Pandemia de coronavirus, problemele complexe ale succesiunii prezidențiale din SUA și dosarele spinoase ale Uniunii Europene se află din nou în centrul atenției presei internaționale.
În Europa se întrevede „o lumină la capătul tunelului”, consideră Comisia Europeană, citată de Euronews, întrucât primii cetățeni europeni ar putea fi deja vaccinați împotriva Covid-19 în decembrie. Va fi însă vorba de o logistică dificilă: „milioane de seringi, lanțuri de transport la rece, centre de vaccinare, personal instruit”. Și cancelarul german Angela Merkel a anunțat că „e posibil să primim înainte de Crăciun vaccinul”, informează agenția italiană Ansa. Ea a avertizat că, deși epidemia stagnează acum „înmulțirea infecțiilor s-a oprit la un nivel foarte, foarte ridicat”. Un înalt responsabil francez citat de Le Figaro apreciază însă că sosirea vaccinului va permite revenirea la o „viață normală” în Franța abia „în toamna” lui 2021, dar numai cu condiția ca „80-90%” din populație să-l și folosească. În decembrie ar putea atinge apogeul al doilea val al pandemiei în Suedia, transmite agenția Reuters, precizând că noile infecții au atins niveluri record în ultimele săptămâni. „Măsurile contra epidemiei scăpate de sub control în Bulgaria sunt înăsprite semnificativ, și de sâmbătă țara va fi de fapt în carantină parțială”, înștiințează publicația bulgară Kapital, dar premierul bulgar a promis o relaxare în trei săptămâni. În Serbia, televiziunea națională RTS a anunțat că „spitalele sunt pline și toate cadrele medicale sunt la limita puterilor”; experții sârbi speră că pe „3-4 decembrie situația epidemiologică va ajunge la un platou”. Cotidianul britanic The Guardian optează pentru o abordare mai filozofică în privința măsurilor sanitare, titrând: „Cei care ne spun ce trebuie să facem pe timp de pandemie trebuie [mai întâi] să ne câștige încrederea”. „Onestitatea, competența și disponibilitatea de a ne pune la dispoziție toate datele sunt esențiale pentru a ne câștiga încrederea”, iar argumentele trebuie prezentate într-un mod „accesibil, inteligibil, util și ușor de verificat” – acestea ar fi principiile de bază pentru orice comunicare referitoare la pandemie, indiferent dacă vine de la politicieni, oameni de știință sau analiști din presă. O altă analiză, de data aceasta cu accente spirituale, publică însuși papa Francisc în ziarul american The New York Times. Una dintre concluziile sale este aceea că „pandemia a expus paradoxul că, deși suntem mai conectați unii cu alții, suntem și mai dezbinați. Consumerismul frenetic distruge legăturile apartenenței. Ne determină să ne concentrăm pe autoconservarea noastră și ne face neliniștiți. Temerile noastre sunt exacerbate și exploatate de acel gen de politică populistă care caută să dobândească putere asupra societății”. Între timp, în SUA se sărbătorește azi Ziua Recunoştinței, și „milioane de americani ignoră recomandările de a rămâne acasă şi a nu participa la reuniunile tradiţionale în familie”, conform postului BBC. „În ultima săptămână, aproape un milion de pasageri s-au înregistrat, zilnic, la aeroporturi.”
Presa americană pare totuși mai preocupată de ultimul scandal al tranziției de la Casa Albă: președintele Donald Trump l-a grațiat pe Michael Flynn, fostul său consilier de securitate națională, condamnat pentru mărturie mincinoasă în dosarul intervenției rusești în alegerile precedente. The Washington Post apreciază în editorialul său că grațierea lui Flynn e o „infamie de la revedere” din partea lui Trump și o acțiune care constituie „încă o degradare șocantă a instituției pe care o conduce”. Revista The Atlantic titrează că „Trump l-a grațiat pe Flynn pentru a se salva pe sine”, explicând că Flynn „nu a mințit pentru a se proteja pe sine. A mințit pentru a-l proteja pe Donald Trump”. Din zona conservatoare, editorialul din The Wall Street Journal expune opinia diametral opusă: grațierea aceasta e „un act de dreptate ce ar fi trebuit înfăptuit demult, care pune capăt celor patru ani de hărțuire politică, inculpare nejustificată și abuz judiciar”. Flynn ar fi victima unui „sistem de justiție politizat”, întrucât ancheta nu a avut o bază reală și la instrumentarea dosarului nu s-au respectat procedurile judiciare. Săptămânalul Newsweek se mulțumește să observe că, în ciuda scandalizării democraților, „Trump a apelat la grațiere mai puțin decât toți președinții americani din ultimul secol”. Săptămânalul german Der Spiegel încearcă însă să ajungă la cauzele profunde ale actualelor controverse printr-o amplă analiză intitulată „Unde a greșit America?” „America știe că e bolnavă. Toate simptomele sunt vizibile. Există dubii privind legitimitatea alegerilor și încrederea în instituțiile politice s-a prăbușit. Organele de presă și-au abandonat ori și-au pierdut rolul de observatori imparțiali. Poliția predominant albă continuă să utilizeze necugetat violența contra unei populații negre dezamăgite și indignate. Sunt miliții înarmate pe străzi și a devenit aproape imposibil să-ți exprimi o opinie pe rețelele sociale fără a fi copleșit de comentarii pline de ură. Și, pentru a pune capac, avem un președinte care refuză să-și admită înfrângerea și o societate zdrobită de o pandemie ce nu poate fi oprită decât prin solidaritate.” „Iar următorul conducător cu mentalitate autoritară care va veni va fi aproape sigur mai puțin ignorant, mai puțin infantil și mai puțin incompetent – în cel mai bun scenariu”, conchide Der Spiegel. France 24 se preocupă mai mult de „dosarele fierbinţi” care aşteaptă noua administrație americană: refacerea acordului nuclear cu Iranul, reechilibrarea poziției americane în conflictul israeliano-palestinian, o abordare mai constructivă cu Beijingul, una mai fermă cu Moscova, revenirea în cadrul instituţiilor internaţionale, precum și „liniştirea aliaţilor”. În această ultimă privință, nominalizarea ca secretar de stat a lui Antony Blinken, un om care „cunoaşte perfect Europa”, ar trebui să-i asigure deja pe aliații europeni de o reluare a colaborării.
Dar nici Europa nu duce lipsă de „dosare fierbinți”. Imigrația a revenit în actualitate prin tentativa Bruxelles-ului de a reforma strategia comunitară în această privință, iar noul „pact privind migrația și azilul” propus de Comisia Europeană în septembrie e criticat acum de „țările din prima linie” – Italia, Spania, Grecia și Malta -, nemulțumite de „dezechilibrele dintre solidaritate și responsabilitate”, arată La Libre Belgique. După eșecul cotelor de strămutare din 2015, Comisia propune un „mecanism de solidaritate obligatoriu”: statele vor trebui fie să accepte solicitanți de azil, fie să „sponsorizeze” repatrierea lor ori să ofere asistență. Se mai propune și o „filtrare” a imigranților la frontierele externe. Noul mecanism e criticat de cele patru țări pentru că e „complex și vag”, dar sunt necesare „mecanisme europene eficiente pentru redistribuirea imigranților, astfel încât nicio țară din prima linie să nu suporte toate costurile și povara acestor fluxuri migratorii”, a afirmat premierul italian Giuseppe Conte, citat de cotidianul belgian. Portalul european Politico apreciază că „dacă președinția germană a Consiliului spera că va reuși să medieze un acord privind punctele-cheie ale Pactului Migrației, reuniunea de ieri a ambasadorilor UE a fost un duș rece”. Și asta deoarece unele guverne se tem că soluția „sponsorizării” repatrierii poate fi un „factor de atracție” pentru imigranți, iar altele că vor rămâne pe cap cu imigranți ce nu pot fi repatriați. Publicația franceză L’Express scrie că marți Comisia a propus și un „plan de acțiune pentru integrare și includere” prin care recomandă utilizarea statisticilor etnice. Metoda ar permite evaluarea discriminării imigranților și monitorizarea eficienței politicilor de integrare pe termen lung. Un alt punct fierbinte pe agenda UE îl constituie libertatea presei, iar din ziarul bulgar Duma aflăm că Parlamentul European a adoptat o rezoluție pentru consolidarea ei. Între prevederile ei se remarcă: standarde specifice la nivelul UE, fonduri pentru sprijinul jurnalismului independent și în special de investigație, transparență în finanțarea presei, combaterea monopolizării și politizării ei, protejarea jurnaliștilor de procese menite a-i intimida sau discredita. Totodată, informează agenția de presă ungară MTI, în PE a avut loc și o dezbatere intitulată „Imixtiunile Ungariei în problemele interne ale Sloveniei și Macedoniei de Nord prin proprietarii de presă”, dezbatere calificată de un europarlamentar FIDESZ drept „o campanie de denigrare lansată de stânga împotriva Ungariei”. Situația Ungariei și Poloniei în chestiunea condiționării fondurilor UE de respectarea statului de drept e abordată de săptămânalul britanic The Economist într-un comentariu intitulat „Ungaria și Polonia beneficiază de o lecție de fizică grație UE – Legile lui Newton se aplică și în politică”. Observând că un corp va rămâne static ori în mișcare dacă nu intervine o forță exterioară, Economist consideră că aceeași inerție caracterizează și UE: nimic nu se schimbă dacă nu intervine un șoc suficient de puternic. Iar pandemia s-a dovedit un șoc suficient de mare pentru ca UE să adopte în premieră ideea datoriei colective și a unor reguli privind statul de drept. Budapesta și Varșovia învață acum despre inerție: odată ce lucrurile s-au pus în mișcare nu sunt ușor de oprit. În privința statului de drept au mâinile legate, fiind o regulă ce necesită majoritate calificată pentru adoptare, astfel că ele au blocat bugetul și fondul de redresare. E însă un „atac kamikaze” întrucât fondurile UE reprezintă un procent însemnat din PIB-ul lor. Dar, odată ce regula statului de drept va fi în vigoare, inerția ar putea trece de partea lor, deoarece prea mulți alți membri au „probleme de comportament” – Bulgaria, Malta, Slovacia, Cipru sau Croația. Și, spre deosebire de regulile fizicii, regulile politicii pot fi maleabile. Astfel, mecanismul statului de drept e un compromis prin excelență european: reguli stricte (pentru a le împăca susținătorii) care nu sunt niciodată aplicate (pentru a-i împăca pe opozanți), consideră The Economist.
Andrei Suba, RADOR
