Motto: „Cetăţeanul care consideră că veşmintele politice ale comunităţii sale s-au ros şi, totuşi, păstrează tăcerea şi nu se agită pentru a-i da un nou veşmânt – acela este un cetăţean necredincios, un trădător.” – Mark Twain
Luni, 30 noiembrie, se împlinesc 185 de ani de la naşterea lui Mark Twain, scriitor şi satirist american, autorul unor romane celebre precum „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinţ şi cerşetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” sau „Un yankeu la curtea regelui Arthur”.
Pe numele real Samuel Langhorne Clemens, s-a născut la Hannibal, în statul Missouri, SUA, la 30 noiembrie 1835, fiind al șaselea din cei șapte copii ai lui John Marshall Clemens și Jane Lampton Clemens – din care doar un frate și o soră au ajuns la vârsta maturității.
El a avut o copilărie nefericită, accentuată şi de moartea tatălui său, atunci când abia împlinise 11 ani.
De atunci, familia s-a zbătut într-o criză financiară accentuată, iar după doar un an de la acest eveniment nefericit, viitorul scriitor va renunţa la şcoală fiind constrâns să lucreze ca ucenic în atelierul unui tipograf, pentru a contribui financiar la susţinerea familiei.
La acel loc de muncă va descoperi o carte despre Ioana d’Arc, celebra eroină franceză, care avea să-i influenţeze decisiv viitoarea carieră.
La scurtă vreme, Twain a început să scrie schiţe umoristice pentru un ziar local.
Din anul 1853, a călătorit la New York şi Philadelphia, iar experienţele întâlnite aici îl vor inspira în scrierea unor schiţe de călătorie.
Între anii 1857-1859, a fost ucenic de pilot de râu pe un vas cu abur, iar voiajul pe fluviul Amazon îi va asigura o nouă sursă de inspiraţie pentru viitoare personaje şi povestiri.
La 12 aprilie 1861, a izbucnit războiul civil american, iar el l-a urmat pe fratele său unionist, Orion, într-o călătorie la vest de Nevada, unde acesta fusese numit secretar al teritoriului.
Călătoria celor doi, precum şi activitatea desfăşurată la un ziar din Virginia City au fost punctul de plecare pentru unele scrieri ulterioare.
În anul 1863, el s-a întâlnit cu umoristul Artemus Ward, moment care avea să conducă la iniţierea şi instruirea lui Mark Twain în tehnica şi arta naraţiunii.
În 1865, a apărut prima sa operă literară notabilă, publicată sub pseudonimul literar Mark Twain, scurta povestire „Broască săltăreaţă din comitatul Calaveras”, apărută în mai multe ziare și reviste, o ficțiune plină de umor despre o rasă de broaște acaparate de un concurent necinstit. Subiectul lumesc al poveştii, utilizarea insistentă a dialectului regional, au marcat o abatere remarcabilă de la convențiile acceptate pe atunci privind o „scriere serioasă”.
În 1869, apărea un volum de impresii de călătorie, „Inocenți în străinătate”, în care un turist american își povestește cu umor experiențele sale de călătorie în Europa.
În anul 1870, s-a căsătorit cu Olivia Langdon, fiica semi-invalidă a celui mai bogat om din Elmira, New York, cu care şi-a întemeiat o familie la Hartford, în Connecticut.
În anul 1873 îi apare primul său roman, „Epoca de aur”, realizat în colaborare cu Charles Dudley Warner, o abordare satirică a perioadei postbelice pline de excese. Un fapt demn de reţinut, tema atracţiei şi repulsiei generate de bunăstarea şi puterea americană marca şi contradicţiile din comportamentul lui Twain, care a oscilat între satiră şi urmărirea îmbogăţirii, între demascarea falsităţii visului american şi celebrarea lui.
Urmează etapa scrierilor marcate de reîntoarcerea în anii copilăriei, volumele „Tom Sawyer” (1876) – o lucrare-capodoperă aparţinând literaturii pentru copii, citită cu egală plăcere şi de adulţi – şi „Viaţa pe Mississippi” (1883).
În 1881, îi apare, în Canada – iar un an mai târziu în SUA – „Prinț și cerșetor”, prima încercare a lui Twain de a scrie ficțiune istorică. Acțiunea are loc în 1547, iar intriga se axează pe povestea a doi băieți care seamănă foarte bine unul cu celălalt, un băiat dintr-o familie săracă şi fiul regelui Angliei.
În anul 1885, îi apare romanul „Huckleberry Finn”, o altă capodoperă a literaturii americane şi universale. Concepute ca o satiră socială legată de problema fundamentală a rasei şi soarta tragică a Americii, povestite chiar în dialectul lui Huck, inadaptatul social, aventurile lui Huck la bordul bărcii, împreună cu sclavul fugit, Jim, sugerează un ritual al trecerii pentru Huck, în care decizia lui de „a merge în infern” de dragul umanităţii lui Jim şi nevoia de demnitate şi libertate adânceşte aventurile lor şi conferă romanului dimensiunile mitului american autentic.
A urmat, în anul 1889, volumul „Un yankeu la curtea regelui Arthur”, în care legile excesive şi obiceiurile despre care se vorbeşte în povestire au caracter istoric, aşa cum au fost şi faptele utilizate pentru a le exemplifica.
Mark Twain a legat, de-a lungul vieţii, multe prietenii cu personalităţi importante, precum cea cu scriitorul şi criticul literar William Dean Howells, politicianul şi scriitorul Booker T. Washington, inginerul şi inventatorul Nikola Tesla, scriitoarea Helen Keller, magnatul Henry Huttleston Rogers şi scriitorul american William Faulkner, care l-a numit pe Mark Twain „părintele literaturii americane”.
A fost distins cu un masterat onorific în artă de către Universitatea Yale, în anul 1888, şi un doctorat onorific în litere de către Universitatea Oxford, în 1907.
Twain a murit la 21 aprilie 1910, la vârsta de 74 de ani, fiind înmormântat lângă soția sa, la Woodlawn Cemetery din Elmira, statul New York.
La moartea sa, președintele Statelor Unite de atunci, William Howard Taft a declarat: „Mark Twain a dat bucurie – distracție cu adevărat intelectuală – la milioane de oameni, iar operele sale vor continua să facă plăcere altor milioane din generațiile următoare… Umorul său a fost american, dar el a fost aproape la fel de apreciat de englezi și alte nații ca și de conaționalii săi. El a creat o parte trainică a literaturii americane.”
În anul 1916, postum, i-a apărut povestirea „Străinul misterios”, scrisă în momente foarte dificile provocate de moartea unei fiice şi de diagnosticarea alteia cu o formă incurabilă de epilepsie, dar şi de invaliditatea soţiei sale. Aici, Twain afirmă că: „nu există Dumnezeu, nici univers, nici rasă umană, nici viaţă pământeană, nici rai, nici iad. Totul este un vis – un vis grotesc şi nebunesc. Nu există nimic în afară de tine. Iar tu nu eşti decât un gând – un gând hoinar, un gând inutil, un gând fără cămin, pribegind ridicol prin eternităţile pustii!”
În anul 1920, apărea volumul său autobiografic, dezvăluind o conştiinţă (auto)ironică, voit optimistă, a unui om care a trăit în lumea lui Tom Sawyer, a savurat şi a deplâns toate contrastele vieţii, a cunoscut împăraţi germani şi muncitori englezi, s-a implicat în brevetarea unor invenţii, a căutat leacuri miraculoase şi a crezut cu naivitate în editori pentru a ajunge, în final, la convingerea că destinul său este o simplă oglindă în care cititorul său urmează să-şi descifreze existenţa.
Din nefericire, în vremurile mai recente, scrierile sale au început să stârnească controverse, cel mai des invocate în acest sens fiind „Aventurile lui Huckleberry Finn” şi „Aventurile lui Tom Sawyer”, solicitându-se chiar înlocuirea unor cuvinte ofensatoare din texte.
Astfel, în 1957, „Aventurile lui Huckleberry Finn” a fost scos de pe lista de lecturi obligatorii în şcolile primare şi secundare din New York.
În anul 1998, părinţii unui elev din statul Arizona au dat şcoala în judecată pentru că acest volum fusese inclus în programul obligatoriu. Cazul a ajuns la un tribunal federal, dar părinţii elevului au pierdut procesul. Cu toate aceastea, „Aventurile lui Huckleberry Finn” , publicat în 1885, este a patra dintre cele mai frecvent interzise cărţi în şcolile americane.
În discuţie sunt cuvinte precum „negru”, „sclav” sau alte cuvinte utilizate pentru persoanele de culoare, care în epocă munceau pentru stăpânii lor albi. Se precizează că în „Aventurile lui Huckleberry Finn” cuvintele ofensatoare sunt folosite de 219 ori, iar în „Aventurile lui Tom Sawyer” de patru ori.
Pe de altă parte, au fost lansate acuzaţii de profanare a cărţilor lui Mark Twain, răspunsul editorilor fiind că opera celebrului autor nu are de suferit.
Criticii literari susţin, însă, că limbajul folosit de Twain reflectă epoca şi o anumită perioadă din istoria SUA, de aceea înlocuirea vreunui cuvânt din operele lui Mark Twain este neavenită, aceştia sugerând, în schimb, completarea fiecărui volum cu mai multe referinţe istorice.
