Actul de la 23 august 1944 a reprezentat o surpriză pentru ofițerii Marinei Militare Române. Conform ordinelor primite de la Marele Stat Major, unităților navale germane aflate în portul Constanța li s-a cerut să iasă în larg și să părăsească apele teritoriale române. În același timp, Marinei Militare Române (125 nave de război și auxiliare, 28 baterii de coastă, un regiment de infanterie marină, un regiment de geniu marină) i s-a transmis ordinul să nu deschidă focul împotriva aviației și marinei sovietice. Militarii români erau neliniștiți, neștiind cum se vor purta cu ei sovieticii, își amintește locotenentul de marină Camil Cernat:
„În seara de 23 august 1944, am avut o mare surpriză, când s-a difuzat la radio comunicatul care anunţa ieşirea noastră din război printr-un armistiţiu solicitat Puterilor Aliate. Ca urmare, Forţa Navală Maritimă ne-a cerut, chiar în cursul nopţii, ca în zilele următoare să nu manifestăm agresivitate faţă de aliaţii sovietici. A doua zi, pe 24 august, la bord a fost o oarecare relaxare, deşi nu ştiam cum vor evolua evenimentele. La 25 august, aviaţia sovietică, în lipsa celei germane, şi în lipsa de reacţie a aviaţiei noastre, conform ordinelor, a survolat portul şi a lansat câteva bombe, una pătrunzând pe unul din coşurile torpilorului Năluca. Toate navele din port, respectând ordinele, nu au deschis focul. Între timpul ăsta, ca urmare a înţelegerii între Forţa Navală Maritimă şi artileria germană, s-a stabilit ca a doua zi navele germane să părăsească în linişte portul. A doua zi, în jurul orelor 10.00, navele germane aflate în port s-au pus în mişcare, plecând spre porturile bulgare. Noi, conform ordinelor Forţei Navale Maritime, am stat pregătiţi la posturile de luptă, pentru a face faţă oricărei eventualităţi. Am văzut cum două submarine militare, avariate de aviaţia sovietică în ajun, au plecat primele şi am putut urmări sabordarea lor în largul coastelor noastre. Au urmat submarinele în funcţiune. Apoi navele militare. La urmă navele auxiliare. Seara numai noi eram în Portul Constanţa. La 27 august au început să circule în oraşul Constanţa zvonuri caracteristice unei situaţii nesigure, în lipsa unei corecte informări a populaţiei. Populaţia din oraş ştia că s-a primit un ultimatum. Ori de la germani, ori de la sovietici, să părăsească oraşul în 24 de ore. Apoi s-a aflat al doilea zvon: că Divizia 9 infanterie, care apăra litoralul, va pleca din oraş spre front. Populaţia alarmată a plecat în bejenie spre Dunăre. În acea situaţie, la prima oră, toţi comandanţii de nave au fost convocaţi la Forţa Navală Maritimă şi s-a hotărât ca în cursul zilei navele noastre să plece din Constanţa. Unde? Pe moment nu se ştia. Noi am făcut, ca urmare, plinul de motorină, alimente şi am luat rezervele de echipament pentru echipaj. O eventualitate care se contura era o retragere în porturile turceşti. De fapt, a fost şi ordinul care a urmat. În această dimineaţă, la orele 10.45, am simplificat legăturile la mal, dar la ora 10.55, prin radiogramă, comandamentul ne-a contramandat plecarea. Ne-am liniştit puţin şi am aşteptat noi ordine. La 28 august nu s-a semnalat nimic deosebit. Câteva avioane sovietice au survolat portul, nu s-a tras în ele, dar nici nu au atacat. La 29 august, orele 15, la poarta principală de intrare în port s-a oprit un jeep militar sovietic, cu un ofiţer şi un militar sovietic. Nu a intrat în port, nu s-a legat nimeni de el, şi ofiţerul sovietic, în picioare în maşină, cu ajutorul unui binoclu, a cercetat portul şi apoi a plecat. Între timp, ca urmare a convorbirilor Forţei Navale Maritime cu forţele sovietice, s-a dispus ca a doua zi, 30 august, o vedetă rapidă să plece la prima oră la Sulina, unde să ia contact cu navele flotei sovietice spre a le conduce în portul Constanţa. Astfel că, după amiază, câteva vedete ale flotei militare sovietice au pătruns în port, sub privirile curioase ale marinarilor navelor noastre”.
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 1995]
