Din Evul Mediu până la începutul secolului XX, orașul Turda din Transilvania, România, a fost renumit pentru industria sa de extracție a sării. În 1932 minele de sare s-au închis, lăsând o mare parte din comunitate fără loc de muncă, iar carierele au fost abandonate. În 2009, Uniunea Europeană a finanțat renovarea carierelor de sare, stațiunile balneare deschizându-se la scurt timp.
În timpul verii, persoanele în vârstă din Turda pot fi găsite înotând în bazinele cu apă sărată sau scăldându-se în lacurile cu nămol care le înconjoară. Tratamentele cu nămol sunt utilizate pentru amelioarea simptomelor bolilor reumatice degenerative, în pregătirea pentru iarna extrem de rece. Membrii familiei aplică nămol pe spatele rudelor, iar grupuri de femei se întind pe pământul crăpat, pentru a-și usca pielea plină de nămol în soarele arzător. Ridurile încrustate cu nămol și părul de pe corp capătă aceeași textură ciocolatie și, în ciuda lipsei de culoare, se simte o vibrație incredibilă în grimasele marcate de dâre de nămol.
Am petrecut două săptămâni în oraș, în 2015, oferindu-mă voluntară pentru o organizație caritabilă. Când nu lucram, făceam plimbări prin oraș. Prima dată când am văzut lacurile cu nămol, m-am întors la hotel și am rugat un prieten să mă ajute la traducerea unui semn pe care scria „Numele meu este Emily. Sunt din Londra. Aș vrea să te fotografiez. Și promit să te fac să râzi!”. A stârnit instantaneu amuzament în rândul bărbaților în vârstă și, în câteva momente, toți au pozat. După câteva zile, m-am întors la bazine și am fost întâmpinată de necunoscuți acoperiți cu nămol, care auziseră de o englezoiacă dornică de făcut fotografii. Mi-au cerut să îi fotografiez și pe ei. Nicolae, un locuitor din Turda, în vârstă de 80 de ani, mi-a spus: „[Dictatorul comunist Nicolae] Ceaușescu a mutat barurile și teatrele. A mutat comunitatea noastră. Apoi am fost brusc liberi [după ce regimul său a fost răsturnat]. Nu știam ce să facem, așa că ne-am dus la băile de nămol”.
Altul, Andrei, a spus: „Este un spațiu liber pentru români, romi, oricine. Suntem cu toții acoperiți de nămol și suntem cu toții aici pentru a ne vindeca”.
Femeia din această poză venea aproape în fiecare zi la nămol, uneori cu soțul ei, alteori cu prietenii. Era mândră, stând cu sânii goi o mare parte a zilei și îi plăcea să se scalde în nămolul fierbinte cu slipul pe ea. Era energică și râsetele ei se auzeau de departe. Dintre toți oamenii pe care i-am fotografiat, ei părea să îi placă baia cel mai mult. Am analizat fotografiile cu ea la umbra unui copac și, în curând, m-am întors la bazine. Căldura pământului mi-a ars tălpile, apoi un grup de femei în vârstă m-au uns cu nămol pe corp și pe slipul meu albastru.
Încrederea în corpul propriu se învață și trebuie celebrată. Pentru mulți, în special pentru adulții tineri, relația cu propriul corp este tensionată, alimentată de social media și de presiunea publicității. Aici, la bazinele de nămol, toată lumea era degajată – era liberă. Și acolo eram, la 21 de ani, simțindu-mă și eu puternică. Aceasta este bucuria pe care o poate aduce fotografia.(www.theguardian.com)/czaharia/vdraguta
