Oraş bogat, de negustori; important port românesc la Dunăre, în care acostau anual peste 17 000 nave; centru cultural, cu teatre, cinematografe şi săli de expoziţii; oraş cosmopolit, cu numeroase variante de petrecere a timpului liber… În acest fel ne-a prezentat pictorul şi scriitorul Vasile Parizescu oraşul său natal. Subiectivismul şi nostalgia lui nu au modificat prea mult informaţiile despre Brăila tinereţii sale, iar în episodul de astăzi aflăm despre locurile de plimbare pline de verdeaţă.
„Era frumoasă Brăila, avea parcuri, avea două parcuri, […] unul, Lacul Sărat, un parc mare, cu porţiune făcută în stil englezesc, cu [viţă de] vii… Se ajungea cu tramvaiul, 5-6 km erau. Avea un lac sărat, de nămol, unde veneau străinii la el. Şi pe urmă, al doilea parc era Monumentul, cu pădurea, monumentul lui Kiseleff, ridicat în onoarea lui [Pavel] Kiseleff, că bătuse pe turci şi eliberase Brăila… […] În drum spre Lacul Sărat, la marginea oraşului era monumentul, puteai să mergi pe jos sau cu tramvaiul. Şi acolo aleile erau asfaltate, era cazinou, chestii… ca şi în Lacul Sărat erau vile, cazinouri, restaurant. Petreceai, mamă-mamă cum se petrecea în ele! Pe urmă, era Grădina Mare a Brăilei, în centru, aproape de centru, până în malul Dunării, cu alei, cu chioşc pentru muzica militară, cânta muzica militară joia şi duminica. Pe urmă era Grădiniţa Mică, pe urmă erau alte grădini printre străzi. […] Toate străzile aveau pomi şi pomii, majoritatea, erau salcâmi şi erau tăiaţi rotund, ca o sferă şi făceau florile frumos… Şi te urcai într-un salcâm din ăla şi nu te vedea de jos nimeni, dar tu îi vedeai pe ăia de jos. Şi pe [strada] Regală erau salcâmi, i-au tăiat, proştii, când au venit, comuniştii. Dar acuma, spunându-le – eu fiind cetăţean de onoare al Municipiului Brăila – spunându-le să pună din nou pomi, s-au pus şi acuma au crescut foarte frumos.
Brăilenii când se duceau la aceste parcuri? Duminica, de sărbători?
Şi în zilele de lucru, când erau liberi. Acolo erau bănci, era restaurant, era dans. Dom’le, era distracţie din plin! Brăila avea, spre deosebire de alte oraşe din ţară, avea 12 consuli – Brăila era centrul mondial al bursei de cereale! Deci, toată lumea trebuia să aştepte [cotele bursei] şi aşteptau la Hotel Francez, la cafea, legatarii ăştia, agenţii burselor din America, din Japonia, din Anglia, din Germania, Franţa Italia, Grecia, de peste tot, aşteptau acolo, la o cafea, la trabucuri… numai cubaneze.
Asta până la Primul Război Mondial sau şi până la Al Doilea?
Şi până la Al Doilea…
Aceste reprezentanţe diplomatice erau pe o stradă anume?
Nu, fiecare locuia unde găsise casă, unii şi le construiseră, cum era contele din Roma, eu am fost la el, era alături de mătuşa mea, de casa mătuşii mele, casa contelui din Roma. Şi pe urmă am reîntâlnit, cu ani mai târziu, pe una din fiicele lui, aici în Bucreşti, căsătorită cu un fost ofiţer în regimental lui tata.”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2018]
