Influenţa Rusiei asupra Azerbaidjanului este limitată datorită rezervelor sale de petrol, dar Kremlinul apreciează că Baku nu se confruntă cu Rusia şi nu doreşte să devină membru NATO. Moscova nu ar dori ca printr-o participare la un război să strice această atitudine neutră şi constructivă a Azerbaidjanului. În plus, în Rusia se află la studii 15.000 de studenţi azeri, 190.000 de cetăţeni azeri trăiesc în Rusia, iar relaţiile economice ruso-azere sunt comparabile cu cele ruso-armene. Circulaţia de mărfuri între Rusia şi Azerbaidjan este în valoare de 2,6 miliarde de dolari, în timp ce în relaţia cu Armenia această cifră este de 2,2 miliarde de dolari. Investiţiile ruse în Azerbaidjan sunt estimate la cinci miliarde de dolari, în timp ce în Armenia este vorba doar despre două miliarde de dolari (desigur economia Armeniei – o ţară de doar trei milioane de locuitori este mai mică decât a Azerbaidjanului, unde trăiesc 10 milioane de oameni). Atât Azerbaidjan, cât şi Armenia cumpără arme din Rusia. Trebuie însă menţionat că Armenia – ca ţară aliată – cumpără arme ruseşti la preţ redus, însă Azerbaidjan, potrivit ziarului Kommersant, în ultimii cinci ani 60% din achiziţiile militare provin din Israel şi doar 31% sunt cumpărate din Rusia. Ca atare conducerea politică din Baku doreşte să se distanţeze de Rusia, însă acest lucru nu generează tensiuni atât de mari între cele două state precum tendinţele pro-occidentale din Ucraina, Gruzia, sau Republica Moldova. Însă o intervenţie militară rusă alături de Armenia, ar schimba lucrurile.
În ceea ce priveşte raporturile Rusiei cu Turcia, acestea trebuie analizate în contextul rolului pe care îl joacă Moscova în Siria. Din acest motiv, încă din toamna anului 2015 – când Turcia a doborât un avion militar rusesc – relaţiile dintre cele două ţări au fost tensionate, dar de atunci în linii mari au reuşit să treacă peste acest incident. Până la urmă Turcia a luat act de faptul că Rusia a intervenit în conflict alături de preşedintele sirian Bashar al-Assad, în schimb a putut să-și creeze propria zonă în nordul Siriei. Apariţia Rusiei în războiul civil din Libia a complicat şi mai mult relaţiile Moscovei cu Ankara, dar până la urma s-a reuşit cumva aplanarea şi a acestui conflict. Acest echilibru fragil ar fi ameninţat acum, dacă Rusia ar interveni activ în conflictul din Nagorno-Karabah. Pe de altă parte nu se poate exclude faptul că Turcia a avut contribuţia sa în reizbucnirea luptelor din Nagorno-Karabah, preşedintele turc Recep Tayyip Erdoğan astfel dorind să-și consolideze poziţia faţă de Rusia, nu doar în această zonă, dar şi în Siria şi Libia.
În altă ordine de idei, pentru Rusia nu doar duşmanii Armeniei reprezintă forțe cu care nu și-ar dori să se confrunte, dar nici Armenia nu este un aliat foarte bun, chiar dacă pentru preşedintele rus Vladimir Putin ţara este importantă, aflându-se într-o zonă strategică, unde Rusia are baze militare, dar nu are un consens deplin cu prim-ministrul armean, Nikol Pashinjan. „Nu avem o dispută geopolitică, ci ca să spun aşa, un conflict al valorilor” – a declarat pentru portalul maghiar Telex scriitorul armean Vahram Martirosian. Acesta spune că atmosfera politică din Armenia nu este compatibilă cu planurile Moscovei. În primul rând guvernul armean actual a câştigat puterea în urma unor demonstraţii de masă după ce fostul preşedinte Serj Sargasian a vrut să-şi salveze puterea printr-o modificare a constituţiei, astfel încât să devină premier, după ce promisese că se va retrage după expirarea mandatului. Acest lucru în sine este o problemă pentru Moscova, unde Vladimir Putin este la putere de 20 de ani şi recent, printr-o modificare a constituţiei, a obţinut posibilitatea să rămână preşedinte până în anul 2036. O altă problemă o reprezintă faptul că în Armenia funcţionează o serie de organizaţii civice, printre care şi Fundaţia Soros a miliardarului american de origine maghiară George Soros. Acest lucru – cu excepţia Georgiei – este un lucru neobişnuit în ţările postsovietice. În Armenia şi presa este mai liberă, astfel pot apărea articole critice la adresa Rusiei, de exemplu fostul preşedinte, Sargasian este des criticat pentru că a permis Rusiei o libertate economică prea mare în Armenia.
(va urma)
Székely Ervin, RADOR
