A putea lucra de acasă este un privilegiu, dar a te refugia într-un peisaj idilic departe de restricţiile impuse de coronavirus este deja „un alt nivel”. De acest privilegiu se bucură aşa-numiţii „nomazi digitali”, o etichetă folosită cândva pentru milenialii care nu-şi lăsau niciodată iPhone-ul deoparte şi îşi petreceau timpul călătorind în jurul lumii. Deveniţi acum o întreagă clasă de lucrători cu profesii care le permit munca la distanţă, ei sunt văzuţi drept noua „aristocrație” a forței de muncă. Iar pentru atragerea acestei „aristocraţii” a început deja o luptă acerbă la nivel global între ţările cu climă blândă, plaje sau peisaje însorite, dar şi cu facilităţi fiscale atractive.
Pentru suma de 2.000 de dolari, oricine poate cumpăra un „bun venit” în Barbados pentru a lucra de la distanță timp de un an, pe o insulă care este considerată un paradis fiscal de către Uniunea Europeană. Varianta Insulelor Cayman, pentru persoanele care câștigă cel puțin 100.000 de dolari pe an, necesită un transfer bancar de 1.469 de dolari în schimbul unei vize pentru muncă la distanță timp de doi ani. Grecia, la rândul ei, se promovează ca o destinaţie ideală pentru „telemunca de la plajă”, subliniind istoricul său pozitiv în gestionarea crizei coronavirusului şi promiţând totodată stimulente fiscale pentru angajații care doresc să se mute și să lucreze în întregime pe teritoriul Greciei.
Totuşi visul „nomadului digital” s-ar putea lovi şi de realităţi incomode. La restricțiile privind imigrația în creștere încă dinainte de pandemie, se adaugă acum interdicţiile din ce mai multe de călătorie dintr-o ţară în alta. În al doilea rând, având în vedere amploarea recesiunii generate de coronavirus, care a creat o gaură imensă în finanțele publice din aproape toate statele, cei suficient de privilegiați pentru a scăpa de „cursa șobolanilor” ar putea intra cu prioritate în vizorul autorităților fiscale. O propunere recentă privind impozitarea suplimentară a celor care optează pentru telemuncă este doar un exemplu. Chiar dacă o presiune fără nicio deosebire asupra tuturor lucrătorilor de acasă, din care mulţi se luptă pentru a face faţă obligaţiilor lor financiare, ar fi nedreaptă, totuşi ideea de a ţinti companiile din domeniul tehnologiei şi evaziunea fiscală este populară la nivel internaţional, iar acest lucru va face viaţa „nomazilor” mai dificilă. (https://www.capital.gr/technology/3495626/ellada-i-barbados-poios-tha-proselkusei-tous-ergazomenous-psifiakous-nomades)/cciulu/ddaniela
