Motto: „Viața ar fi minunată, dacă am ști ce să facem cu ea” – Greta Garbo
Vineri, 18 septembrie, se împlinesc 115 ani de la naşterea actriţei suedeze de film Greta Garbo, una dintre cele mai misterioase şi mai seducătoare personalităţi din istoria de la Hollywood, poate cea mai de succes reprezentantă a cinematografului american interbelic.
S-a spus despre frumoasa actriţă că a fost bisexuală, excentrică, posesivă, narcisistă şi chiar depresivă, însă rolurile ei remarcabile au adus-o în postura de cea mai apreciată şi bine plătită actriţă de la Hollywood din anii ’20-’30 ai secolului trecut.
În total, Garbo a jucat în doar 28 de filme, a fost de patru ori nominalizată la Oscar pentru cea mai bună actriţă, dar a primit premiul abia în 1954, pentru întrega carieră, la mult timp după ce s-a retras din lumea filmului.
Supranumită „Sfinxul suedez”, fiindcă zâmbea foarte rar, „divina” – datorită atitudinii ei imperiale, inegalabile – sau ”prințesa de vis a eternității”, Greta Garbo s-a remarcat în film şi dincolo de marele ecran şi prin look-ul de femeie ultrasofisticată, prin stilul vestimentar impecabil, aşa numit Art Deco, specific anilor 1920, cu bluze pe gât somptuoase din caşmir, pantaloni largi, impermeabile în stil militar sau ochelari de soare misterioşi.
În acelaşi an în care primea Oscarul, 1954, Greta Garbo a fost declarată cea mai frumoasă femeie care a trăit vreodată, iar mai târziu, reputatul regizor şi scenarist italian Federico Fellini spunea despre ea că „a fost fondatoarea unui ordin religios numit „cinema”…
* * * * *
Greta Lovisa Gustafsson s-a născut la Stockholm, în Suedia, la 18 septembrie 1905, fiind cea mai mică dintre cei trei copii ai unei familii de muncitori, Karl Alfred Gustafsson şi Anna Lovisa Johansdotter – fraţii ei fiind Sven şi Alva.
A parcurs Şcoala de Artă Dramatică din Stockholm, însă în anul 1920, la doar 15 ani, Greta s-a angajat ca vânzătoare la un magazin de haine pentru fete. Frumuseţea ei răvăşitoare nu a trecut neobservată, astfel că ea a câştigat un casting realizat de către managerii firmei, pentru alegerea unei tinere care să facă reclamă obiectelor de îmbrăcăminte aflate la vânzare în magazin.
În anul 1922, Greta Garbo joacă în filmul „Peter vagabondul”, iar un an mai târziu câştigă o bursă integrală la Academia Regală de Teatru din Suedia.
După o scurtă perioadă de studii, tânăra părăseşte, însă, Academia pentru a juca în filmul reputatului regizor suedez Mauritz Stiller – „Saga lui Gosta Berling”, după romanul scriitoarei Selma Lagerlof. Producţia a avut un succes remarcabil, fiind premiată în 1924. După succesul obţinut, Louis B. Mayer îi propune actriţei semnarea unui contract în urma căruia Greta se mută, în 1925, în California.
În acelaşi an, apare în primul ei film mut american, „The Torrent”, în regia lui Monta Bell. Ea a realizat rolul Leonorei Moreno, o ţărăncuţă din Spania, cu o voce extraodinară, dar cu rădăcini modeste, iubită de fiul unui moşier bogat, care, însă nu e luată de soţie de teama unei astfel de mezalianţe. Personajul feminin ia calea Parisului, unde devine o cântăreaţă celebră de operă. Este producţia care, dincolo de povestea tulburătoare a personajului, o va consacra pe actriţă peste Ocean nu doar graţie prestaţiei sale artistice ci şi ca divă a stilului vestimentar Art Deco, prezent aici mai ales prin piesa de rezistenţă reprezentată de rochia lungă metalică, din lamé, absolut impresionantă.
Greta Garbo a fascinat, de aici înainte, milioane de oameni, iar ţinutele sale au făcut din ea un adevărat reper în modă. A impresionat prin somptuoasele bluze pe gât din caşmir, mânecile largi, pantalonii extrem de evazaţi, fustele cloşate combinate cu cravate, impermeabilele în stil militar, pălăriile de tot felul, sau ochelarii de soare misterioşi, cu o paletă de culori care includea de la clasicul bej, negrul şi albastrul marin, până la roz şi turcoaz.
Nu vorbim aici doar despre aura de „femeie fatală” a actriţei, ci de o adevărată revoluţie în materie de stil vestimentar, care au readus America în atenţia lumii internaţionale a modei.
Pe de altă parte, viaţa personală a actriţei avea să fie marcată de o serie de tragedii, care şi-au pus amprenta asupra existenţei sale.
În anul 1926, sora actriţei, Alva, a murit de cancer la doar 23 de ani, iar contractul pe care Greta îl avea cu producătorii de la Metro Goldwyn Mayer (MGM) a oprit-o să meargă la funeraliile acesteia.
În acelaşi an, însă, a început o relaţie de dragoste cu actorul John Gilbert, chiar pe platourile de filmare de la „Flesh and the Devil” şi toată lumea s-ar fi aşteptat ca Garbo şi Gilbert să se căsătorească.
O ziaristă notorie prin indiscreţiile sale, care a nimerit întâmplător pe platoul de filmare, scria: „Am obţinut de la ei cele mai bune scene de dragoste din întreaga mea carieră, fiindcă ei sunt doi actori care au lucrat într-o permanentă beatitudine amoroasă.”
„Atunci când am turnat alături de dânsa – spunea Gilbet într-un interviu – mi-am dat seama cu câtă intesitate ştie să joace. Era rece ca gheaţa şi arzătoare ca jăratecul în rolurile intepretate. În timpul unei scene, stăteam amândoi în genunchi. Când Greta a ridicat spre mine capul am surprins în ochii ei o privire graţioasă, caldă, care m-a emoţionat până în adâncul fiinţei mele.”
Nunta celor doi fusese programată, toate pregătirile fuseseră făcute, însă în ziua căsătoriei frumoasa viitoare mireasă s-a răzgândit, pur şi simplu. Va rămâne, de aici înainte, o mireasă-fugară: Garbo refuza căsătoria apoi dispărea, îşi revenea, se îndrepta spre oficiul de căsătorii, i se făcea frică, şi – în ultimul moment – iar se ascundea, pe unde apuca, în toaleta unui hotel din apropiere sau într-o benzinărie. Nu-şi putea învinge frica de căsătorie şi indecizia. Iar Gilbert urma să cheltuie din nou pentru alt plan de căsătorie, în altă parte, fără să o întrebe, în ideea că o va convinge şi va ajunge soţul ei…
A urmat o altă întâmplare nefericită, după ce actorul Einar Hanson, unul dintre cei mai buni prieteni ai actriţei, a pierit într-un accident de maşină, chiar după ce servise masa alături de actriţă şi de actorul şi scenaristul Mauritz Stiller.
Acesta din urmă, un alt prieten bun al actriţei, a avut un sfârşit la fel de tragic, pierzându-şi viaţa în anul 1928, chiar după ce a fost concediat de MGM.
În anul 1930, este distribuită în pelicula „Anna Christie”, primul film vorbit din cariera sa, o adaptare după piesa lui Eugene O’Neil, un film care va obţine un succes enorm, rol pentru care actriţa a primit o nominalizare la Oscar.
Se estima, la acea vreme, că producţiile în care era distribuită Greta Garbo aduceau studiourilor minim 14% din totalul profiturilor obţinute. Nu e de mirare ca ea a ajuns, la scurtă vreme, cea mai bine plătită actriţă de la Hollywood.
Au urmat rolurile din filmele „Mata Hari” (1931) – în care designerii o îmbracă pe Garbo într-un costum de-a dreptul fantastic de divă strălucitoare, cu spatele gol şi fusta despicată până la şold – , „Grand Hotel” (1932), „Regina Christina” (1933), „Anna Karenina” (1935) – considerat de mulţi ca fiind rolul carierei sale, în care actriţa apare înveşmântată într-o rochie din catifea verde închis, cu ciucuri argintii, absolut divină – , „Romanul lui Marguerite Gautier” (1937), „Marie Walewska” (1937) şi „Ninotchka” (1939).
În 1936, John Gilbert, „dragostea vieţii ei”, îşi va pierde la rându-i viaţa, după numeroase excese alcoolice înregistrate în ultimii zece ani, de la şocul trăit în ziua programată a căsătoriei lor, trimiţând-o pe frumoasa actriţă în pragul depresiei.
În anul 1941, Greta Garbo apărea în ultimul ei film, „Two-Faced Woman”/”Femeia cu două feţe”, primit extrem de prost de critica de specialitate. Actrița suedeză a decis atunci să ia o pauză, planificându-şi să revină în lumea filmului după ce se va fi încheiat cel de-al Doilea Război Mondial.
Doar că ceea ce a urmat a însemnat o schimbare totală în lumea filmului, iar Greta Garbo, în pofida încercărilor de revenire, nu s-a putut adapta la noile rigori.
Trebuie spus că, de-a lungul vieţii – cu excepţia perioadei de început a carierei – , Greta Garbo a trăit într-o discreţie catalogată de critici ca exagerată, refuzând să acorde interviuri, autografe, să participe la premiere sau să corespondeze cu fanii.
Dincolo de prestaţiile sale artistice excepţionale, Greta Garbo a rămas, vreme de decenii, o imagine-exemplu, un stil aparte în modă şi frumuseţe.
A abandonat, aşadar, cinematografia în plină glorie, în anul 1951 a primit cetăţenia americană, în 1954 a primit un Premiu Oscar pentru întreaga carieră, apoi a trăit restul vieţii la New York, în Manhattan, fără să se căsătorească şi fără a avea copii. Ea şi-a ocupat timpul cu activităţile casnice, mai ales cu grădinăritul, alegând să trăiască retrasă până la finalul zilelor.
A murit la vârsta de 84 de ani, la 15 aprilie 1990, lasând neterminat volumul autobiografic intitulat „Garbo Mystique”.
Postum, actrița a fost recompensată cu o stea pentru prestațiile ei din filme, amplasată pe Bulevardul Walk of Fame din Holywood.
După aproape un secol de la perioada ei de glorie, în cinema şi în modă, stilul Greta Garbo, clasic şi androgin, a fost readus pe podiumurile de modă de casa Ferragamo, care a adus acel stil în colecţia de toamnă-iarnă 2010-2011, apoi de Giorgio Armani, care şi-a gândit colecţia din 2012 sub influenţa modei lansate de celebra divă a secolului al XX-lea.
Tot în 2012, în luna decembrie, o colecţie de obiecte care au aparţinut legendarei actriţe, a fost scoasă la licitaţie în cartierul Beverly Hills. Un număr de articole vestimentare şi accesorii care au aparţinut actriţei, fotografii cu Greta Garbo, articole de mobilier, opere de artă şi decoraţiuni care au împodobit apartamentul newyorkez al actriţei şi conacul ei din Suedia, covoare colorate cu motive moderne şi abstracte, desenate de actriţă, şi realizate manual în ateliere de lux şi-au găsit cumpărători, alături de cărţi din biblioteca personală a actriţei, albume şi documente purtând autograful ei.
Greta Garbo a fost probabil cea mai misterioasă divă de la Hollywood şi aşa a rămas până la sfârşitul zilelor, iar misterul vieţii ei fascinează şi astăzi şi multă vreme de aici înainte…
