Pandemia de coronavirus continuă să facă victime pe plan mondial, agenția americană Bloomberg anunțând că numărul infectărilor se apropie de 24 de milioane, iar cel al deceselor de 821.000. De asemenea, o nouă cale de contaminare pare a fi fost descoperită în China, unde virusul a fost descoperit în baia unui apartament vacant de multă vreme. Teste ulterioare au arătat că aerosoli conținând virusul pot urca prin țevi până la 10-12 etaje. Pe de altă parte site-ul european Politico transmite o veste bună: vaccinul testat de firma americană Moderna a produs un răspuns imun puternic la adulți de peste 55 de ani, subiecții având la două luni de la a doua inoculare niveluri de anticorpi superioare pacienților vindecați de Covid-19. Eficiența unui vaccin la vârstnici constituie o problemă, deoarece sistemul imunitar își pierde din putere o dată cu înaintarea în vârstă. Dar în editorialul său, ziarul francez Le Monde avertizează că pandemia a căpătat o fațetă geopolitică: „marile puteri s-au lansat într-o cursă frenetică pentru producerea primului vaccin contra Covid-19, existând riscul ca ele să sară etape. Abordarea unitară a UE este mai înțeleaptă”. OMS a înregistrat la nivel mondial peste 170 de proiecte pentru descoperirea unui vaccin împotriva SARS-CoV-2. Din Regatul Unit, Financial Times titrează: „Covid-19 dovedește că globalizarea nu e moartă”. În ciuda restricțiilor de călătorie, „pe măsură ce oamenii și firmele se mută în online, frontierele naționale devin mai puțin relevante”. Amplificarea conectării digitale a oamenilor „facilitează circulația rapidă a ideilor, cea mai influentă dimensiune a globalizării”. O dovedește și „răspândirea pe cinci continente a protestelor Black Lives Matter”. „Anteriorul model de globalizare era nesustenabil și amplifica riscurile sistemice precum crizele financiare, schimbarea climei, inegalitatea tot mai mare și pandemiile”, conchide cotidianul financiar britanic. Într-o analiză amplă, revista americană de politică externă Foreign Policy pledează pentru redeschiderea granițelor. Dacă acum e greu de imaginat un pericol mai mare pentru lume decât pandemia – cu zecile de milioane de infectări confirmate fiind probabil doar vârful aisbergului și cu PIB-ul mondial estimat a se prăbuși cu 5% -, „o amenințare și mai mare e ascensiunea naționalismului”, care la rândul său „riscă să submineze cooperarea internațională în chestiuni vitale cum ar fi nu numai sănătatea publică globală, ci și schimbarea climei și comerțul”. Guvernele „trebuie să schimbe urgent direcția și să adopte răspunsuri bazate pe cooperare, nu să se izoleze cu ziduri de restul lumii”. Poate chiar mai important, ele „trebuie să-și schimbe mesajul”. Lupta cu pandemia e „o problemă globală, nu una națională. Nici o țară nu va fi în siguranță cât timp virusul nu va fi adus sub control pretutindeni”, scrie Foreign Policy.
Presa americană dezbate pe larg evoluția campaniei electorale din SUA, în contextul în care Convenția Națională Republicană se află în plină desfășurare. Săptămânalul Newsweek atenționează însă că astfel de convenții s-au depreciat, pierzându-și forța de a-i „sălta” pe candidați în sondaje. În mod uzual ele determinau un astfel de salt accentuat, deși temporar, dar după convenția democrată Joe Biden nu a beneficiat de unul – și probabil nici Donald Trump. „Pe măsură ce electoratul și partidele au devenit tot mai polarizate după 2000, tot mai mulți independenți se hotărăsc” cu cine să voteze înainte de convenții. Dacă în 1972-2000 media nehotărâților era de 16%, ea s-a diminuat în 2004-2012 la 9% și în 2020 la 6-7%, conform Newsweek. The New York Times îi atrage atenția lui Biden că acea revenire la o politică externă „normală” pe care și-o dorește el constituie o problemă: „avansează o întreagă serie de obiective, de la promovarea drepturilor omului și lupta contra dictatorilor și populiștilor la asigurări că armata SUA va rămâne cea mai puternică din lume. Ele semnalează revenirea la opinia de după războiul cum că America poate și trebuie să fie peste tot și să rezolve toate problemele. E tipul de abordare care ar putea supune SUA la mari cheltuieli militare, le-ar implica într-un și mai îndelungat «război mondial împotriva terorismului» purtat acum în peste o duzină de țări, la și mai multe intervenții umanitare care s-ar transforma în adevărate nenorociri și la niște atitudini și mai refractare la adresa Chinei și Rusiei.” Remarcând că Partidul Republican evită să-și publice o platformă-program, revista The Atlantic a analizat pozițiile responsabililor din partid pe care le-a sintetizat într-un program în 13 puncte, redactat în termeni mai degrabă malițioși. Reținem unul din cele doar două puncte dedicate politicii externe: „Structurile comerciale și alianțele construite în epoca postbelică sunt depășite. America, evident, încă mai are nevoie de parteneri, în special Israelul și poate Rusia. Dar vremea NATO și a Organizației Mondiale a Comerțului a trecut. UE ar trebui tratată ca un rival, iar Regatul Unit și Japonia ca niște subordonați, în vreme ce Canada, Australia și Mexic ar trebui tratate ca niște dominioane. Dacă America va acționa decisiv, aliații vor fi nevoiți s-o urmeze, indiferent dacă le convine sau nu – așa cum vor urma și politica americană în privința Iranului”.
„Există o șansă de schimbare în bine în Orientul Mijlociu. Trump n-ar trebui să i se pună în cale”, își intitulează editorialul The Washington Post. Acea „rară rază de speranță” este premierul irakian Mustafa al-Kadhimi, care deși „se confruntă cu probleme enorme într-un stat aproape eșuat, depune totuși eforturi serioase de a adopta reformele economice, politice și de securitate de care Irakul are nevoie cu disperare – ceea ce-l deosebește de aproape toți predecesorii săi”. „Din nefericire, conservarea relației strategice SUA-Irak necesită nu numai înfrângerea rezistenței Iranului, ci și pe cea a dlui Trump, care favorizează retragerea nechibzuită a forțelor americane din bazele străine.” Cotidianul israelian Haaretz relatează că „Israelul și Hamas negociază o reducere a atacurilor” mediată de Egipt, deși obiectivul ar trebui să fie „acela de a se ajunge la o încetare a focului pe termen lung”. Dar, dacă Hamas „cere un preț rezonabil ca să păstreze liniștea”, guvernul israelian „nu face asta, fie din cauză că nu se simte presat să acționeze sau, mai rău, din cauză că cineva din Ierusalim găsește că e convenabil să mențină Gaza ca pe o arenă ce poate lua foc cu ușurință la momentul politic prielnic”. Cu ocazia vizitei secretarului de stat american Mike Pompeo în Sudan, scrie France 24, „premierul sudanez a temperat speranțele de normalizare rapidă a legăturilor dintre Sudan și Israel”, care „teoretic sunt în război”. El a avansat drept cea mai timpurie dată 2022. Între timp, în estul Mediteranei, Turcia şi Grecia şi-au reiterat revendicările asupra gazelor şi petrolului, transmite BBC. Un eșec de această dată al ministrului german de externe, Heiko Mass, care a vizitat ieri ambele țări în încercarea de a le convinge să reducă tensiunile. În acest context, preşedintele turc Recep Tayyip Erdoğan a declarat: „Turcia, în Marea Mediterană, Marea Egee şi Marea Neagră va primi ce i se cuvine. Nu vom face concesii în privința lucrurilor care ne aparţin”. Publicația belgiană Le Vif arată că „patru state UE, Grecia, Franța, Italia și Cipru, încep miercuri manevre militare comune în Mediterana de est, unde tensiunile greco-turce s-au agravat recent în legătură cu delimitarea unor zone maritime bogate în hidrocarburi”. De altfel, Franța a avertizat miercuri Turcia că Mediterana de est nu poate constitui un „teren de joc” pentru „ambiții” naționale, iar ministrul grec de externe Nikos Dendias s-a declarat „gata pentru dialog”, dar nu „în regim de amenințări”.
Andrei Suba, RADOR
