Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus este titlul volumului semnat de colegul nostru Ionuţ Iamandi, realizator la Radio România Actualităţi. Cartea surprinde principalele momente ale crizei declanşate de pandemia noului coronavirus, reacţiile oficiale, cele din presa română şi străină, dar şi impresiile şi percepţiile autorului faţă de evenimentele care se succedau cu repeziciune în timpul stării de urgenţă din perioada martie – mai 2020.
Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus de Ionuţ Iamandi a apărut săptămâna trecută la editura Eikon, are 266 de pagini şi include 22 de fotografii ale autorului făcute în timpul stării de urgenţă în Bucureşti şi în provincie. Volumul conţine şi o Cronologie a evenimentelor majore interne şi internaţionale din perioada ianuarie – mai 2020, precum şi un Indice de nume şi instituţii menţionate în carte.
„De când am terminat de scris cartea şi până acum, multe lucruri s-au schimbat; unele chiar, după ce s-au schimbat o dată, au devenit din nou valabile. Dar nu valoarea de adevăr a interpretărilor de moment e importantă aici, important în această carte e valenţa ei documentară, reacţiile şi evenimentele fiind consemnate la cald, pe măsură ce în faţa ochilor noştri se desfăşura un eveniment cu impact global”, ne-a declarat autorul.
Ionuţ Iamandi nu este la prima carte publicată, fiind şi autorul unui volum despre istoria radioului public, lucrarea Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio, apărut la editura Vremea în 2019. În această carte, autorul a valorificat Arhiva Scrisă a Societăţii Române de Radiodifuziune, unde a găsit documente inedite din timpul campaniei electorale din anul 1946.
Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus, fragmente din carte
„Se ştie că jurnalul e una dintre speciile literare folosite în vremuri de stres. Acum pot confirma şi eu. Şi am văzut că şi mulţi alţii, din România sau de aiurea, solicitaţi sau din proprie iniţiativă, au ales jurnalul ca mod de a procesa modificarea bruscă a cursului cotidian al vieţii. Jurnalul consemnează primele reacţii, te ajută la depăşirea lor, dar am observat că pe parcurs, el devine din ce în ce mai des mai reflexiv. Cel puţin în cazul jurnalului de faţă, pe măsură ce se adunau informaţiile, apărea şi tendinţa de a depăşi stadiile subiective şi de a ajunge la însemnări mai ponderate. El e astfel şi ipostaza unui proces de asimilare. Oricum ar fi, ca memento, ca ilustrare a unei reacţii psihologice particulare de pandemie sau ca încercare de obiectivare a unei realităţi noi şi invazive, jurnalul de faţă poate avea câte ceva pentru fiecare.” (fragment din introducere)
„Mecanismele reacţiei preventive globale rămân deocamdată un mister. Fără să am pretenţia unei analize sistematice, aş încerca să sugerez că ea e datorată probabil gradului mai mare decât în alte timpuri în care argumentaţia de tip ştiinţific a pătruns în diferite culturi. Avertismentele virusologilor au fost acceptate de liderii comunişti din China şi Vietnam, de ayatollahii din Iran, de cardinalii şi patriarhii din Occidentul creştin. Fără îndoială, au fost şi păreri divergente, dizidenţe vocale sau discrete, dar pe fond, a dominat încrederea în explicaţiile oamenilor de ştiinţă. Asta pe de o parte. Apoi, sunt înclinat să cred, pe linia istoricului britanic Tony Judt, că după cel de-al Doilea Război Mondial, cu statul occidental, în special cel vest-european, s-a petrecut o mutaţie; în aceste societăţi, s-a schimbat sensul îndatorării. Nu cetăţeanul e dator statului, ci invers, statul e dator cetăţeanului, iar acesta are aşteptări de la stat: să îi asigure sănătatea, pensia, locul de muncă, venitul în caz de invaliditate. În aceste condiţii, la reacţia individuală firească de autoconservare, s-a adăugat şi cea comunitară, reprezentată şi de statul serviabil. Şi cumva, mutaţia din occident se face simţită şi la nivelul statului de tip autoritar asiatic, chiar dacă într-o măsură mult mai modestă, dar suficientă pentru a declanşa o reacţie preventivă în cazul pandemiei.” (fragment din capitolul final)
