Dacă Brăila de atunci ar fi aidoma celei de astăzi, nu ar mai fi interesant să o studiem prin mărturiile locuitorilor săi. Aşa, putem să observăm deosebirile care ne despart şi să-i constatăm asemănările.
Pictorul, scriitorul şi colecţionarul de artă Vasile Parizescu (1925-2019) s-a născut într-o familie înstărită, cu casă pe strada principală, într-o vreme în care oraşul de pe Dunăre era înfloritor: la începutul secolului, comerţul brăilean reprezenta 22% din cel pe întreaga ţară. Ca orice oraş bogat care se respectă, îşi permitea să întreţină o frumoasă viaţă culturală şi să dea o bună educaţie fiilor ei. Aşa reiese şi din amintirile lui Vasile Parizescu…
„Brăila era port mare, recunoscut, acostau, veneau şi plecau 17 656 de vapoare pe an, ceea ce nu se întâmpla la vremea aia nici în Rotterdam! Atâtea veneau aicea… Şi aduceau marfă, luau cereale, luau petrol, luau peşte, luau tot ce trebuia…
Dar, domnule Parizescu, viaţa culturală a Brăilei cum era? Aveaţi cinematografe, săli de teatru? Turnee de teatru primeaţi?
Aveam cinci sau şase teatre şi cinematografe. La toate teatrele şi cinematografele familia mea avea abonament de lojă şi eu mă puteam duce cu prietenii mei de liceu şi vedeam Opera, operete, piese de teatru, filme etc, la lojele acestea, de câte patru-cinci ori. […] Se numeau Teatrul Comunal, care s-a numit la început Teatrul Rally apoi Teatrul Comunal şi acum îi spune Teatrul Dramatic din Brăila. Apoi, teatrul şi cinematograful Passalacqua. După aceea, cinematograful Trianon. După aia, Filarmonica Lira pe care a înfiinţat-o şi la care a lucrat un unchi de-al meu care a fost primarul oraşului Brăila, Liviu Macedonescu, era şi profesor la liceu, dar şi primar al oraşului… Cinematograful Cărăbuş… […] Veneau teatrele din Bucureşti. Păi, în felul ăsta, eu l-am văzut, de exemplu, pe Iancu Brezeanu, Ion Brezeanu, în Năpasta lui Caragiale. Eram elev de liceu, într-a IV-a, a V-a. Părinţii m-au luat şi m-au dus acolo ca să învăţ şi aşa mai departe. Venea Vraca, venea Bulandra, venea Maria Filotti, […] venea Hariclea Darclée care era chiar din Brăila şi care cântase pe toate scenele mari ale lumii, la Metropolitan, la Scala din Milano…
Deci era o viaţă culturală…
…intensă. Păi, venea conducătorul grupului de teatru, companiei de teatru sau de operă sau de operetă, venea la prefect şi-i spunea: <Nene cutare, ajută-ne ca şi în rândul trecut…> Şi prefectul îl chema pe directorul poliţiei şi-i spunea: <Atâta dai lu’ ăla, atăta dai lu’ ăla… >, mari afacerişti, care le umpleau [sălile], se umplea sala cu ei! Dar prefectul ajuta şi cu poliţia. <Ne-au mai rămas atâtea bilete, ce facem?> Duceţi-vă la toate magazinele de pe Regală şi daţi-le, să vină şi ei… şi adunau banii şi îi plăteau pe ăia. Niciodată nu plecau neplătiţi!”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2018]
