Motto: ”După secole de suferințe creștinește îndurate și lupte grele pentru păstrarea ființei naționale, după apărarea plină de sacrificii a civilizației umane se îndeplini dreptatea și pentru poporul român prin sabia Regelui Ferdinand cu ajutorul întregei națiuni și gândul Reginei Maria” – inscripție centrală pe fațada de sud a Arcului de Triumf
Duminică, 1 decembrie, în Zi naţională a României, marcăm şi împlinirea a 84 de ani de la inaugurarea Arcului de Triumf, un monument istoric din patrimoniul cultural care simbolizează victoria Armatei Române în Primul Război Mondial, crearea României Mari, dar şi încoronarea Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria.
Arcul de Triumf este şi elementul care leagă simbolic Bucureştiul atât de vechea Romă – civilizaţia care a impus arcul ca simbol al victoriei -, cât şi de Franţa, al cărei Arc de Triumf din Paris, comandat de Napoleon, a reprezentat un model pentru construcţia monumentului din Bucureşti.
* * * * *
În anul 1848 este atestată prima construcţie în genul unui Arc de Triumf realizată la Bucureşti în memoria Revoluţiei din acel an, aceasta având însă un caracter temporar, la fel ca şi următoarele construcţii de acest gen realizate în anii 1859 – Unirea Principatelor, 1878 – după victoria României în Războiul de independență, 1906 – la jubileul celor 40 ani de domnie ai regelui Carol I.
În anul 1918 a fost realizată din nou o construcţie în genul unui Arc de Triumf, însă materialele din care a fost realizat au dus la deteriorarea sa după prima ploaie.
Patru ani mai târziu, în perioada în care primar al oraşului era Matei Gheorghe Corbescu, autoritățile au organizat o paradă cu fast în cinstea Marii Uniri, iar edilul a propus ridicarea unui Arc de Triumf provizoriu, din lemn, până când se vor găsi suficiente fonduri pentru a fi construit un monument cu adevărat impunător şi reprezentativ.
Tot în anul 1922, în contextul încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia pentru organizarea manifestărilor a hotărât construirea unui veritabil Arc de Triumf, în zona şoselei Kiseleff, pornind de la planurile arhitectului Petre Antonescu. Însă, având în vedere timpul scurt avut la dispoziţie, scheletul momumentului a fost turnat în beton armat, pentru ca basoreliefurile exterioare să fie realizate din ipsos. Desigur că acest material nu a rezistat acţiunii ploilor, astfel că an de an monumentul se degrada, ajungând la stadiul de ruină.
În anul 1932, după o campanie de presă susţinută, autoritățile au decis înlocuirea basoreliefurilor cu unele definitive din piatră, tot după planurile arhitectului Petre Antonescu, care, de data aceasta a acordat o maximă atenţie materialelor şi finisajelor, fiind folosită piatră adusă din toate regiunile istorice ale României, granit de Deva, lucrat în stil clasic, iar drept model a fost folosit Arcul de Triumf din Paris.
Din punct de vedere tehnic, cei doi stâlpi pe care se sprijină arcada au scări interioare, care conduc către terasa monumentului, iar în interior este găzduit un mic muzeu care poate fi vizitat doar cu anumite ocazii speciale.
Conform cronicilor vremii, au fost depuse eforturi considerabile pentru construirea și definitivarea lucrării, văzută ca o emblemă a „micului Paris” din acei ani.
După nenumărate subscripţii publice, la care au participat, pe lângă cetăţeni, numeroase asociaţii ale foştilor participanţi la Primul Război Mondial, au fost colectaţi peste 7 milioane de lei, sumă care a permis definitivarea lucrărilor la monument.
Dintre numele cunoscute în epocă, care au participat la realizarea finisajelor îi menţionăm pe Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea și Costin Petrescu, apoi sculptorii Mac Constantinescu și Constantin Baraschi care au dăltuit fiecare, pe fațada sudică, câte o reprezentare simbolică a Victoriei. Pe faţada de nord se găsesc, amplasate identic, alegoriile ”Bărbăție” de Ion Jalea și ”Credință” de Constantin Baraschi, precum și alte două ”Victorii” create de Cornel Medrea și Dimitrie Onofrei, iar pe pietrele de boltă ale Arcului de Triumf sunt înscrise bătăliile decisive din Primul Război Mondial pe teritoriile româneşti (Mărăşeşti, Oituz, ş.a.).
Inaugurarea Arcului de Triumf a avut loc la 1 decembrie 1936, la 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România, fiind un eveniment amplu, onorat de personalităţi ale vremii, printre care regele Carol al II-lea, mama sa, regina Maria, prințul moștenitor Mihai, membrii guvernului României și alţi numeroși invitați de onoare din țară și din străinătate.
Monumentul are formă de paralelipiped, cu o bază de 25 pe 11,5 m și o înălțime de 27 m.
În anii comunismului, Arcul de Triumf a fost „ajustat” de autorităţi prin înlocuirea simbolurilor care deranjau, mai ales cele care aminteau de monarhie: textele proclamanților Regelui Ferdinand au fost scoase de pe părțile laterale ale construcției, iar portretele Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, au fost eliminate de pe fațada sudică, fiind înlocuite cu niște flori.
După Revoluţia din anul 1989, au fost montate două medalioane de bronz ce înfățișează chipurile regilor, acestea înlocuindu-le pe cele originale.
În februarie 2012, Primăria Municipiului București a anunțat oficial începerea lucrărilor aferente proiectului „Consolidare, restaurare și conservare Arcul de Triumf”, astfel că Unitatea administrativ – teritorială Municipiul Bucureşti a încheiat, în data de 8 februarie 2012, contractul de finanţare pentru proiect, cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în calitate de Autoritate de Management şi cu Agenţia pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Regional la nivelul regiunii București-Ilfov. Proiectul a beneficiat de finanţare nerambursabilă prin Regio – Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 5 „Dezvoltarea Durabilă şi promovarea turismului”.
Valoarea totală a proiectului era de peste 30 de milioane lei, iar obiectivul general al proiectului era consolidarea, restaurarea şi conservarea monumentului istoric Arcul de Triumf, cu scopul salvării de la distrugere, al conservării moştenirii culturale şi al sporirii atractivităţii acestui obiectiv pentru turismul cultural.
Lucrările trebuiau finalizate, după mai multe amânări, în august 2015, însă abia la finalul lunii noiembrie 2016 au fost demontate panourile care înconjurau Arcul de Triumf din București iar edificiul este redat orașului din 28 noiembrie, astfel că parada militară din 1 decembrie 2016 a revenit la Arcul de Triumf, după doi ani în care a fost mutată în Piaţa Constituţiei. Potrivit proiectului, sub Arcul de Triumf au fost montate mai multe dispozitive care vor prelua şocul în cazul unor seisme puternice, chiar de gradul 9, iar monumentul este restaurat şi în interior, urmând a fi deschis publicului pentru vizitare.
Arcul de Triumf reprezintă, alături de Catedrala Încoronării de la Alba Iulia, Mausoleul de la Mărășești, Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, Mausoleul şi Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol simboluri ale participării României în Primul Război Mondial, de partea Aliaților, la finalul căruia aproape toate teritoriile locuite de români s-au găsit pentru prima dată reunite în acelaşi stat.
Răzvan Moceanu
