Pandemia de coronavirus, problemele Uniunii Europene cu vecinii autoritari și conflictele interdependente din Orientul Mijlociu au preocupat cu precădere presa internațională în acest weekend.
Problema vaccinurilor anti-Covid-19 a fost în special dezbătută, și directorul Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a declarat vineri că, atunci când va exista un vaccin eficient, „inițial oferta va fi limitată” şi „va trebui să se acorde prioritate vaccinării lucrătorilor esențiali și a celor mai expuși îmbolnăvirii”, adică va fi necesară „vaccinarea unor oameni din toate țările, în loc să fie imunizaţi toți oamenii din unele țări”, citat de publicația spaniolă 20 Minutos. Din Belgia, ziarul Le Vif atrage atenția că „numeroşi experți din SUA se tem că Donald Trump va face presiuni pentru autorizarea unui vaccin înainte de alegerile prezidențiale, dar ei consideră că este puțin probabil ca studiile clinice să dea rezultate interimare în următoarele două luni”. Anthony Fauci, responsabil de răspunsul american la pandemie, a declarat însă că primele rezultate vor fi cunoscute abia în noiembrie sau decembrie și „a insistat că rolul experților independenți în procedură va garanta absența deciziilor politice”. Cotidianul The New York Times publică un amplu articol despre „războaiele serviciilor de informații pe tema cercetărilor legate de vaccin”, apreciind că „China și Rusia și-au sporit eforturile încercând să fure experiențele americane din institutele de cercetări și din cadrul unor companii”, existând totodată „posibilitatea ca aceste țări să încerce să propage neîncrederea într-un eventual vaccin occidental, mai ales că ambele au răspândit deja dezinformări legate de virus”. Site-ul rusesc Gazeta.ru informează că „faza a treia a studiilor pentru vaccinul rusesc ar putea dura un an, a anunţat vineri directorul științific al institutului din Moscova care a dezvoltat vaccinul Sputnik V”. Deși e primul aprobat din lume, testele vor mai dura „cel puțin o jumătate de an”. În Italia, Il Messaggero citează un studiu realizat la Universitatea Oxford conform căruia „numărul persoanelor pozitive ar putea fi supraestimat: principalul test utilizat pentru diagnosticare e atât de sensibil încât ar putea detecta chiar și fragmente de virus «moarte» aparţinând unor vechi infecții. Majoritatea persoanelor sunt contagioase doar o săptămână, însă pot rezulta pozitive şi în următoarele săptămâni”, ceea ce „ar putea explica parțial de ce în Marea Britanie (și nu numai) numărul cazurilor crește, în timp ce al spitalizărilor rămâne stabil”. „Suedia, pacient-model?”, se întreabă portalul european Politico, remarcând că dacă întreaga Europă a optat pentru carantină și restricții în masă, „Stockholm a menținut cât de cât o viață normală – provocând criticile unanime ale vecinilor săi”. Numai că admonestarea suedezilor e „ipocrită, întrucât astăzi fiecare țară din Europa a adoptat, într-o măsură mai mică sau mai mare, modelul suedez. Doar că nimeni nu vrea s-o admită. Nu e corect politic”, conchide Politico. În editorialul său de duminică, ziarul britanic The Guardian preferă însă să-l admonesteze pe premierul Boris Johnson pentru „calea lui dezastruoasă către un Brexit Covid-19”. După răspunsul său eșuat la pandemie, guvernul intenționează acum să taie legăturile comerciale cu UE și riscă să destrame uniunea britanică. În condițiile în care „Covid-19 a împins economia în cea mai gravă recesiune din istorie”. PIB-ul s-a prăbușit cu 20% în trimestrul doi – „cu siguranță cel mai prost moment pentru a administra țării un nou șoc economic”, reprezentat de intrarea în vigoare a Brexit-ului fără un acord cu UE, ori doar cu unul minimal.
UE are printre numeroasele sale probleme și una legată de influența regimurilor autoritare, semnalează EUobserver, citând un studiu realizat de grupul de reflecție Political Capital din Budapesta. În Parlamentul European delegațiile Germaniei, Franței, Irlandei, Greciei, Italiei și Ciprului sunt mai înclinate să susțină puteri autoritare, fiindcă au în țările lor mari partide populiste de dreapta ori stânga. La polul opus se situează statele din Europa Centrală și de Est, cele mai potrivnice regimurilor autoritare fiind partidele din România, Luxembourg, Polonia, Lituania și Croația. Europarlamentarii pro-democrație dețin însă o majoritate confortabilă, de aproximativ 80%. Presiunea autoritară în UE e „aplicată tradițional cel mai bine prin intermediul statelor membre, prin contacte bilaterale”, și mai puțin prin instituțiile UE, afirmă studiul. Deciziile luate prin unanimitate în Consiliul UE reprezintă o vulnerabilitate, putând fi blocate de un singur stat. Astfel se explică și interesul regimurilor autoritare, în special Rusia, de a interfera în alegerile naționale din UE, arată studiul citat de EUobserver. Între timp, cotidianul francez Le Figaro relatează că „zeci de mii de belaruși au manifestat din nou duminică la Minsk, la chemarea opoziției, care cere plecarea președintelui Alexandr Lukașenko, în ciuda impresionantei desfășurări de forțe de ordine și armată în capitală”. În editorialul său de sâmbătă, The Washington Post apreciază că Lukașenko „se folosește de toate trucurile din manualul dictatorilor”. Când reprimarea nu a funcționat, a căutat să reducă la tăcere presa independentă și străină, iar apoi a cerut ajutorul vecinului autoritar, Vladimir Putin. „Gesturi jalnice ale unui tiran căruia îi lipsește legitimitatea și se agață cu disperare de putere”, apreciază cotidianul american. La Libre Belgique scrie despre otrăvirea lui Aleksei Navalnîi, informând că „Berlinul dă un ultimatum de câteva zile Moscovei” pentru a clarifica situația. Pe de altă parte, „guvernul Angelei Merkel e sub o presiune crescândă pentru a-și revizui sprijinul” pentru gazoductul Nord Stream 2. „Pe plan național, Nord Stream a devenit un subiect de dezbatere controversată între pretendenții la succesiunea cancelarului în tabăra conservatoare, în vederea alegerilor legislative de la sfârșitul lui 2021”. Din Spania, și publicația La Razon apreciază că „atacul chimic împotriva lui Navalnîi pune în pericol Nord Stream 2, o nouă aortă energetică în Europa care a marcat relațiile dintre Berlin și Kremlin. Angela Merkel se confruntă cu numeroase presiuni pentru a reconsidera acest proiect și pentru a-l folosi ca pe o pârghie pentru ca Moscova să ofere răspunsuri cu privire la otrăvire”. Ziarul rus Nezavisimaia Gazeta consideră că „otrăvirea lui Navalnîi e hârtia de turnesol a vieții politice interne din Rusia”, întrucât „reacția Kremlinului va stabili cât de receptiv consideră Occidentul că este Putin”, iar „acesta este momentul în care Kremlinul trebuie să facă o anchetă temeinică în legătură cu otrăvirea lui Navalnîi. Este în interesul lui Putin”.
În Mediterana de Est „tensiunea crește în continuare între Turcia și Grecia. Sâmbătă, în ajunul manevrelor militare turcești în largul Ciprului, președintele Recep Tayyip Erdogan a proferat noi amenințări contra Atenei în legătură resursele de gaze”, transmite postul France 24. Și, deși „NATO a anunțat că liderii grec și turc au acceptat să înceapă «negocieri tehnice» pentru a preveni orice nou incident, Grecia a dezmințit că ar fi gata să participe la negocieri, împingând Ankara să acuze Atena că refuză dialogul”. În plus, „armata turcă va demara duminică cinci zile de manevre militare în Republica turcă a Ciprului de Nord”. Și în privința Israelului au avut loc noi evoluții pe scena internațională. Le Monde titrează: „Trump anunță că Serbia îşi va muta ambasada la Ierusalim”. Serbia devine prima țară europeană care urmează exemplul SUA. „Acest anunț ar trebui să satisfacă electoratul evanghelic al candidatului republican cu două luni înainte de alegerile prezidențiale americane”, apreciază cotidianul francez. În contextul întâlnirii de la Casa Albă dedicate oficial „normalizării economice” între Serbia și Kosovo, și cea de a doua, o țară „cu majoritate musulmană”, a acceptat să stabilească „relații diplomatice” cu statul evreu, a adăugat președintele american. Cotidianul spaniol El Mundo abordează și el tema: „datorită medierii lui Trump, Israelul recunoaște Kosovo, în timp ce Serbia este de acord să-și mute ambasada la Ierusalim”. „De când și-a declarat unilateral independența în 2008, Kosovo a dorit recunoașterea oficială israeliană. Dar guvernele israeliene s-au abținut de teamă că o astfel de mișcare ar putea oferi legitimitate altor țări să recunoască declarația unilaterală de independență a palestinienilor. Un alt motiv important a fost opoziția puternică a Serbiei și a Rusiei. Prin urmare cele două țări s-au limitat la menținerea unor contacte neoficiale axate pe posibila deschidere a unui birou economic la Tel-Aviv”, explică El Mundo. Dacă evenimentele de la Washington produc efecte semnificative în Israel, și viața politică israeliană o poate influența pe cea americană, atrage atenția ziarul israelian Haaretz. Mai exact, poziția duplicitară a premierului Benjamin Netanyahu în chestiunea vânzării de avioane militare americane F-35 Emiratelor Arabe Unite riscă să provoace o luptă aprinsă între Trump și Congres. „În privat, Netanyahu aprobă vânzarea avioanelor invizibile americane către EAU; în public, i se opune. Mesajele lui contradictorii, și motivația opacă, vor intensifica iminenta dispută dintre Trump, care presează pentru tranzacție, și Congres”, apreciază Haaretz.
Andrei Suba, RADOR
