizorie – e cea mai importantă anunțată de o economie dezvoltată”. În altă ordine de idei, continuă seria de articole critice la adresa vaccinului anunțat de Rusia. Din Portugalia, Jornal de Notícias scrie despre „Bagheta magică a lui Vladimir Putin”. „Prin anunțarea și înregistrarea unui posibil tratament, fără a garanta toate fazele de testare, Vladimir Putin a insuflat ego-ul Mamei Rusia pe tabla de șah a geopoliticii. Rusia, SUA și China au înţeles devreme importanța de a ajunge primul în acest maraton, care în fapt a fost întotdeauna un sprint pentru supremația globală și pentru accesul la profituri financiare incalculabile. Dar numai Rusia a avut îndrăzneala să-şi înşele adversarii la linia de sosire, renunțând la principii etice elementare și la obligații științifice consensuale”, comentează ziarul portughez. Opinie împărtășită și de cotidianul britanic The Guardian: „N-avem idee dacă vaccinul rusesc anti-Covid-19 e sigur sau eficient. Singura diferență detectabilă dintre vaccinul rusesc și alte asemenea e faptul că a sărit peste majoritatea fazelor de testare. Poate că e într-adevăr eficient. Dar s-ar putea ca el să ofere imunitate doar două săptămâni, iar sutele de milioane de doze planificate să nu facă nimic pentru a preveni pandemia”.
În Belarus continuă protestele în urma alegerilor prezidențiale cel mai probabil măsluite. Agenția ucraineană de știri RBC a anunțat, citând surse oficiale de la Minsk, că noaptea trecută au avut loc manifestații în 25 de localități, soldate cu 51 de răniți și aproximativ 1.000 de arestări. Totodată, angajații mai multor întreprinderi au intrat în grevă. Conform agenției de presă ruse Ria Novosti, candidatul Andrei Dmitriev a declarat că nu recunoaște rezultatul alegerilor și cere renumărarea voturilor, iar candidata Anna Kanopațkaia a anunțat că va depune o plângere similară la comisia electorală. Ziarul rus Nezavisimaia Gazeta este însă de părere că „Lukașenko a învins, dar totuși a pierdut”. A învins pentru că e plauzibil să fi obținut 4,6 milioane de voturi, mai puțin de jumătate din populația țării, de la persoanele dependente de stat. „Cu toate acestea, Lukașenko… a pierdut. A pierdut ziua de mâine. Nimeni nu iese învingător în lupta cu timpul. Lukașenko conduce Belarus de un sfert de secol, cu șapte ani mai mult decât epoca brejnevistă și cu șase ani mai puțin decât epoca stalinistă. Locuitorii care au ieșit pe străzi cer plecarea lui Lukașenko din Olimp. Tineretul a ieșit pe străzi. El e ziua de mâine a Republicii Belarus”, comentează Nezavisimaia Gazeta. „Farsă belarusă” își intitulează editorialul site-ul brazilian de știri Folha Online, apreciind că „alegerile învăluite în suspiciuni tulbură Belarusul și zdruncină puterea autocrată”. Asta pentru că „revolta populară vine să se adauge unei conjuncturi interne și externe nefavorabile președintelui”, iar „prin reprimarea brutală a protestelor, Lukaşenko tinde să se izoleze și mai mult pe scena internațională, pe lângă faptul că încurajează nesupunerea internă”. O abordare diferită are publicația britanică Financial Times, care evidențiază problema pe care o are UE cu autocrația. „Reprimarea post-electorală a președintelui belarus a evidențiat dificultățile tot mai mari ale UE de a se comporta ferm în relațiile cu autocrații lumii. De la Minsk la Cairo și Hong Kong, vocile critice spun că blocul e reticent să ia măsuri ferme, e prea influențat de alte considerații politice și devine tot mai compromis de abuzarea drepturilor și autoritarismul subversiv din interiorul propriilor granițe.” „Realitatea politicii externe a UE o constituie standardele duble”, iar „autoritarii subversivi sunt interesați de o Europă dezbinată care nu are puterea, tăria sau voința de a-i înfrunta pe alți autoritari”, au apreciat doi experți consultați de Financial Times.
Andrei Suba, RADOR
