Norvegia este împărțită în două printr-un braț al mării, Turcia este mai mică decât România, Suedia se învecinează cu Italia și Italia este o fâșie foarte subțire de nisip care unește, fără a fi nevoie de poduri peste Strâmtoarea din Messina, o Padania supradimensionată cu o Sicilie dolofană. Nu este vorba de lumea de după topirea ghețarilor și câteva milioane de ani de derivă continentală, ci de The World, arhipelagul artificial construit în urmă cu cincisprezece ani în largul coastei Dubaiului: 300 de insule amenajate în aşa fel încât să semene cu un planisfer , fiecare reprezentând o țară, plus alte câteva în plus, cum ar fi de exemplu Insula Michael Schumacher, donată de sultan faimosului campion de Formula 1.
Trebuiau să fie toate vândute şi amenajate pentru vacanţele miliardarilor, însă, aşa cum relatează Carlo Pizzati, proiectul s-a înecat într-o mare de datorii, stăpânul Regatului Unit și cel al Thailandei au ajuns la închisoare, cel al Irlandei s-a sinucis, iar singura insulă deschisă publicului este astăzi – o ironie a sorții – Libanul, unde cu doar 50 de euro poți petrece o zi pe plajă. Noroc însă cu o nouă echipă de antreprenori care și-a redimensionat ambițiile, concentrându-se pe șapte insule „europene” și redenumind întregul proiect The Heart of Europe. Rezultatul final fiind o Germanie cu vile în stil Bauhaus cu vedere la mare, o Veneție cu un spa subacvatic, un Portofino cu un hotel mare pentru familii şi o Elveție cu ninsori artificiale. Punctul de forţă fiind, aşa cum îi dezvăluie lui Pizzati managerul general al proiectului, austriacul Josef Kleindienst, un aer condiţionat de cea mai bună calitate, care, având în vedere procesul de încălzire globală, este un elemen demn de luat în considerare. /cpaunel/ddaniela
(www.repubblica.it)
