Presa internaţională acordă un generos spaţiu evenimentelor din Minsk. Majoritatea ziarelor occidentale solicită solidaritate din partea statelor democratice şi sancţiuni dure împotriva regimului lui Lukaşenko pentru fraudarea alegerilor şi intervenţia brutală a forţelor de ordine împotriva demonstranţilor paşnici.
Într-un articol care exprimă opinia redacţiei autorii afirmă că acum lumea trebuie să dovedească faptul că e alături de populaţia din Belarus, după ce poporul s-a răsculat împotriva regimului violent, discreţionar şi nelegitm al lui Alexander Lukaşenko. Occidentul trebuie să declare univoc că preşedintele trebuie să-și retragă „gangsterii asasini” şi trebuie să repete alegerile, pentru că lumea nu acceptă victoria sa obţinută prin fraudă. Desigur că Lukaşenko nu va dori să accepte aşa ceva. Acesta a declarat clar că din partea sa nici nu poate fi vorba despre o renunţare voluntară sau despre o demisie paşnică. Masele însă protestează cerându-i să plece peste câteva săptămâni, atunci când îi va expira mandatul. Cu alte cuvinte, va avea o importanţă crucială ce măsuri vor lua Statele Unite şi Europa, în timp ce Putin privește Belarusul drept un cordon sanitaire faţă de expansiunea Occidentului. Pentru acest motiv este dispus să-l ierte pe Lukaşenko, chiar dacă în ultima vreme a încurcat de mai multe ori planurile Kremlinului şi şi-a lărgit relaţiile cu China.
Uniunea Europeană i-a arătat cartonaşul roşu lui Lukaşenko şi astfel şi-a demonstrat capacitatea de a acţiona, arătând că dictatorii pe termen lung nu au ce căuta pe continent – scrie ziarul mediului de afaceri din Germania. Şeful statului Belarus însă, până acum nu a dovedit decât că refuză dialogul. Miniştrii de externe ai celor 27 au adoptat în urmă cu două zile o poziţie unanimă în această chestiune. Acesta este un succes al diplomaţiei germane, deoarece Berlinul îndeplineşte preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Înainte de întâlnire, această decizie nu părea sigură întrucât premierul maghiar Orbán Viktor şi adjutantul său fidel, ministrul de externe Szijjártó Péter, au avut o poziţie neclară. Însă decizia prevede interdicţia de călătorie pentru liderii din Belarus şi blocarea conturilor acestora din străinătate. Acest lucru arată că Bruxelles-ul dispune de mijloace în lupta pentru valorile democratice. Măsura a fost necesară pentru că nu se conturează niciun fel de dialog cu un politician care a apelat din nou la fraudă electorală, la violenţă împotriva opoziţiei şi la limitarea libertăţii presei pentru a păstra puterea.
Potrivit radioteleviziunii publice elveţiene faptul că până şi Ungaria a votat sancţiunile împotriva lui Lukaşenko arată că Uniunea Europeană condamnă la unison ceea ce se întâmplă în Belarus. Pentru mult timp nu s-a știut care va fi atitudinea Ungariei, având în vedere că Orbán Viktor se află în bune relaţii cu Lukaşenko. Însă presiunea din partea Ursulei von der Leyen şi a Angelei Merkel a fost mare, astfel că Budapesta a cedat şi acum însărcinatul principal al Comisiei Europene alcătuieşte lista acelor politicieni din Belarus care nu mai pot pune piciorul pe teritoriul UE.
În acelaşi timp şi Uniunea Europeană are o problemă dificilă. Pe de o parte nu poate să închidă ochii la rezultatele probabil manipulate ale alegerilor, la intervenţia brutală a poliţiei şi la restrângerea libertăţii presei, pe de altă parte Bruxelles-ul ar dori să menţină relaţii politice şi economice cu Minsk. Parteneriatul este important pentru a evita apropierea şi mai mare a lui Lukaşenko faţă de Putin.
Autoarea cotidianului budapestan Gál Mária, (originară din Târgu Mureş) scrie că tăcerea guvernului maghiar în legătură cu încălcările grosolane ale drepturilor omului şi ale legislaţiei electorale din Belarus este ruşinoasă, cu atât mai mult cu cât ungurii ar trebui să ştie cel mai bine cât de mult înseamnă solidaritatea internaţională. În anul 1956 – în timpul revoluţiei maghiare anticomuniste – ungurii aşteptau ajutorul comunităţii internaţionale, dar acum guvernul maghiar tace, ca şi cum ar fi uitat lecţia istoriei.
Székely Ervin, Rador
