TVR 2 a programat la Filmul de Artă duminică, 15 noiembrie, de la ora
22:10, un film multipremiat din cinematografia românească: „Sieranevada”,
cu Mimi Brănescu, Judith State, Dana Dogaru, Bogdan Dumitrache și Ana
Ciontea în distribuție.
„Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu este filmul românesc despre care
presa străină a scris la superlativ. Lansat la Festivalul de Film de la
Cannes, în 2016, filmul lui Cristi Puiu s-a bucurat de aprecierea aproape
unanimă a criticii internaţionale .După premiera mondială și momentul de pe
covorul roșu când echipa românească a defilat pe melodia lui Liviu
Vasilica, „Marine, la nunta ta” un cunoscut cineast scria: „Este una dintre
cele mai diferite voci ale cinematografiei acestui secol”. „Sieranevada” a
fost numit în The Guardian “hrana pentru creier”, iar The Telegraph i-a
acordat filmului 4 din 5 stele și a scris că: „Sieranevada este o comedie
care arată ca o dramă, sună a dramă, rămâne serioasă și ridică întrebări
politice, de-a lungul a 3 ore în care pur și simplu bați din picior. Nu
este nicio secundă din acest film care să nu fie convingatoare”.
6 premii Gopo, inclusiv premiile pentru regie şi cel mai bun film, 4 premii
UCIN, inclusiv Marele Premiu şi Trofeul Uniunii Cineaştilor, nominalizare
la Palme d’Or-Festivalul de la Cannes 2016, premiile Gold Hugo (pentru cel
mai bun film) şi Silver Hugo (pentru regie),la Festivalul de Film de la
Chicago 2016, dar și propunerea României pentru o nominalizare la categoria
„cel mai bun film într-o limbă străină alta decât engleza” a premiilor
Oscar 2017 sunt trofeele care însoțesc filmul regizorului Cristi Puiu,
„Sieranevada” (2016).
La trei zile după atacul terorist de la Charlie Hebdo şi la 40 de zile de
la moartea tatălui său, Lary (jucat de Mimi Brănescu), un doctor de 40 de
ani se pregăteşte să petreacă o zi de sâmbăta împreună cu familia şi
prietenii pentru a comemora dispariţia părintelui. Dar parastasul nu are
loc aşa cum şi-a imaginat şi doctorul este pus în situaţia de a-şi regândi
trecutul, de a-şi confrunta temerile şi de a-şi redefini, în ultimă
instanţă, poziţia în familie.
Povestea este definită de regizor în câteva cuvinte „O familie se reuneşte
pentru un parastas, iar punctul de plecare al poveştii este spaima mea…
Spaima, de fapt, angoasa dată de absenţa mea din lume. Unul moare, altul
moare, îi vezi, îi duci la groapă, ştii că ţi se va întâmpla şi ţie, dar
felul în care o să ţi se întâmple ţie, o să semene şi n-o să semene cu ceea
ce ştii. Şi atunci, întrebarea este, dacă este adevărat că sufletul se
plimbă 40 de zile printre cei vii şi vede cum pică în cei rămaşi acasă
dispariţia ta, atunci… ce-o să se întâmple, ce o să vadă al tău?”, spunea
regizorul Cristi Puiu într-un interviu.
