Victoria electorală a lui Joe Biden în America, reacția restului lumii la ea și consecințele pandemiei de coronavirus au captat în mod special atenția presei internaționale în acest weekend.
„După patru zile de suspans tensionat, fostul vicepreşedinte a depăşit pragul de 270 de electori. Donald Trump, al cărui mandat se va încheia pe 20 ianuarie, nu şi-a recunoscut încă înfrângerea”, scrie săptămânalul parizian Le Point. Joe Biden a rostit sâmbătă primul discurs în calitate de preşedinte ales și a promis că va uni America; el le-a cerut americanilor să nu-și mai trateze „opozanţii ca pe duşmani”. Din discursul vicepreşedintelui ales Kamala Harris, transmis de CNN, reținem că „democraţia Americii nu e garantată, ci este atât de puternică pe cât e voinţa noastră de a lupta pentru ea, de a o păstra şi de a nu o lua ca dată”. Harris a rezumat totodată prioritățile noii administrații: înfrângerea pandemiei, reconstrucţia economiei, eliminarea rasismului din justiţie şi societate, combaterea crizei climatice, „unificarea ţării şi vindecarea sufletului naţiunii”. Sarcini deloc ușoare, constată săptămânalul german Der Spiegel, titrând că „Joe Biden ar putea avea nevoie de un miracol pentru a reconcilia America”. Cotidianul britanic The Financial Times consideră și el că pe Biden „abia acum îl așteaptă cele mai grele încercări”, întrucât „nici un președinte postbelic n-a mai moștenit o țară asediată în așa măsură”. Ziarul conservator american Wall Street Journal îl „felicită pe președintele ales Biden” și-i dorește succes, dar îi atrage atenția asupra unei derive spre stânga radicală a Partidului Democrat. Republicanii au câștigat un guvernator, par a-și fi păstrat majoritatea în Senat și chiar au recuperat câteva locuri în Cameră: „americanii n-ar fi votat o conducere divizată dacă și-ar fi dorit schimbare radicală”. Rămânem în SUA, unde editorialul cotidianului The Washington Post alege să felicite democrația americană, care „și-a probat adaptabilitatea prin alegerea lui Joe Biden”. „Oportuniștii amorali vin și pleacă. Principiile fondatoare ale națiunii mai prind o nouă zi, mulțumită unei generații de alegători care și-au făcut datoria de a perpetua Republica”. The New York Times scrie în schimb că „președintele nu intenționează să rostească imediat obișnuitul discurs [de acceptare a înfrângerii] devenit tradițional”, iar oamenii săi „au promis să continue bătălia juridică”. Trump a afirmat că Biden încearcă „să se declare în mod fals” învingător și că „alegerile sunt departe de a se fi încheiat”. În Portugalia, Jornal De Notícias consideră că deși „Trump ar putea ieşi din scenă, trumpismul va rămâne în stradă și în societate”, definind „trumpismul” ca: „de la retorica belicoasă la naționalismul demagogic, de la grosolănie la încurajarea urii rasiale”. Și publicația braziliană O Globo apreciază că „trumpismul va persista. Cutremurul care a zguduit democrația americană și a contribuit la răspândirea populismului naționalist în lume nu dă semne că s-ar termina. Două motive explică rezistența lui. În primul rând, forța surprinzătoare pe care Trump a dovedit-o la urne în state precum Florida, Ohio sau Texas. Al doilea e atracţia garantată de rețelele de socializare, teren fertil pentru reproducerea teoriilor conspirației”.
„Liderii lumii îl felicită pe Biden pentru alegere, în ciuda refuzului lui Trump de a o recunoaște”, titrează revista americană de politică externă Foreign Policy, notând că „aliații europeni care s-au ciocnit frecvent cu Trump pe tema cheltuielilor militare și a comerțului au fost printre primii care l-au felicitat pe președintele ales”. Președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Angela Merkel, premierul britanic Boris Johnson, președintele polonez Andrzej Duda, dar și președintele Consiliului European Charles Michel s-au grăbit să trimită mesaje de felicitare și să-l asigure pe Biden de dorința lor de cooperare. Câțiva lideri care-și exprimaseră sprijinul pentru Trump nu au făcut-o încă: Jair Bolsonaro din Brazilia sau Rodrigo Duterte din Filipine; la fel președintele rus Vladimir Putin și premierul israelian Benjamin Netanyahu, scrie Foreign Policy. Ultima informație nu era însă la zi, aflăm de pe site-ul israelian Ynet News, conform căruia duminică Netanyahu l-a felicitat „în sfârșit” pe Biden, dar „abia la 12 ore după ce fusese declarat învingător”. The Jerusalem Post analizează implicațiile victoriei lui Biden pentru politica din Israel. După 2016 „Netanyahu a devenit elevul favorit și cel mai bun” al lui Trump; adoptând tactici ale „mentorului” său: utilizarea rețelelor sociale și atacuri contra „poliției, parchetului general, instanțelor, presei și elitelor”. Acum însă, victoria lui Biden îl poate ajuta pe rivalul premierului, Benny Gantz, întrucât primul e „opusul lui Trump”, pledând pentru „unitate, compasiune și conciliere”, aceleași idei pe care și Ganz încearcă de doi ani să le impună. O poziție rezervată a adoptat și prim-ministrul ungar Viktor Orbán, care „a refuzat până acum să îl felicite pe președintele ales”, informează Euronews. L-a felicitat în schimb primarul Budapestei, Gergely Karácsony, membru al opoziției, care a declarat că „Trump a fost bun pentru guvernul Orbán, președintele Biden va fi bun pentru Ungaria”, citat de cotidianul ungar Népszava. Dacă nici președintele Putin nu s-a grăbit cu o reacție, ultimul preşedinte sovietic Mihail Gorbaciov a declarat duminică agenției TASS că Biden „înţelege importanţa relaţiilor cu Rusia” şi că „speră la restabilirea încrederii între cele două ţări”. Președintele Belarusului, Aleksandr Lukaşenko, a declarat în schimb agenției BELTA că alegerile din SUA au fost „o bătaie de joc la adresa democrației”. În Turcia, unde presa a ajuns sub controlul cvasi-total al puterii, ziarul Sabah scrie despre o politică pro-kurdă a lui Biden, despre apartenența lui la un presupus „stat profund” american și despre „celule adormite ale CIA” a căror activare ar fi iminentă. Și dacă preşedintele Recep Tayyip Erdoğan a evitat să-l felicite pe Biden, vicepreședintele lui a asigurat totuși că „Turcia va continua să colaboreze cu noua administraţie din SUA” – prima reacţie oficială a Turciei, conform Reuters. Aceeași agenție preia reacția preşedintelui iranian Hassan Rouhani, conform căruia noua „administraţie a SUA ar trebui să profite de oportunitate pentru a compensa greşelile trecute”, precum și pe cea mult mai entuziastă a premierului japonez Yoshihide Suga, care le-a transmis lui Biden și Harris „felicitări calde. Aștept cu nerăbdare să lucrez cu voi pentru a consolida în continuare Alianța Japonia-SUA”. În The Guardian, istoricul britanic Timothy Garton Ash explică la ce ne putem aștepta de la SUA sub președintele Biden: „una dintre țările conducătoare într-o rețea post-hegemonică de democrații”. Această retrogradare a poziției lor ar ține de declinul SUA, dar și de ascensiunea altor puteri. Gestionarea „dezastruoasă” a pandemiei de către Trump a confirmat percepția unei „societăți cu profunde probleme structurale, de la sănătate, rasă și infrastructură la hiper-polarizarea alimentată de presă și un sistem politic disfuncțional”. Date fiind aceste probleme interne, „SUA nu pot face față pe cont propriu Chinei, deja o putere multi-dimensională. Ele au nevoie de acea rețea de parteneri în Europa și Asia tot atât de mult ca și ei”.
Pe frontul pandemiei, BBC raportează că „virusul continuă să se răspândească în toată lumea, cu aproape 50 de milioane de cazuri confirmate și peste 1,2 milioane de morți. Europa și America de Nord trec acum prin cea mai accelerată creștere a numărului de noi cazuri”. Portalul EUobserver citează o declarație de vineri a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), conform căreia Europa are o „explozie” de cazuri și ratele mortalității cresc. Explozia se referă la faptul că nu durează mai mult de două zile pentru înregistrarea unui milion de noi infecții. Revista americană Forbes arată în acest context că interdicțiile de circulație se înmulțesc pe continent, dar odată cu ele și protestele. Conform sistemului de „semaforizare” al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor, toate țările cu excepția Norvegiei și Finlandei, au devenit roșii săptămâna aceasta. Ziarul italian La Repubblica scrie că în Italia, „în comparație cu martie, cazurile sunt astăzi distribuite la nivel național. Întreaga țară e afectată”, iar „numărul morților nu a mai fost atât de ridicat din mai”. Publicația spaniolă 20 Minutos titrează „OMS asigură că nu există dovezi despre o mutaţie în Danemarca care să facă virusul mai contagios sau mai grav”. „E prea devreme pentru a trage concluzii cu privire la consecințele acestei mutații specifice [la nurci], fie că e vorba de transmisie, severitate sau răspunsul imun și eficacitatea potențială a unui vaccin.” Din SUA, Bloomberg ne îndeamnă să nu ne speriem de unele cazuri excepționale, cum ar fi cele de reinfectare cu coronavirus sau decesele unor tineri altfel sănătoși. Chiar dacă ele captează atenția mai ușor, sunt situații izolate, iar reacțiile corpului uman la orice virus (inclusiv la gripă, tuberculoză sau HIV) e normal să fie „extrem de variate”. Cauzele reacțiilor diferite pot fi „genetice, tulpini diferite, doze virale diferite, alți parametri imuni ori variabile demografice”, asigură cercetători consultați de Bloomberg. Un experiment inedit se încheie duminică în Slovacia, testarea întregii populaţii, transmite BBC. „Stadioane, hipodromuri, parcări şi terenuri de sport au fost transformate în centre improvizate de testare” cu un test rapid care dă rezultate în câteva minute. Scopul demersului e evitarea unei carantine naționale. Radio Kossuth Budapesta relatează că „guvernul ungar a înaintat parlamentului proiectul de lege pentru instituirea stării excepţionale” pentru 90 de zile, executivul urmând să guverneze iarăși prin decrete. Ziarul parizian Le Monde avertizează însă tocmai împotriva unor asemenea efecte ale pandemiei. „Frica e o armă letală. Agitând fără încetare amenințarea morții pentru a-și supune mai bine populațiile unor derogări de la drepturile fundamentale, bazate pe o legalitate foarte contestabilă, dacă nu chiar inexistentă, statele, chiar și cele democratice, și-au redus cetățenii la tăcere și inacțiune. Reprimați în elanul lor vital și infantilizați, ei nu mai sunt considerați decât masă de mână de lucru. Deposedați de abilitatea lor de a-și exercita libertățile de către un stat paternalist devenit autoritar, acești cetățeni mai sunt și incitați unii contra altora. În întreaga Europă tinerii adulți sunt arătați drept hedoniști iresponsabili și echivalați cu arme de distrugere în masă ale altor generații mai temătoare”, conchide Le Monde.
(Andrei Suba, RADOR)