Receptivitatea oamenilor faţă de teoriile conspiraţioniste are o explicație psihologică? Mintea este influențabilă, să avem grijă cu ce ne hrănim mintea, ne spune psihologul Emma Toader, specialist NLP ( programare neurolingvistcă) și autoarea cărții ”Porția de fericire”.
Ea crede că pandemia este terenul fertil pentru hrănirea teoriilor conspiraționiste și că delirul își face loc la nivel de inconștient colectiv.
Emma Toader mai spune că și, dacă ar exista forțe oculte care vor puterea lumii, aceste forțe oculte ar fi formate tot din oameni, care mănâncă, dorm, fac pipi și mor.
Reporter: În Statele Unite, QAnon este din ce în ce mai popular, iar, mai nou, potrivit unui studiu o treime dintre germani cred că lumea este controlată de puteri oculte. Situaţia probabil este similară şi în România (vezi mişcarea anti-mască sau negarea existenţei virusului). Se pare că unele curente politice extremiste încearcă să profite din acest fenomen. Din punctul de vedere al psihologului,ce face ca oamenii să devină adepţi ai unor teorii conspiraţioniste?
Emma Toader: Mintea este influențabilă. Noi trăim vremuri în care societatea trece de la nivelul nevrotic (anxietate, stres) la nivelul psihotic (delir). Adică, o tulburare severă a minții. Dacă nevroza era ”parfum”, psihoza este iad.
Spuneam și în alte interviuri că noi, oamenii, vrem explicații pentru orice. Așa funcționăm, mintea noastră vrea explicații. În momentul în care ne suprasolicităm, nu mai funcționăm la parametrii normali. Dau exemplul unui om, care nu doarme două zile, să zicem. Nu mai poate să funcționeze, nu se poate concentra și în caz de prelungire a perioadei în care nu doarme, poate ajunge și în stare de delir, de pierdere a contactului cu realitatea curentă.
În vremurile de astăzi, oamenii sunt sprasolicitați – pe lângă stresul curent dat de condițiile de viață și de etapele de dezvoltare ale omului – a apărut și această situație a pandemiei, introducând o doză mare de frică: frica de moarte, frica de necunoscut, date de incertitudine și de știri, care accentuează frica. Gradul de frică a crescut și se prelungește pe o perioadă nedeterminată.
Înainte, frica apărea pe o perioadă scurtă – te întâlneai cu ursul în pădure și îți era frică de faptul că ursul te putea mânca și tu puteai să mori. Dispărea ursul sau fugeai de el, dispărea frica.
Acum, suntem în situația în care ursul nu este vizibil, dar frica e permanentă. În aceste condiții se poate ajunge mult mai ușor la stări de delir și de paranoia, de genul ”cineva ne vrea răul, există forțe oculte, care controlează lumea”. Neputința omului și starea în care se află din punct de vedere psihic, întreținută zi de zi de diverse teorii, îl aduce în faza în care să proiecteze neputința găsând vina pentru ceea ce se întâmplă . Pe acest fond de labilitate psihică, oricine poate să vină și să planteze orice sămânță: îți e rău pentru că cineva îți vrea răul. Spuneam că mintea este influențabilă. Din această sămânță hrănită mereu va crește o plantă…
Tot așa se întâmplă cu diverse secte, cu cei care devin adepții unei teorii.
Rep: Pandemia a influenţat creşterea adepţilor acestor teorii?
Emma Toader: Pandemia este terenul fertil pentru hrănirea acestor teorii. Delirul își face loc la nivel de inconștient colectiv.
Oamenii care cred în teorii conspiraționiste încearcă să îi convingă de adevărul lor pe cei care nu cred sau sunt indiferenți. La fel cum suporterii unei echipe de fotbal sau adepții unui partid politic încearcă să îi convingă pe ceilalți. De ce fac asta? De ce cineva vrea să îl convingă pe celălalt? În primul rând, pentru că, la nivel inconștient, nu este sigur și doar fiind mai mulți îi va da și lui siguranța că e adevărat ce crede. Apoi, vrei să îl convingi pe celălalt ( în cazul nostru, vrei să îl convingi că există forțe oculte și teorii conspiraționiste), pentru că, tot la nivel inconștient, cel care face acest lucru vrea ” să îl salveze” pe celălalt și, implicit, pe el însusți. ”Te salvez pentru că tu gândești greșit și doar eu dețin adevărul”. Cam așa funcționează, în acest moment, și majoritatea televiziunilor de știri din lume. Fiecare cu adepții săi.
Acum, hai să facem un exercițiu de imaginație. Să presupunem că există forțe oculte, care vor să stăpânească lumea. Dar, ce înseamnă să stăpânești lumea? În lumea noastră, credem că asta înseamnă să ai putere și bani. Bun. Deci, există oameni, care vor să aibă toată puterea și toți banii din lume și pentru asta creează tot felul de scenarii asemănătoare cu cele din filmele de groază. Este posibil acest lucru. Dar, există un mare dar, care ar fi de preferat să fie văzut în această ecuație, și anume că aceste ”forțe oculte” sunt formate tot din oameni, care mănâncă, dorm, fac pipi și sunt muritori. Sunt oameni, care se cred nemuritori… Și chiar dacă ar exista astfel de oameni, asfel, de forțe oculte, ele se supun legilor Universului – creștere, platou, descreștere.
Nimeni din ce e omenesc nu poate deține puterea lumii.
Apoi, revenind la mintea omenească, noi trăim în dualitate bine-rău și, la fel, ca în povești, credem în lupta dintre forțele binelui și forțele răului. Lupta din noi, o externalizăm.
E la fel, cu trăirea pe care o avem când privim un film. Ne credem în film, la un moment dat. Empatizăm cu eroul pozitiv și vrem să fie anihilat personajul negativ. Dar, depinde de noi, ce film alegem să privim: de groză sau o comedie sau de acțiune sau de aventuri.
Rep: Slăbirea încrederii în instituţiile statului a contribuit la răspândirea acestor teorii?
EmmaToader: Categoric, da. Instituțiile statului, la nivel psihanalitic, înseamnă autoritatea, înseamnă modelul parental. Cu alte cuvinte, instituțiile statului și conducătorii săi sunt părinții societății. Societatea e copilul. Când copilul crește, după ce are mare încredere în părinți, ajunge în etapa de dezvoltare în care dă vina pe părinți pentru ceea ce i se întâmplă. Cel mai tare se întâmplă asta în perioada adolescenței.
Noi, ca societate, ne aflăm în perioada adolescenței, am devenit copilul rebel din copilul supus. Și atunci nu mai credem ce ni se spune, ci venim cu teoriile noastre, dar cel mai la îndemănă, venim cu teoriile altora. Și, ca să arătăm că am crescut ( deși nu suntem nici copil, dar nici adult), fumăm teoriile altora, de genul lumea e condusă de forțe oculte, alții ne decid viața…etc. Adică, noi ne dăm puterea altora, atâta timp cât credem asta.
Rep: Cum putem ieși din acest cerc vicios?
Emma Toader: Trăind în prezent. Mutându-ne atenția de la la ceea stârnește frica. Teorii au fost și vor mai fi, pot să cred sau nu în ele, e alegerea mea. Dar, după mine, cel mai important, e să îmi mut atenția pe ziua de azi, nu pe cea de ieri sau pe cea de mâine: Ce fac azi ca să mă simt mai bine? Ce îmi aduce bucurie? Ce îmi face viața plină de sens?
Mulți spun că suntem ceea ce mâncăm, alții spun că suntem ceea ce gândim. Eu zic că suntem ceea ce alegem să credem…! Depinde de cât ne apropiem de Dumnezeu…!
Interviu realizat de Székely Ervin
