Mândria Flotei Militare Romîne în timpul celului de-Al Doilea Război a fost Flotila de submarine. Forțele Navale Române au avut în dotare mai multe submarine, cele mai mari și mai cunoscute fiind Delfinul, Marsuinul și Rechinul. În timpul războiului, cele trei submarine au efectuat misiuni de recunoaștere în apropiera porturilor sovietice. Fiind solid construite și având echipaje bine pregătite, submarinele române au reușit să scape de vânătoarea sovietică. De aceea, după ocuparea Constanței, printre primele acțiuni sovietice a fost capturarea și apoi confiscarea submarinelor române. În dimineața zilei de 6 septembrie 1944, când navele române au fost capturate de marinarii ruși, Petru Zamfir era ofițer de gardă pe submarinul Rechinul :
“La ora 3.00 eram pe punte. Am văzut ceva forfotă la nava bază Constanța. La ora 4.00, a apărut o căruță cu un singur cal, cu mai mulți ruși care întrebau: ”Unde e Berlinul?” La ora 7.00, portul a fost invadat de ruși. Ne-au ocupat vapoarele. Nu ne-au mai dat voie să ne mișcăm. La bordul submarinului Rechinul a venit un ofițer și un maistru care mi-au spus că dacă fac o mișcare mă omoară. Să stau liniștit. Apoi au ocupat nava bază. Singurul incident, de care știu eu, s-a întâmplat pe distrugatorul Regina Maria unde au intrat cu forța. Secundul navei, un comandor s-a opus. L-au înțepat cu baioneta, așa că a trebuit să ajungă la spital. Comandantul navei, comandorul Dumbravă, când au intrat peste el să-l dezarmeze, s-a împușcat. Pe la ora 8.00 tot portul era plin de ruși. Cei care eram de serviciu am rămas la bord, pe ceilalți i-a dus la Gara Maritimă. După ce au ocupat nava bază, rușii ne-au furat tot. Ne-au dezbrăcat! Un amanunt: înainte de 5 septembrie [1944], comandantul escadrilei de submarine – eu eram adjutantul escadrilei – mi-a ordonat să le spun celorlalți să –și aducă de acasă ce au mai bun pentru că ne vom refugia in Turcia. A existat un astfel de plan. Dar, probabil că evenimentele desfășurându-se prea repede, nu a mai fost timp să se aplice. Amândouă submarine – Rechinul și Marsuinul – trebuiau să participle la evacuare. Submarinul Delfinul era la Galați. Cele doua submarine [Rechinul și Marsuinul] împreună cu nava bază ne pregătisem să plecăm în Turcia. Pentru că în Turcia în timpul războiului se refugiaseră și cele doua motonave “Transilvania” și “Basarabia”. Așa că am adus fiecare ce am avut mai bun. Iar când oamenii s-au întors de la Gara Maritimă nu au mai găsit nimic pe nava bază. În cabine mai erau doar plasele de la paturi. Tot au furat. Ne-au furat toate hainele. În cabina mea eu am găsit doar un ciorap. Cum o fi scăpat? Am ramas doar cu ce eram pe mine. Restul au furat tot. Pe ofițeri i-au gonit din port. La fiecare navă rușii au oprit câțiva oameni. Eu cu încă patru oamenii am rămas la submarinul Rechinul încă 25 zile. Ne-au tratat ca pe niște prizonieri. Ne duceau cu baioneta de la submarin la nava bază, dormeam pe plasa de sârmă, că nu aveam paturi, nu aveam nimic și mă înveleam cu haina de piele îmblănită pe care o purtam când am fost ofițer de gardă. Ne adunau într-un careu la nava bază de către un ofițer politic care căuta să ne explice importanța acțiunilor întreprinse de Uniunea Sovietică, de Marina sovietică, de Armata sovietică…. Că ei sunt prietenii noștri… Dar ne tratau ca pe niște prizonieri. Între timp, la submarinul Rechinul a fost adus un echipaj de vreo treizeci oameni. Ruși. Eu mi-am dat seama că nu sunt submariniști. Erau o adunătură. Și în una din zile au închis capacele pentru aerisire și au pornit motoarele diesel. Noroc că unul din capace nu s-a închis că ne omora acolo. Atunci mi-am dat seama că ăștia erau niște improvizații. După douăzecișicinci de zile s-au hotărât să ne ducă în Rusia. Eu cu un coleg plănuisem să sărim de pe navă și să înotăm la mal. Nu s-a întâmplat așa, deoarece cu o zi înainte de preconizata plecare santinela ne-a dus la Poarta 1 a portului și ne-a gonit. După ce am plecat, cele două submarine, nava bază, distrugătoarele, flota de la Dunăre au fost duse în Rusia”.
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 2001]
