Cum am putea cinsti o națiune la împlinirea onorabilei vârste de 102 ani, dacă nu prin rememorarea unicității sale? Cu ce se poate mândri mai mult un popor dacă nu cu locurile, obiceiurile, atracțiile și tradițiile sale de o rară minunăție? Nu lipsiți de mândrie patriotică, putem afirma fără nici cea mai mică reținere, că România este o țară unică în lume prin frumusețea locurilor și a peisajelor pe care le oferă, de o îndestulare turistică extraordinară. Pe lângă deja arhicunoscutele edificii – Palatul Parlamentului (București), Castelele Peleș (Sinaia) și Bran (Brașov), Castelul Corvinilor (Hunedoara), Palatul Mogoșoaia din București, Palatul Culturii din Iaşi, Mănăstirea Voroneț (Suceava), Palatul Cantacuzino din București, și multe, multe altele -, ca să nu mai vorbim de faimoasa Deltă a Dunării, țara noastră este unul dintre acele ținuturi care se poate lăuda cu locuri de-a dreptul mirifice, ce merită nu numai menționate sau trecute în revistă, ci și descoperite, vizitate și păstrate aproape cu sfințenie.
Și pentru că multe dintre aceste locuri sunt foarte puţin cunoscute, chiar şi de către români, am ales ca în această prezentare să lăsăm deoparte, pentru un moment, clădirile bătătorite de pașii atâtor vizitatori de pe întreg mapamondul și să aducem în prim plan locurile de o mai mică notorietate, dar poate, și mai interesante. Ne asumăm încă de la bun început faptul că selecția nu are pretenția de a se defini ca fiind desăvârșită sau exhaustivă, ci mai degrabă o înșiruire de alegeri subiective a cărei umilă ambiție a fost aceea de a nu lăsa aceste minunății mioritice să treacă neobservate. Întrucât nu am reușit, și nici nu suntem în măsură, să decidem noi importanța și valoarea acestor obiective turistice, ne-am dori să credem că veți accepta ordinea lor absolut aleatorie!
* Platoul Meledic: cea mai lungă peşteră de sare din Europa şi „Lacul fără fund” – Platoul salin Meledic se află pe raza comunei Mânzăleşti, la numai 50 de kilometri de Buzău. Este o rezervaţie naturală aflată la o altitudine de aproximativ 600 de metri. Lacul din mijlocul platoului carstic este principala ciudăţenie a locului. Lacul Meledic, cunoscut şi ca „Lacul Mare” sau „Lacul fără Fund” de localnici, este un luciu de apă dulce pe un masiv de sare, fenomen unic în România dar şi în Europa. Povestea sa este un amestec de istorie şi legendă. Se spune că, la sfârşitul anilor 1800, un car plin cu butoaie de apă minerală s-ar fi prăbuşit în lac. Imediat s-a născut legenda că n-a fost vorba de un accident şi că în butoaie nu era nicidecum apă, ci o adevărată comoară. Teoretic, adâncimea lacului este de 20 de metri, însă localnicii spun că nu au dat niciodată de fund. În total, pe platou sunt şase lacuri cu apă dulce dar niciunul nu este mai mare decât lacul fără fund. Printre acestea este şi Lacul Castelului, unde se ajunge după numai cinci minute de mers de la lacul principal.
Platoul Meledic impresionează mai ales prin versanţi. Valea Slănicului, cât şi restul Subcarpaţilor Vrancei, adăpostesc cele mai bogate zăcăminte de sare din România. Canioanele de sare care brăzdează relieful din jurul Meledicului ascund mai multe peşteri săpate în sare, una dintre acestea având dimensiuni impresionante. Este situată foarte aproape de lacul principal, la un kilometru distanţă, într-o pădure de tei, la baza unui versant abrupt. Este unică în Europa prin modul de formare dar şi prin dimensiunile cavernei. Se spune că unele săli au înălţimi de aproape 200 de metri. Intrarea în grotă a fost blocată cu câţiva ani în urmă de o alunecare de teren, care a format în munte un crater cu pereţi albi, adânc de peste o sută de metri. Aici, la Meledic, se găseşte cea mai mare peşteră în cavitate salină din Europa, a doua din lume, este vorba de Peştera 6S Mânzăleşti. Pe lângă această peşteră mai sunt 31 de peşteri mai mici şi care în momentul de faţă nu se pot vizita datorită prăbuşirii zonei de intrare în aceste peşteri. Peştera a obţinut în anul 1980 recordul mondial de cea mai lungă peşteră în sare, 1.257 metri, fiind apoi detronată, în 1983, de Peştera Malham din Israel, aflată în apropierea Mării Moarte şi care are o lungime totală de 3.100 metri.
Pe lângă lacuri şi peşteri, turiştii care ajung în zonă pot vizita Sfinxul de la poalele Masivului Breazăn, ce seamănă cu chipul unui soldat care străjuieşte parcă aceste locuri. Un alt punct de atracţie pentru turişti este Mănăstirea Găvan, ctitiorită la 1707 şi a cărei catapeteasmă din aur este adusă din Sankt Petersburg.
Lacul Vulturilor este un lac format pe vârful munților Siriu, în județul Buzău, la o altitudine de 1400 de metri. Denumirea de Lacul Vulturilor a fost dată după însemnările lui Alexandru Vlahuță care în „România pitorească” spunea că aici „vin vulturii să își învețe puii să zboare”. Lacul fără fund este o legendă ce pleacă de la pățania unui cioban care și-ar fi aruncat toiagul în apă și, un an mai târziu l-ar fi găsit în Dunăre, semn că lacul nu are fund și comunică cu toate apele. Oricare ar fi adevărul, peisajul este unul absolut superb și zona lacului este probabil singura din țară unde pot fi văzute capre negre pe crestele săbatice ale muntelui Siriu.
* Peştera Topolniţa – Peştera interzisă. Este deschisă doar o singură zi pe an, câteva ore, în timpul sărbătorii care îi poartă numele – Peștera Topolnița (aflată la cca. 30 de kilometri de Drobeta-Turnu Severin) reprezintă una din formele carstice cele mai importante din țara noastră, fiind o peșteră gigantică. Este un obiectiv științific rar și unic, deosebit de complex și valoros, având cavernament gigantic, ape subterane, speleoteme de mari dimensiuni, colonii de lilieci, faună bogată, resurse arheologice, mineralogice și paleontologice încă incomplet studiate.
Peştera Topolniţa este una dintre cele mai spectaculoase din România, cu formaţiuni unice în lume. Este rezervaţie speologică, declarată monument al naturii. Peştera Topolniţei, situată în apropierea schitului cu acelaşi nume, se află în partea centrală a Podişului Mehedinţi, între localităţile Marga şi Cireşu, la 30 de kilometri de Drobeta Turnu-Severin. Apele Topolniţei adunate în subteran au străpuns muntele şi au format galerii gigantice, extrem de spectaculoase. Peştera are o lungime de aproape 11000 de metri, fiind a doua ca mărime din ţară şi a 17-a din lume.
Galeriile sunt dispuse pe cinci etaje, dintre care Galeria Racoviţa este cea mai impresionantă formaţiune speologică din Carpaţi. În galerii, cu săli uriaşe şi cascade de apă, se întâlnesc forme bizare de relief, de unde şi denumirile: Marea lumânare, Pădurea cu lumânări, Marele dom stalagnitic, Lacul de Cleştar. Galeriile peşterii Topolniţa sunt dispuse pe mai multe etaje, la intersecţia cărora se află săli uriaşe, unde se găsesc numeroase lacuri şi formaţiuni carstice spectaculoase. Este o peşteră gigant, cu o reţea de galerii de fosile, subfosile şi active.
Explorarea sistematică a peşterii a fost făcută de către specialiştii de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” al Academiei Române, începând cu anul 1962, ajungându-se în prezent la peste 11 km exploraţi. Parte integrantă a complexului carstic Topolniţa-Epuran, cele două peşteri cu aceste nume sunt legate între ele prin şase galerii prin care omul nu a trecut niciodată. În Peştera Topolniţa s-au descoperit urme umane încă din neolitic. Peştera Topolniţei este deschisă doar câteva ore pe an, în timpul sărbătorii care îi poartă numele. În restul anului poate fi vizitată doar cu aprobarea Academiei Române.
* Misterul din peștera lui Epuran – Peştera lui Epuran se găseşte în apropierea localităţii Jupâneşti, comuna Cireşu din Podişul Mehedinţi, componentă a complexului carstic al Proscaului. Descoperirea acestei peşteri se înscrie printre cele mai interesante realizări speologice ale ultimului sfert de secol XX. Peştera Epuran se află la aproximativ 600 m SE de Jupâneşti, pe cursul râului Ponorat, la 425 m altitudine. Este o peşteră mare (3.604 m lungime), cu galerii dispuse pe două etaje, unul superior fosil şi altul inferior activ. Peştera este un complex de săli şi galerii, cu numeroase ramificaţii, cu blocuri de calcar prăbuşite. În Sala Urşilor se găsesc numeroase schelete de urs de peşteră, fixate în decursul timpului pe planşeu, cu cristale albe de calcit. Cea mai frumoasă zonă a peşterii este Galeria Comorilor, justificată prin bogăţia şi varietatea concreţiunilor. Intrarea este greu de găsit şi duce direct în prima sală, unde pot fi admirate resturi de ceramică, oase de animale domestice.
Cel mai dificil sector al peşterii este Marele Ramonaj, unde înaintarea se poate realiza numai cu asigurare în coardă, la 6-7 metri faţă de baza diaclazei. După parcurgerea acestor pasaje dificile se ajunge în Galeria Plăcilor de Nămol, înaltă şi largă, în care înaintarea este mult mai uşoară. Etajul inferior activ însumează circa 1300 m faţă de galerii. Explorarea peşterii necesită echipament special. Asemănătoare cu Peştera Topolniţei, Peştera lui Epuran prezintă o mare valoare ştiinţifică, motiv pentru care a fost declarată monument al naturii.
* „Podul lui Dumnezeu” – pod natural unic în lume – Acesta are 30 m lungime şi 22 înălţime, fiind cel mai mare pod natural din România şi al doilea din Europa ca mărime, însă singurul pe care se poate circula cu maşina. Se află în centrul localităţii mehedinţene Ponoare, fiind o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin. Acesta s-a format prin prăbuşirea peretelui superior al peşterii şi se impune în peisaj prin masivitate: 30 de metri lungime, 13 metri înălţime, 22 de metri lăţime şi 9 metri deschidere. Podul poate fi admirat în toată măreţia sa din Crovul Peşterii, de unde se dezvăluie deschiderea spre Valea Pragului şi structura lui etajată formată din blocuri de calcar suprapuse, supuse eroziunii şi vremurilor. Privit din partea opusă, dinspre Valea Turcului, Podul se impune ca un arc uriaş, împietrit, pe sub care se admiră Dealul Peşterii şi seninul cerului. Nuanțe de verde – vernil, verde praz, verde smarald, verde electric, verde oliv, verde kaki -, forme săpate în calcar, tradiții îmbrăcate în ie albă cusute cu fir roș și legende. Legende spuse din generație în generație, povești care îmbracă locul în și mai mult farmec. De ce „Podul lui Dumnezeu”? Pentru că, deși au avut loc câteva accidente, toată lumea a scăpat cu viață. Legenda spune că aici Dumnezeu a învins Diavolul, l-a alungat din peștera unde își făcea veacul, iar acesta s-a agățat cu unghiile de stânca ce acum îi poartă numele; semnele încă se mai vad, iar oamenii le-au numit lapiezuri.
* Parcul Natural Porțile de Fier sau Decebal, de strajă prin Cazanele Dunării – Parcul Natural Porțile de Fier este unul dintre cele mai frumoase trasee turistice din România. Un adevărat răsfăț: Cazanele Dunării. Cel mai lung defileu natural din Europa, ce străbate Carpații la granița cu Serbia, presară de-a lungul fluviului Dunărea priveliști sublime cu pereți calcaroși impresionanți, văi carstice, cascade, peșteri, dar și păduri de fag de peste un secol vechime. De altfel, cu zestrea sa naturală și potențialul istoric și cultural, Parcul Natural Porțile de Fier atrage, în fiecare an vizitatori, dornici să se bucure de locurile dominate de chipul lui Decebal, săpat în munte timp de 10 ani, de grota Veterani considerată de către daci sanctuarul zeului Zamolxe sau de Mănăstirea Mraconia („Loc ascuns”), care păzește semeață cotul Dunării de peste 500 de ani.
Chipul lui Decebal, un basorelief sculptat într-o coloană monolitică naturală de calcar, reprezintă chipul regelui dac. Situată la gura golfului Mraconia, capodopera reprezintă cea mai mare lucrare de acest gen din România, fiind chiar de trei ori mai înaltă decât Colosul din Rodos. Cu înălțime de 40 de metri și o lățime de 25 de metri, ea a fost construită între anii 1994-2004.
Parcul Natural Porțile de Fier este o arie protejată înființată prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național – Secțiunea a III-a – Zone Protejate, ca un teritoriu în care remarcabila frumusețe a peisajelor și diversitatea biologică pot fi valorificate în condițiile păstrării nealterate a tradițiilor, iar calitatea vieții comunităților să fie rezultatul unor activități economice ale locuitorilor, desfășurate în armonie cu natura.
Biodiversitatea zonei, considerată ca fiind una dintre cele mai luxuriante din Europa, îmbracă suprafețele calcaroase verticale care păzesc apele fluviului. În acest context, habitatele în care trăiesc specii importante de pești, amfibieni și păsări s-au dezvoltat armonios de-a lungul timpului. Pădurea care acoperă masivele muntoase ale Almăjului și Locvei în proporție de 80%, găzduiește numeroase specii endemice, rare, fire de iarbă, arbuști și flori unice.
Din punct de vedere botanic, aici există una dintre cele mai bogate și mai valoroase colecții de plante din țară, numărul de specii determinate până în prezent reprezintă 49,9% din totalul speciilor cunoscute în flora țării noastre – aproximativ 3.500 de specii. Cu alte cuvinte, pe 0,48% din suprafața țării, cât reprezintă teritoriul Parcului Natural Porțile de Fier, se află jumătate din numărul de specii cunoscute în flora țării noastre, ceea ce explică prestigiul floristic pe care l-a dobândit această zonă. Familiile de nevertebrate reprezintă cea mai mare majoritate din fauna cunoscută până în prezent de pe teritoriul Parcului. Unul dintre cele mai cunoscute specimene din acest regn este racul de ponoare (Austropotamobius torrentium).De asemenea, în arealul Parcului Natural Porțile de Fier se întâlnesc 34 de specii de mamifere. Carnivorele sunt prezente atât prin speciile de mari dimensiuni, cum ar fi ursul, lupul, râsul, cât și prin specii de dimensiuni reduse: jderul, viezurele. Ierbivore precum căpriorul, cerbul și mistrețul sunt și ele bine reprezentate în aceste zone, foarte importante fiind și speciile de chiroptere.
* Rimetea, satul în care soarele răsare de două ori – fenomen unic în România, specific lunii iulie – Satul Rimetea este situat în judeţul Alba, la poalele munţilor Trascău. Este prima localitate rurală care a fost distinsă din partea Comisiei Europene, în 1999, cu premiul „Europa Nostra” pentru conservarea patrimoniului cultural și arhitectonic – cele 300 de case sunt complet albe și păstrează același model din secolul al XIX-lea. În octombrie 2000, Oficiului Național al Monumentelor Istorice a desemnat localitatea Rimetea drept zonă arhitecturală și urbană protejată.
Iulie este luna în care se produce un fenomen unic în această localitate din România: soarele răsare de două ori. Soarele răsare, de fapt, după prima creastă şi dispare în spatele celei de-a doua (care blochează lumina răsăritului) urmând apoi să răsară din nou, ceea ce generază acest fenomen mirific. Dublul răsărit al soarelui se petrece numai pe timp de vară, la sfârșitul lui iunie și pe parcursul lunii iulie. Puțini ştiu că Rimetea a fost, pe vremuri, un renumit oraș, cu peste 2.000 de locuitori. Situat într-un peisaj de vis din Munţii Trascău, Rimetea este, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase sate din România. Majoritatea caselor și pensiunilor din sat sunt de un alb imaculat ce formează o arhitectură rămasă neschimbată de peste 100 de ani. Renumit pentru conservarea patrimoniului cultural, satul a primit în 1999 premiul „Europa Noastră” oferit de Comisia Europeană.
* Lacul Vida – un lac de poveste din judeţul Bihor – Dacă nu ați auzit până acum de Lacul Vida, după ce veți citi aceste rânduri va ocupa cu siguranță un loc pe lista locurilor ce merită vizitate. Un baraj de anrocamente de 10 m, un deversor special în formă de pâlnie, o apă de un albastru incredibil, o pădure deasă şi aproape 300 de peşteri neexplorate, toate acestea conturează peisajul desprins parcă din filmele science-fiction. Lacul Vida a fost dat în folosinţă în anul 1967, în apropiere de satul Luncasprie, comuna Dobreşti, jud. Bihor. Barajul înalt de 10 m şi deversorul special în formă de pâlnie susţin apa acumulată în cele 6 ha ale lacului. Deversorul pâlnie este atracţia zonei şi probabil unul dintre principalele motive pentru care întreaga zonă capătă un aer desprins din filme. Culoarea exotică, turcoaz, a apei contribuie la farmecul aparte al zonei. La aceasta se adaugă stâncile impresionante din împrejurimi şi cele aproximativ 300 de peşteri nemarcate, dar numai bune pentru drumeţiile turiştilor curioşi. Cheile Vida, izvorul şi peştera de refugiu de lângă acesta sunt alte motive pentru a alege o drumeţie în tărâmul neexplorat şi fascinant de ciudat al Lacului Vida. Pescuitul, căţăratul şi drumeţiile sunt câteva dintre activităţile pentru care puteți opta în acest decor ireal.
* Pădurea Hoia-Baciu – Aflată la 5 kilometri de oraşul Cluj-Napoca și întinsă pe circa 300 de hectare, a cunoscut celebritatea în anul 1968, când Emil Barnea a publicat o fotografie a unui posibil OZN ajuns în zonă. Aici există o zonă magnetică de 300 de metri, unde muşchii de pe copaci nu arată nordul, aşa cum ar fi normal, iar ciupercile, obişnuite pentru această pădure, nu cresc niciodată. Aici ar fi fost văzute broaşte roşii de dimensiuni foarte mari. Au fost semnalate şi cazuri stranii, în care în acest loc a plouat torenţial, dar fix doar pe suprafaţa de 300 de metri. Şi tot aici, spun legendele zonei, apar aşa-numiţii „îngeri păzitori”, care pot fi surprinşi doar cu ajutorul aparatelor de fotografiat. Se crede că numele pădurii, vine de la un cioban care a dispărut fără urmă, împreună cu cele 200 de oi ale sale. Această pădure mai este numită de către vizitatori și localnicii din împrejurimi „Triunghiul Bermudelor din România”. Pădurea Hoia Baciu a fost inclusă de cotidianul spaniol El Mundo pe lista principalelor destinații pentru cei doritori de fenomene stranii, greu de explicat. Pădurea a fost luată în vizor și de mai mulți jurnaliști britanici de la cunoscutul ziar „ The Independent”, care s-au hotărât să petreacă o singură noapte în pădure ca mai apoi să o denumească ca fiind cea mai înfricoșătoare pădure din lume.
* Canionul României – Râpa Roșie – Râpa Roșie este o arie protejată (rezervație geologică și floristică) de interes național ce corespunde categoriei a III IUCN (24 ha), cu o suprafață de 10 ha, situată în județul Alba, pe teritoriul administrativ al orașului Sebeș, la cca 4 km nord de acesta. Rezervația complexă Râpa Roșie cuprinde formațiuni specifice de eroziune și șiroire care dau peisajului un aspect impozant, precum și o floră particulară, cu multe elemente rare și endemice. Are o suprafață de circa 10 ha și este situată în extremitatea sud-vestică a Podișului Secașelor, pe malul drept al Secașului Mare, la circa 4 km de orașul Sebeș. Vizibilă de la mare distanță, Râpa Roșie se întinde pe o lungime de 800 m și are înălțimi ce variază între 50 și 125 m (300 – 425 m altitudine absolută). Un perete imens, aproape vertical, cu aspectul unei orgi uriașe, lasă impresia unui monument ancestral ruinat. Ciudatele coloane și piramide etajate, separate de ravene, formează un microrelief pe care geografii îl numesc „badlands” (pământuri rele). Termenul, de origine engleză, a fost folosit pentru prima dată în Dakota de Sud (Statele Unite), unde acest relief este bine dezvoltat.
* Porţile de la Zăplaz – Un ținut de-a dreptul inexplicabil chiar și pentru oamenii de știință, locul denumit „La Zăplaz” este situat la aproximativ 1.640 de metri altitudine, se regăsește în județul Brașov și este cunoscut drept un fenomen carstic foarte deosebit. De la Refugiul Șpirlea pe traseul La Lanţuri, din munții Piatra Craiului se găsesc niște spărturi în stâncă impresionante. Fascinant este faptul că aceste înălţimi, au fost cândva fund de mare, mărturie stând grămezile de cochilii pietrificate, care pot fi zărite la tot pasul. Porțile de la Zăplaz sunt considerate de unii „porți către alte dimensiuni”. Scobiturile au apărut în urma eroziunii apei în calcarul Munților Piatra Craiului, oferind o imagine care ar putea tăia respirația oricui. Piatra Craiului mai este cunoscută popular și drept un cimitir vechi de mai bine de 150 de milioane de ani, întrucât locul în trecut era un fund de mare.
* Focul Viu de pe Valea Slănicului – Focul Viu este un fenomen firesc, ce are la bază emanaţiile de gaze naturale din scoarţa terestră care, sub acţiunea razelor solare se transformă în foc. Poate fi găsit în judeţul Buzău, pe Valea Slănicului, într-un deal din apropierea satului Terca, comuna Lopătari. Flăcările sale pot ajunge la jumătate de metru sau chiar un metru înălţime. Considerat monument natural, este înscris în baza de date a ariilor protejate din lume. Fundamentul apariției fenomenului este reprezentat de existența depozitelor subterane de hidrocarburi.
* Picturile rupestre din peştera Coliboaia din Bihor – În Peştera Coliboaia din Bihor există desene care s-au dovedit a fi cele mai vechi din Europa Centrală, datând de acum aproape 35.000-36.000 de ani. Desenele reprezintă animale din acele vremuri, bizoni, rinoceri, capete de urs, păstrându-se aproape intacte datorită condiţiilor bune de umiditate din zona peşterii unde au fost găsite. Peştera se află pe Valea Sighiștelului la 5 km amonte de satul cu același nume din județul Bihor la 560 m altitudine, la 120 m amonte de Peștera Măgura. Intrarea în Peștera Coliboaia are o formă triunghiulară cu înălțimea de aproximativ 2 m la baza unui perete stâncos. Cea mai importantă zonă a peșterii este ultima treime unde pereții sunt împodobiți cu scurgeri parietale, iar podeaua și tavanul, cu stalactite și stalacmite. Lungimea totală a Peșterii Coliboaia este de 750 m.
* Peştera cu Oase din Valea Minișului – În apropiere de Anina, judeţul Caraș-Severin, se află o peşteră cunoscută în întreaga lume de aproape 10 ani. Peştera cu Oase este locul unde au fost găsite cele mai vechi rămăşiţe din Europa ale omului modern. Fosilele, provenind de la trei indivizi, au fost datate la o vechime de 35.000 de ani sau 40.500 folosind date calibrate.
* Cel mai vechi papirus întreg din Europa – Singurul papirus din România, descoperit în urmă cu peste 60 de ani, este scris în greaca veche şi este unic, fiind singurul papirus întreg din Europa care datează din secolul IV î.H.. Acesta a fost descoperit la Mangalia în 1959 şi a fost trimis, în acelaşi an, în Rusia, pentru restaurare şi conservare. În vara anului 2011, acesta a fost predat reprezentanţilor Muzeului de Arheologie „Callatis”. „Poate fi un text literar sau unul cu un caracter magic, având în vedere că la acea vreme, la Callatis exista o asociație dionisiacă”, susține Alexandru Avram, specialist în arheologie și inscripții grecești. Papirusul a intrat în categoria Tezaur a patrimoniului național mobil.
* Peştera Cloşani, cea mai interesantă din ţară – Peştera Cloşani se găseşte în versantul drept al Motrului Mare, în masivul Cornetul Satului, care se află la vest de satul Cloşani (județul Gorj). Este o peşteră fosilă formată din două galerii cu o lungime de 1100 metri. Peştera este închisă vizitării şi este declarată rezervaţie speologică. Cele două galerii sunt denumite Galeria cu Apă şi Matei Ghica. Potrivit specialiştilor, Peştera Cloşani este cea mai frumoasă din ţară prin bogăţia şi varietatea formaţiunilor de calcită. Aici se întâlneşte o varietate extrem de mare de formaţiuni cristaline şi adăposteşte un număr mare de specii troglobionte, vieţuitoare care trăiesc în peşteri. Poate fi vizitată doar cu aprobări speciale din partea intituțiilor abilitate. Peștera Cloșani adăpostește peste 70 de specii de animale terestre și acvatice, majoritatea microscopice, folosite la diverse experimente. Cel mai cunoscut este Rhinolophus ferrumequinum, adică liliacul troglofil. Amplasată la o altitudine de 440m, pestera are o lungime de 1100m, o singura deschidere si este formata din doua galerii orizontale: Galeria Laboratoarelor si Galeria Matei Ghica.
* Lacul Albastru din Baia Sprie, care îşi schimbă culoarea și a uimit întreaga lume – Micul oraş Baia Sprie, aflat la poalele Munţilor Gutâi din judeţul Maramureş, ascunde un obiectiv turistic unic în lume: un lac natural cunoscut în toată lumea ca Lacul Albastru, care îşi schimbă culoarea în funcţie de lumină. Zona a fost declarată arie protejată, prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000, şi ocupă o suprafaţă de 0,50 hectare. Lacul Albastru reprezintă, de fapt, o întindere de apă de formă eliptică, cu o adâncime a apei de până la 4 metri. Sunt multe legende despre acest lac. Localnicii susţin că, de fapt, adâncimea lacului este mult mai mare şi ar avea legătură cu Marea Neagră. În plus, în zonă ar fi foarte multe galerii, existând ideea că oraşul Baia Sprie s-ar putea scufunda din cauza acestora. Primăvara lacul are culoarea albastru deschis și albastru închis, vara are culoarea verde închis, uneori cu reflexe de smarald, iar toamna devine verde închis și uneori maro.
* Cascada Cailor, Munții Rodnei – La o aruncătură de băț de stațiunea Borșa, apele pe care zăpada și ploile le adună cu sârguință într-un circ glaciar, se răsfrâng cu tot elanul peste Podul Cailor. Apa, în vâltoarea ei, reușește să dea naștere celei mai mari cascade de pe întinsul României care, privită de jos către înaltul celor 90 de metri ai săi, pare că deschide cerul și aruncă de acolo șuvoaie peste Pâmântul făr’ de-apărare. Iar zgomotul apei ce cade în trepte aduce cu el o liniște cerebrală.
* Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenţei, Sighetul Marmației – În majoritatea anilor ei de existență, clădirea a obișnuit să joace rolul de închisoare fiind construită în 1897 de austro-ungari. Nu puțini au fost deținuții politici ce și-au găsit sfârșitul aici, în vremea comunismului, condițiile de detenție fiind înfiorătoare, iar umilințele prin care treceau imposibil de redat în cuvinte. Din cei 200 de deținuți politici care au fost aduși aici în 1950 (ziariști, preoți, miniștri, militari etc), 53 au murit și au fost înmormântați în locuri ce nu se cunosc nici până astăzi. După ani întregi de reabilitări în vederea transformării clădirii în ceea ce este astăzi, muzeul este recunoscut ca fiind unul dintre principalele ce păstrează istoria Europei (o istorie ce se dorea ștearsă definitiv), fiind așezat pe aceeași treaptă cu Memorialul de la Auschwitz. Fiecare celulă a fostei închisori a devenit o mică sală ce adăpostește instrumente de tortură folosite în perioada comunistă, obiecte specifice acelei perioade, imagini ale victimelor, declarații, obiecte care le-au aparținut, ajungându-se în prezent la 5000 de ore de înregistrări audio și 35.000 de pagini.
* Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș, județul Harghita – Odată ajunși aici, vă veți putea scălda în singurul lac vulcanic din Europa Centrală, aflat la aproape 1000 de metri altitudine. Veți găsi o natură conservată, o suprafață lacustră pe care o puteți străbate cu barca sau înot, la câțiva kilometri așteptându-vă pentru explorare Tinovul Mohoș („Lacul cu mușchi”). Poate că numele acestei mlaștini nu îmbie la fel cum o face lacul Sfânta Ana, dar sunt atât de legate între ele, încât niciuna nu rămâne mai prejos decât cealaltă. Ambele au luat naștere în cele două cratere vulcanice ce aparțin aceluiași masiv (Ciomatu Mare), dar, în vreme ce apa lacului se arată primitoare, te îmbie la plimbări cu barca și alte nebunii, Tinovul Mohoș și întreaga-i vegetație unică nu pot fi vizitate în absența ghidului.
* Podul Minciunilor din Sibiu – Podul Minciunilor din Sibiu ascunde patru dintre cele mai frumoase legende care circulă de peste 160 de ani pe aceste meleaguri. Construit în 1859/1860 pentru a facilita accesul negustorilor din Piața Mică în Piața Huet, podul a primit denumirea germană de Liegenbrücke, care înseamnă „Podul culcat”. Numele în limba germană este omofon cu Lügenbrücke, adică „podul mincinoșilor”, iar de aici până la aparția legendelor a fost doar un pas. Se spune că acest pod era traversat în special de tinerii îndrăgostiți care își jurau iubire pe veci. Fetele jurau de asemenea că sunt fecioare, dar după noaptea nunții bărbații aveau să constate că acestea de fapt au mințit. Drept pedeapsă, fetele erau aruncate de pe pod. O altă legendă spune că dacă cineva spune o minciună în timp ce traversează, podul se cutremură până când îl aduce pe mincinos cu picioarele pe pământ.
Tot despre Podul Minciunilor din Sibiu se spune că era un loc obișnuit de întâlnire pentru tinerii care studiau la Academia Militară. Aceștia își dădeau întâlnire cu fetele aici, dar apoi nu mai apăreau, lânsându-le pe tinere să aștepte degeaba. O altă legendă spune că podul era străbătut adesea de negustori care obișnuiau să îi mai înșele pe localnici. Atunci când un astfel de negustor era prins, localnicii îl aruncau pe comerciantul mincinos de pe pod. Dincolo de legende, realitatea este că Podul Minciunilor este unul dintre cele mai frumoase, dar și cel mai vechi pod din fontă construit în România.
* Cimitirul Vesel de la Săpânța, județul Maramureș – Probabil singurele cruci de mormânt vesele – Ați ieșit vreodată zâmbind dintr-un cimitir? Dacă „vizitarea” unui cimitir nu v-a transmis niciodată bună dispoziție, merită să ajungeți până la granița de nord cu Ucraina, în satul care a învățat să sfideze moartea și să o privească cu voioșia tipică omului rustic. Cimitirul comunei a fost transformat în “loc vesel” de meşterul Ioan Patras, care pe la mijlocul anului 1935 a avut o idee mai năstruşnică: să scrie câte o poezie amuzantă despre fiecare consătean de-al lui, care zăcea la “capătul satului”, pe o cruce vopsită în culori stridente. Această idee i-a venit de la obiceiul Dacilor care credeau că moartea este doar o trecere spre o altă lume mai bună, iar când cineva drag le murea se îmbrăcau în alb şi sărbătoreau acest lucru.
Locul este o adevărată manifestare a artei, o imagine total opusă peisajului sumbru care te așteaptă când intri într-un cimitir. Este presărat cu cruci de mormânt pictate în culori vesele ce conțin scene ilustrative din viața celor trecuți în neființă. Defuncții sunt reprezentați caricatural după meseria pe care o aveau (tăietor de lemne, agricultor, cizmar etc), activitatea cărora îi dedicau cea mai mare parte a timpului (frământarea pâinii, țesutul) sau în funcție de scena morții. Sub fiecare sculptură veți găsi câte un epitaf alcătuit cu dibăcie (și ironie), câteva versuri care povestesc moartea celui care se odihnește acolo și, de multe ori, o ilustrare hazlie a viciilor acestuia din timpul vieții.
* Roșia Montană, județul Alba – Cel mai mare zăcământ de aur din Europa continentală – Salvarea Roșiei Montane nu s-a oprit odată cu nominalizarea acesteia pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și încetarea exploatării aurului. Deși veți fi nevoiți să lăsați aurul la locul lui, veți pleca mai bogați spiritual după vizitarea superbelor galerii romane săpate cu dalta și cu mâinile libere, după drumețiile pe care le puteți face până la Piatra Corbului sau Piatra Despicată sau, pur și simplu, trăind pentru câteva zile alături de populația locului. Cu toate că tineri ambițiosi se luptă pentru scoaterea Roșiei Montane din blocajul economic în care se află, se preconizează că dezvoltarea turismului local este cel mai eficient înlocuitor al exploatării minelor de aur.
* Mocănița de pe Valea Vaserului, județul Maramureș – Cea mai veche locomotivă românească în drumul ei zilnic – De luni până sâmbătă, din mai și până în octombrie, de peste 85 de ani, locomotiva Mocănița străbate aceeași distanță de 21,6 kilometri între Vișeu și Paltin pentru a transporta lemne și pentru a încânta turiștii, fiind ultima locomotivă cu aburi din lume.
* Sfinxul din Bucegi – Majoritatea cărţilor susţin că Sfinxul din Bucegi poartă acest nume datorită asemănării cu Sfinxul Egiptean şi că s-a format datorită eroziunii eoliene. În cealaltă extremă stau argumente la fel de puternice care suştin faptul că Sfinxul din Bucegi ar fi fost creat, la fel ca şi Babele, de câteva civilizaţii peslage, mai exact, strămoşii dacilor şi că ar fi fost un monument unde se ţineau ritualuri către zeii vremurilor. Mai mult, Sfinxul din Egipt ar fi o replică a celui din Carpaţi, şi nu invers. Sfinxul din Bucegi este un megalit situat la o altitudine de 2.216 metri, ce masoară 8 metri înălţime şi 12 metri lăţime.
* Sfinxul de la Buștea – Când spunem sfinx, ne gândim automat la fratele mai mare din Bucegi. Dar nu este singurul, pentru că există și acest bolovan cu chip de om, o formațiune naturală aflată la o înălțime de 1239 de metri, în munții Buzău. Pentru a vedea colosul care ar avea chip uman trebuie să ajungeți în Mânzălești, o comună situată la 50 de kilometri de orașul Buzău. Iar ca să ajungeți acolo, veți trece prin Valea Slănicului, o zonă incredibil de frumoasă. În plus, în zonă veți mai găsi peștera de sare, dar și lacul Meledic, alte două obiective menționate.
* Bisericile de lemn din Maramureş – 8 exemplare unice, incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO – Bârsana, Budești, Desești, Ieud, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Șurdești – combină stilul gotic cu tradiţionalul construcţiei din lemn, ridicate încă din perioada medievală. Înguste, înalte, cu turle suple şi simple, se remarcă prin tehnica îmbinărilor din lemn cu motive ornamentale ce reprezintă elemente din natură, animale şi forme geometrice. Toate bisericile de lemn din Maramureş sunt aşezate pe o colină, dominând întregul peisaj. Nu sunt de dimensiuni mari, însă interiorul iese în evidenţă doar prin picturile murale, icoanele pe lemn şi stică, alături de mobilierul şi piesele textile arhaice. Aceste biserici se găsesc în vechiul Maramureş, adică în partea de Sud-Vest fiind printre cele mai reprezentative elemente ale locului.
* Gheţarul Scărişoara, comuna Gârda de Sus, județul Alba – Peştera Scărişoara găzduieşte cel mai mare gheţar subteran din România, unic în Europa datorită volumului de gheaţă, adică peste 75.000 ml, care zace în acest loc de mai bine de 4000 de ani. Peștera este situată la o înălţime de 1165 metri, are 720 metri lungime, 105 metri adâncime, iar blocul de gheaţă are o grosime de peste 15 metri. Peştera se poate vizita intrând printr-un aven de 48 metri, după care se intră propriu-zis în peşteră.
* Cea mai mare pădure de castani comestibili – Singura pădure de castani comestibili din Europa se găseşte chiar în ţara noastră. În inima Olteniei, în imediata apropiere a oraşului Tismana, se înalţă mândră o pădure de aproximativ 60 de kilometri de castani. În medie produce între 30 şi 65 de tone de fructe pe an, de diferite forme şi dimensiuni. Cei care aleg să viziteze acest loc vin în general pentru renumita mănăstire de la Tismana, însă odată ajunşi au parte de o mare surpriză, pentru că zona este împânzită de obiective turistice. Pădurea de castani comestibili, cu copaci care au fost plantaţi chiar şi din secolul al XIV–lea, din vremea lui Nicodim și o bisericuţă de lemn din 1657 sunt numai câteva din obiectivele din zonă.
* Drumul verde din Munţii Gutâi – Primul Greenway din Maramureş a fost lansat în octombrie 2006. Cei 64 de km de „drum verde”, care străbat Munţii Gutâi, sunt binecuvântaţi cu atracţii naturale şi culturale de o deosebită frumuseţe. Poteca include zonele umede situate în Piemontul Gutâiului, ce găzduiesc o floră relictă din era glaciară, şi Rezervaţia Creasta Cocoşului, ce conservă elemente naturale cu semnificaţie ecologică, ştiinţifică şi peisagistică deosebită.
* Lacul Ochiul Beiului – Acest lac este unic în România, fiind de o frumusețe incredibilă. Parcă ar fi locuit de zâne. Se află în Parcul Național Cheile Nerei din Munții Aninei, pe Valea Râului Beu, județul Caraș-Severin. Pentru a ajunge la el trebuie să străbateți un traseu montan lejer de aproximativ 4 ore. Situat la o altitudine de 310 de metri, într-un „crater”, Ochiul Beiului are o adâncime de aproximativ 3,6 metri și un diametru de 15 metri. Apa, de o culoare verde-albastră, nu îngheață nici măcar iarna, datorită izvorului care alimentează lacul în permanență cu apă. Aici își găsesc adăpostul numeroase păsări, iar pe fundul lacului se pot vedea cu ușurință păstrăvi. Localnicii mai spun că până și în prezent ielele se adună în jurul lacului în noaptea de Sânziene, dansează în jurul lacului și se spală în apa cristalină a acestuia.
* Tunelul dragostei – Este un tunel format din vegetație în jurul căii ferate ce străbate drumul de la Caransebeș la Băuțari, în județul Caraș-Severin. Din păcate este destul de greu accesibil turiștilor, dar, din moment ce s-a auzit de el, există numeroase modalități de a-l vedea și a-l fotografia.
* Staţiunea „exotică” de la Berzasca – Prima stațiune lacustră din România se află în județul Caraș-Severin și poartă numele de Satul lacustru Berzasca. Un complex cu 15 căsuțe suspendate în stil rustic, construite la aproximativ 20-30 metri de mal, te duce cu gândul la o vacanţă exotică. Unicitatea locului este dată de amplasare, priveliştea superbă a Dunării şi de zgomotul păsărilor care zboară deasupra. În plus, aerul curat, soarele și combinația dintre Munții Almajului, de-o parte și apele Dunării, de cealaltă, vă poartă într-o atmosferă de calm şi relaxare.
* Morile de apă de la Rudăria – Cele 22 de mori de apă de la Rudăria, aflate în judeţul Caraş-Severin sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Sunt vizitate anual de mii de turişti români, dar şi străini, deoarece acestea se află destul de aproape de cascada Bigăr. Localnicii le folosesc la măcinat, dar şi ca loc de întâlnire, de stat la taclale, de împărtăşit momente din viaţă.
* Cătunele Scărişoara şi Ineleţ de la Caraș-Severin – Satele Scărişoara şi Ineleţ, de pe Valea Cernei, se află în topul celor mai izolate locuri din ţară. Singura cale de acces spre sate este reprezentată de scările construite din lemn de salcâm, la începutul anilor 1970. La construirea scărilor au muncit două echipe. Unii muncitori erau sus şi ţineau funiile lăsând scările în jos. Ceilalţi erau coborâți la baza muntelui pentru a prinde scările de stâncă.
* Cascada Bigăr, județul Caraș-Severin – una dintre cele mai spectaculoase căderi de apă – Județul Caraș-Severin pare să fie cel mai lăudat din punct de vedere al locurilor ascunse din România. Tot aici se află și cascada Bigăr, probabil cea mai frumoasă cascadă din lume. Pe valea Minișului se poate vedea cum râul Bigăr izvorăște de sub stâncă și se varsă în cascadă peste un podiș de mușchi și vegetație. Apa este atât de limpede încât puteți vedea peștii înotând. Accesul este foarte ușor, de pe Valea Nerei, pe unde v-ați plimbat să vedeți și Lacul Ochiul Beiului, din șoșeaua națională, cascada aflându-se la câțiva metri. Zvon sau nu, se pare că în anul 2013, cascada ar fi ajuns pe locul I într-un top internațional al cascadelor unice în lume. Se mai spune că albastrul izvorului te face să crezi că acolo a căzut cerul, iar curgerea de apă peste stânca acoperită de mușchi pare un voal de mireasă. Nu vă încredeți în noi, mergeți să vedeți chiar cu ochii dvs.!
* Grădina Zmeilor – Este o rezervație protejată ce se întinde pe 5 hectare de pământ și reprezintă niște formațiuni geologice în mijlocul naturii apărute ca efect al condițiilor meteo asupra structurilor de conglomerate și gresii. Se găsește în apropierea satului Gâlgăul Almașului din județul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Bălan. Ansamblul neregulat de stânci poartă numele de: „Fata Cătănii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul”, toate având forme bizare apărute în urma acțiunii aerului, apei și a proceselor de surpare. O legendă spune că demult, tare demult, o fată s-a îndrăgostit de un soldat. Mama sa vitregă aflând asta, a transformat-o în stană de piatră. Din păcate, acea formațiune stâncoasă a dispărut în timpul inundațiilor din 1973.
* Stufărişurile de la Sic – a doua întindere de stuf după Delta Dunării – Stufărişurile de la Sic, la doi pași de Cluj, sunt o rezervaţie naturală, arie protejată situată în lunca Văii Fizeşului alcătuită din mlaştini, lacuri, vegetaţie de stuf şi papură. Este un loc special și surprinzător, ascuns între dealuri unde, având o suprafaţă de 200 hectare ce adăposteşte în jur de 100 de specii de păsări. Lanul de stuf verde, puntea veche de lemn ce pare interminabilă şi cerul care se vede în contrast cu stuful fac din acest loc un mic colţ de paradis.
* Sanctuarul urşilor de la Zărneşti – Sanctuarul de urși LiBEARty este cea mai mare rezervație de urși bruni din lume şi se află la Zărnești, la 38 Km de orasul Brasov. LiBEARty a făcut subiectul unui documentar realizat de postul de televiziune londonez Animal Planet. În seria de 7 episoade, realizatorii au prezentat cele mai impresionante povești ale ursuleților de la Zărnești. Chiar și jurnaliștii de la National Geographic au vizitat rezervația LiBEARty, pentru a afla cum reușesc angajații sanctuarului să salveze urșii din condiții îngrozitoare. Pentru copii poate fi o experienţă unică în care pot privi urșii de la câțiva metri distanță şi pot afla mai multe despre importanța protejării animalelor.
* Biserica din Pustietate – Acest loc se găseşte între orașul Carei și comuna Petrești, județul Satu Mare. Despre acest loc nu se ştiu foarte multe detalii, însă există o legendă potrivit căreia biserica se deschidea doar o dată pe an, de Sfânta Marie, la miezul nopții. Ușa bisericii s-ar fi deschis singură, fără chei sau intervenția cuiva şi tot singură s-ar fi închis. Mai multe fotografii aeriene cu biserica, realizate de artistul fotograf Ovi D. Pop, au fost premiate la mai multe festivaluri internaționale de profil.
* Cetatea medievală Saschiz – Foarte aproape de Sighişoara şi de Viscri, localitatea Saschiz, care a preluat denumirea de la cetatea ţărănească ridicată aici în jurul anilor 1308-1310, începe să devină localitate turistică, după ce a reuşit să atragă atenţia multor amatori de noutate. În acest loc pitoresc puteți descoperi turnul cu ceas, reabilitat recent, copie a celui de la Sighişoara. Cetatea Saschiz se află la 2 kilometri de comuna cu acelaşi nume. În incinta fortificaţiei se află şi acum o fântană care a măsurat 65 de metri adâncime, despre care legendele spun că fundul acesteia comunică cu un tunel ce duce până în mijlocul comunei.
* Viscri, județul Brașov – Puteți merge în Viscri de un milion de ori în această viață și tot nu o să înceteze să vă surprindă. Tot nu o să îți astâmperi mirarea și tot n-o să vă vină să credeți că poate exista atâta liniște într-un loc populat de oameni (numai vreo 500, ce-i drept). O să vă surprindeți făcând involuntar cu mâna localnicilor care stau la taifas pe băncuța din fața casei, care vă privesc curioși și vă salută. Și mare ne-ar fi mirarea să vă puteți abține să nu schimbați două vorbe cu ei. Nu ne mai miră cu nimic faptul că Prințul Charles al Marii Britanii s-a îndrăgostit până peste cap de această așezare săsească, că și-a cumpărat o proprietate aici și că nu a contenit cu laudele despre acest sătuc transilvănean. Dar cum a reușit acest loc conservat în medievalitate să-și păstreze autenticitatea pură în ciuda cruzimii timpului? Printr-un așa numit „contract social”, fiecare localnic a promis să conserve identitatea satului și să nu aducă nicio modificare mediului, locuințelor sau drumurilor în absența aprobării generale.
* Soveja – staţiunea cu cel mai ozonat aer din Europa – Încă înainte de a ajunge la Soveja, peisajul de basm, cu brazi falnici și mesteceni argintii, îl poate vrăji și pe cel mai pretențios turist. Soveja este o comună situată în inima Carpaților de Curbură, în Munții Vrancei și se remarcă printr-un grad ridicat de împădurire (98,5%). Staţiunea din Soveja era foarte populară în anii ’80 mai ales printre sutele de sportivi care îşi făceau aici cantonamentele, profitând de aerul curat. Situată la 600 de metri altitudine, localitatea este recunoscută ca având cel mai ozonat aer din Europa, datorită pădurilor de brazi şi pini ce o înconjoară.
* Maldivele de la Aghireşu – Lacul supranumit şi Laguna Albastră, datorită culorii apei încărcate cu praf de argilă, nu este unul natural, ci este apărut pe locul unde s-a extras pe vremuri argila albă. Albastrul apei, comparat cu cel se găsește în Marea Mediterană, reuşește să atragă anual o mulţime de turişti. Dacă ajungeți în comuna Aghireşu din județul Cluj, veți descoperi cu încântare un peisaj de poveste, în jurul Lagunei puteți găsi mult stufăriş, iar la marginea puteți descoperi o pădure de gorun. Exploatarea de caolin de la Aghireșu a transformat locul într-o minune a naturii, apa năvălind şi inundând toată cariera. Lacul astfel format este supranumit Laguna Albastră, datorită culorii apei încărcate cu praf de argilă. Apa lacului împrumută culoarea cerului. Este gri în zilele mohorâte şi albastră, în cele senine.
* Satul scufundat de la Geamăna – Satul Geamăna, din județul Alba, a ajuns o atracție turistică pentru cei mai mulți dintre noi, dar, mai ales, pentru străini. În urma operațiunilor miniere de la Roșia Poieni, satul a fost transformat în lac de decantare și acoperit de steril, printr-o serie de evenimente cunoscute drept „dezastrul natural de la Geamăna”. Fostul sat Geamăna se află de fapt la 100 de metri sub suprafața acestui lac de steril. Casele, cimitirul și pământurile oamenilor se află undeva jos, sub acele depuneri toxice. Turla bisericii este încă vizibilă fiindcă biserica a fost construită pe cel mai înalt deal din sat – aflat la 100 de metri mai sus față de vatra satului. Deşi poate fi considerat un loc sinistru, mulţi oameni vor să ajungă aici pentru a vedea dezastrul creat în urmă cu aproximativ 40 de ani.
* Muzeul de locomotive cu abur din Reşiţa – Este cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din toată Europa cu cele mai vechi locomotive cu aburi din România. Muzeul Locomotivelor are în componenţă un total de 16 exponate impunătoare, dintre care 14 sunt fabricate în Resiţa, iar existenţa lor scrie o pagină importantă din istoria României. Majoritatea locomotivelor au fost construite urmând modelul locomotivelor vieneze. Unul dintre cele mai valoroase exponate ale muzeului este locomotiva Resicza, care face parte din prima serie de locomotive construite în estul Europei. Muzeul locomotivelor cu abur din Reșița se află în zona Triaj a municipiului Reșița. Muzeul a fost înființat în anul 1972.
* Mănăstirea Voroneț, Gura Humorului, județul Suceava – Indiferent din ce zonă a țării veniți, Bucovinei îi datorați măcar o vizită la câțiva ani. Cum ne-am putea vreodată făli cu „Capela Sixtină a Estului” și cu al ei „albastru de Voroneț” dacă nu ne permitem când și când să ne retragem acolo și să-i citim poveștile biblice redate cu măiestrie în picturi ce au văzut mai bine de jumătate de mileniu. Este adevărat, poate că nu are nimic din opulența marilor biserici catolice din vest, dar concurează cu ele fără tăgadă. Îmbrăcată veșnic în misterul formulei cu care s-a obținut acel azur atât de trainic, Mănăstirea Voroneț îmbie la rugăciune, la reculegere și la întoarcerea către tine, cel din interior.
* Transfăgărășan – Drumul care înfruntă Munții Făgărașului – Curbele impresionante ale Transfăgărășanului, idealul oricărui șofer, i-au dus vestea acestui șerpuitor departe de granițele românești. Poate datorită curajului său de a înfrunta fără teamă înalții Munți ai Făgărașului și a uni Muntenia cu Transilvania. Este un drum sălbatic, în ciuda cuceririi de către om, unde forma muntoasă abruptă se îmbină armonios cu șoseaua, iar valea propune peisaje de rămas în suflet. Muntele aleargă la vale, însă tu te poți opri seren pe marginea drumului pentru a admira plenitudinea. Și aerul dulce de munte.
* Momârlanii, dacii de odinioară care trăiesc în prezent – În Petroșani, oraș cunoscut pentru mineritul practicat aici, trăiește una dintre cele mai vechi comunități rurale din România, momârlanii. Din cauza exploatărilor miniere din zonă și a dezvoltării urbane, comunitatea momârlanilor a trebuit să se adapteze la un nou stil de viață. Dar identitatea lor nu este încă pierdută. Momârlanii profită de orice ocazie pentru a îmbrăca impresionantele straie populare și de a povesti celor ce vizitează Petroșaniul despre tradițiile lor. Urmele momârlanilor sunt păstrate în cele două muzee din Petroșani ce pot fi vizitate oricând. Puține lucruri se știu cu exactitate despre ei, dar cele mai interesante sunt legate de percepția acestora față de viață și moarte. În trecut, momârlanii obișnuiau să-și îngroape morții în curtea casei lor, de aceea refuzau să își vândă casele, pentru a nu-și „vinde” strămoșii. Totodată, printre obiceiurile pagâne ale acestora se numără și spoveditul la un brad, sau sărutatul unui copac înainte de a-l tăia.
* Rozariul de la Mândruloc – O grădină de excepţie, cu soiuri de trandafiri din întreaga lume, şi o fermă de animale de pe toate continentele, unică în ţară, pot fi admirate în două sate apropiate de pe Valea Mureşului, unde iubitorii de plante şi animale pot petrece câteva ore de neuitat. Nu departe de Arad, la ieşirea din satul Mândruloc, aflat pe drumul către Deva, există un superb parc cu arbori decorativi şi flori, cunoscut sub numele de „Eutopia Gardens”, amenajat în cea mai mare parte între anii 2002 şi 2012 de Mihaela Buzatu. Pe o suprafaţă de aproape 25 de hectare au fost plantate peste 3.000 de specii de trandafiri din toate colţurile lumii, de pe continentul american până în îndepărtata Asie, amenajările fiind încă în curs în anul 2019. Se află aici mii şi mii de trandafiri de toate culorile, soiuri germane, englezeşti sau italiene, dar şi soiuri româneşti printre care „Madame Josephine Mühle”, trandafirul cu petale aurii şi pete albe creat de celebrul grădinar timişorean Wilhelm Mühle în 1888, ba chiar un soi franţuzesc, unic, considerat cel mai valoros trandafir din lume, ale cărui petale îşi schimbă culoarea. Sunt trandafiri cu diferite miresme, fie ca nişte covoare multicolore fie căţărători, unii dintre aceştia nemaifiind întâlniţi nicăieri în România. Într-o parte a parcului au fost amenajate grădini tematice, iar în cealaltă pot fi admirate colecţii de diferite plante perene, arbori ornamentali şi o livadă. Cum perioadele de înflorire a trandafirilor – flori despre care legenda spune că sunt o plăsmuire a zeilor olimpieni – sunt diferite, această splendoare florală îşi schimbă mereu înfăţişarea, oferind de fiecare dată o privelişte unică, o lume de vrajă plină de un farmec indicibil. Rozariul de la Mândruloc este cea mai mare grădină de trandafiri din ţară, ba chiar din sud-estul Europei, şi multe soiuri au fost medaliate cu aur la diferite concursuri internaţionale. Regatul trandafirilor poate fi vizitat de la jumătatea lunii mai până la sfârşitul lui septembrie, iar intrarea în rozariu este gratuită.
* Ansamblurile rupestre de la Corbii de Piatră și Basarabi-Murfatlar – În județul Argeș se află complexul mănăstiresc Corbii de Piatră. Mănăstirea Corbii de Piatră este situată în comuna Corbi, sat Jgheaburi, atestată oficial în secolul al XIV-lea. Biserica rupestră a fost săpată în peretele de stâncă înalt de 30 de metri și lung de circa 14 metri. Corbii de Piatră este singura biserica cu două altare. Există supoziția că cele două altare au fost create pentru a deservi atât cultul catolic, cât și pe cel ortodox. Valoarea deosebită a bisericii este dată de picturile originale realizate în stil bizantin, din secolul al XIV-lea. Un alt ansamblu rupestru de mare valoare arheologică este Basarabi-Murfatlar, sit arhelogic și complex de mănăstiri din Dobrogea secolelor X-XI, situat în comună Basarabi la 15 km de litoralul românesc. Complexul este format din camere și galerii săpate într-un deal de cretă lângă carieră de extragere a cretei din comună Basarabi. Se crede că ansamblul de la Basarabi ascunde prima biserica și primele chilii ale unei mănăstiri de pe teritoriul României. Mănăstirea Corbii de Piatră este cea mai veche mănăstire rupestră din ţara noastră, găzduind cel mai vechi ansamblu de pictură (700 de ani). Mănăstirea Corbii de Piatră, împreună cu Mănăstirea Nămăiești și Cetățuia Negru Vodă, formează un triunghi echilateral cu latura de 20 km, o formă geometrică perfectă, cunoscută ca triunghiul iniţiatic, magic sau sacru al Argeşului.
* Județul Mureș – Rezervația Breite – ecosistem unic în Europa, cu stejari seculari și plante pe cale de dispariție – Sunt mai bine de șase secole de când sașii au creat un spaţiu unde puteau să-şi pască turmele de porci şi bovine, dar şi un loc de recreere şi petrecere a timpului liber. Cele mai recunoscute erau serbările câmpeneşti, la sfârşitul primăverii sau începutul verii. Platoul Breite este cel mai mare, reprezentativ și bine conservat habitat de pajiște împădurită cu goruni și stejari multiseculari din centrul și estul Europei. Această rezervație medievală – cunoscută și sub numele de Platoul Breite – se află la doar 4km distanță de Sighișoara și acoperă o suprafață de peste 120 de hectare. Platoul Breite este un ecosistem protejat de lege, aflat la mică altitudine: între 450m și 570m. Platoul este, în fapt, cea mai mare pajiște cu stejari și goruni multiseculari din Europa central-estică. Interesant este faptul că primele documente în care se făcea referire la acest „platou” datează din anul 1583 și au aparținut cancelariei principelui Stefan Bathory. De ce este considerat astăzi un ecosistem unic în Europa? Pentru că în Rezervația Breite există peste 600 de arbori cu vârste între 350 și 450 de ani, printre care și câteva exemplare care au atins vârsta de până la 800 de ani. La umbra lor trăiesc 40 de specii de gândaci (unele dintre ele fiind pe cale de dispariție în zona de vest a Europei) și peste 270 de specii de fluturi de zi și de noapte, multe dintre ele protejate la nivel international. Izvorașul cu burta galbenă, o specie protejată de broască țestoasă, trăiește nestingherit în rezervația de la Sighișoara, alături de alte câteva specii de ciocănitori.
* Canionul Șapte scări – Canionul Șapte Scări este un defileu săpat în calcare, în partea vestică a Munților Piatra Mare, din județul Brașov. Canionul reprezintă niște chei săpate în piatră, cu o lungime de 160 de metri, la 984 de metri altitudine. Denumirea Șapte Scări vine de la cele 7 cascade formate acolo datorită rupturilor de perete. Cel mai ușor se poate ajunge la canion din localitatea Timișu de Jos, la aproximativ 2 km de Brașov. Canionul poate fi parcurs pe scările metalice în cel mult 30 de minute. Frumusețea acestuia este dată de schimbările dese de direcție. Cea mai înaltă dintre cascade are peste 35 de metri și se varsă de-a lungul pereților de piatră înalți de 50 de metri. Traseul turistic oferă o frumusețe de neegalat atât datorită formațiunilor calcaroase, cât și cascadelor și vegetației dese.
* Lacul Colibița din Bistrița-Năsăud – „Marea de la Munte” sau Lacul Colibița se întinde pe cinci kilometri, la poalele munţilor Călimani, şi poartă denumirea localităţii, care a fost inundată și care mai apoi a dat naștere acestuia. Cel puţin aşa spun legendele pe care le putem auzi de la localnici. Se spune că pe fundul lacului ar exista o parte din casele scufundate, inclusiv vechea biserică din Colibiţa şi atunci când scade nivelul apei, se poate vedea crucea bisericii. Localnicii spun că lacul ar fi blestemat şi că în fiecare an se plăteşte tribut cu o viaţă umană.
* Insula Păcuiul lui Soare din Călărași – Fie că alegeți să pescuiți, să admirați natura sau să vă scăldați în apele calde ale Dunării, acest loc vă va intra direct la suflet. Locul impresionează prin valoarea istorică, dar și prin biodiversitatea absolut fascinantă.
* Dealul Pivnițele Mari Covasna – Acest monument, ce formează o cupolă, este susținut de 12 pini masivi, legați ferm între ei cu lanțuri de fier. Dacă nu ar exista lanțurile să le țină împreună, tot monumentul s-ar prăbuși. Până la movila propriu-zisă, sunt amenajate 12 porți pe o potecă ce duce direct la monumentul unde se află altarul înconjurat de pinii giganți. În jurul movilei veți regăsi 12 bucăți de piatră pe care sunt gravate nume de orașe și date calendaristice. Asta face ca de 12 ori pe an focul să fie aprins în mijlocul movilei la datele menționate pe pietre și reprezentative pentru localitățile respective și comunitatea din Ținutul celor Trei Scaune.
* Peștera Ialomiței din Dâmbovița – Peștera cea mai cunoscută și mai importantă din masivul Bucegi este Peștera Ialomiței, denumită și Peștera Regilor. Aceasta datează încă din Antichitate, conform unor mituri și a unor documente scrise. Despre Bucegi se spune că are o particularitate aparte, deoarece este înconjurat de 13 coloane de cuarț care construiesc o energie puternic pozitivă resimțită chiar de mulți turiști, iar apa care curge din stâncă este apă pură și vie.
* Parcul Nicolae Romanescu din județul Dolj – Parcul Nicolae Romanescu este cel mai mare parc natural din ţară şi din Estul Europei. În cele aproape 100 de hectare veți descoperi locuri naturale superbe şi construcţii măreţe. Prin pitorescul său, parcul oferă un cadru deosebit de romantic în care poţi admira adevărate „tablouri naturale”: lacuri de peste patru hectare, o insulă pentru lebede și poduri de lemn peste cursuri de apă.
* Parcul Natural Comana de la Giurgiu – Parcul Natural Comana a fost declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone). Acesta se întinde pe o suprafață de 24963 ha și reprezintă o zonă specială de conservare cu regim de protecție pentru mai multe specii de floră spontană (Paeonia peregrina Mill-sp., Ruscus aculeatus) și faună sălbatică (păsări, pești, mamifere, reptile și amfibieni) din Câmpia Burnazului. Situl Comana (începând din 25 octombrie 2011) este protejat prin Convenția Ramsar, ca zonă umedă de importanță internațională. Parcul se suprapune atât ariei de protecție specială avifaunistică Comana (sit SPA), cât și sitului de importanță comunitară Comana (sit SCI) și include rezervațiile naturale: Pădurea Ologa – Grădinari și Pădurea Padina Tătarului.
* Peştera Muierilor din județul Gorj – Peștera Muierilor este prima peşteră electrificată din România. În 1955 a fost numită Rezervaţie speologică şi Monument de Rezervaţie Naturală. Se spune că poartă această denumire, fiindcă în peșteră se adăposteau femeile și copiii în timpul războaielor. Cascadele împietrite oferă un spectacol uimitor.
* Statuia Inima lui Iisus de pe dealul Gordon din Harghita – Are 22 de metri și este cea mai înaltă figură a lui Iisus din Europa de Est. Drumul până la statuie este ceva mai lung și anevoios, însă peisajul și emoțiile merită tot efortul. Statuia are o scară interioară pe care puteți urca și, mai apoi, observa/fotografia panorame superbe.
* Lacul Bucura din județul Hunedoara – Lacul Bucura este cel mai mare lac glaciar, ca întindere, din România. Acesta se află la o altitudine de 2.040 de metri. Lacul Bucura se află lângă un alt lac, Lacul Zănoaga, care este cel mai adânc lac din țară.
* Grădina de Vară de la Amara, jud. Ialomița – Locul este cel mai mare parc dendrologic din sud-estul ţării, are o suprafață de peste 64 de hectare și este amenajat în incita staţiunii balneare Amara. Având nenumărate specii de plante, cele mai multe specifice zonelor de câmpie, precum nuci, arbuşti sălbatici sau salcie, totul se transformă într-o pictură în fața căreia simți să te înclini.
* Parcul Natural Vânători Neamț – Parcul Natural Vânători Neamț (PNVT) este singurul loc din țară unde se găsesc zimbri în libertate, semilibertate și captivitate. Parcul Natural Vânători Neamţ se află situat în nordul judeţului Neamţ, la granița cu Suceava, cu precădere în raza comunelor Agapia, Bălţătești, Brusturi, Crăcăoani, Vânători Neamţ, Răucești, Boroaia(județul Suceava) și a orașului Tg. Neamţ. În captivitate se află în cadrul Grădinii Zoologice din comuna Vânători (6 zimbri), semilibertate 17 zimbri și 24 zimbri în libertate în întregul areal al PNVT. Anual se reușește suplimentarea numărului aflat în libertate cu câte 3 exemplare. Prima eliberare a zimbrilor din țara noastră (cinci exemplare), a fost realizată în 2012 în comuna Crăcăoani, Neamț o zonă izolată, cu păduri de foioase și amestec și altitudinea cuprinsă între 800 și 1000m, perfectă din punct de vedere al existenței zimbrului în condiții de libertate.
* Județul Prahova – Stâncile Franz Joseph – Stâncile Franz Joseph și Poiana Regală se află la 1270 metri și au fost locurile cele mai frecventate de monarhii României pentru plimbări şi petreceri câmpeneşti, atunci când erau vizitați de oaspeţii de seamă ai Casei Regale. De la Stâncile Franz Joseph se pot vedea panorame încântătoare și liniștite asupra Văii Prahovei, de unde și povestea că regele Carol I a venit aici cu împăratul Austro-Ungariei, care a rămas profund impresionat de frumusețile și măreția zonei.
* Castrul Roman Porolissum de la Sălaj – Castrul de la Porolissum a fost ridicat în timpul celui de-al doilea război daco-roman de către împăratul Traian. El a construit această fortăreață cu scopul de a bloca trecerea dinspre Munții Carpați spre Dacia Porolissensis. În cadrul Castrului se află Amfiteatrul de la Porolissum, cea mai mare clădire publică cunoscută în Dacia Romană. Clădirea avea o dimensiune de peste 84x73m și o capacitate de circa 5500 de spectatori. De 10 ani, aici are loc festivalul anual Porolissum Fest organizat de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă – Zalău, însă anul acesta, din cauza pandemiei, evenimentul s-a mutat în mediul online. Pe lângă faptul că acest loc este încărcat de istorie, este situat într-un cadru natural foarte frumos, de unde se pot vedea Munţii Meseş. Castrul Roman Porolissum se poate vizita și pe timp de noapte.
* Complexul Național Muzeal „ASTRA” din Sibiu – Complexul Național Muzeal „ASTRA” a fost înființat acum aproximativ 55 de ani și se întinde pe o suprafață de 96 de ha, iar expoziția propriu-zisă ocupă 42 de ha. Toate monumentele pe care ni le pune la dispoziție muzeul sunt piese originale – adică, cercetătorii muzeului au mers pe teren, au demontat fiecare căsuță (cu maximă atenție), le-au transportat până în Dumbrava Sibiului și, la final, le-au montat la loc – exact ca într-un joc de lego. Și pe dreapta, și pe stânga, o să vedeți casele românilor de la sat, dispuse, nu pe zone geografice, ci în funcție de tipul de meșteșug. Mai exact, sunt cinci mari sectoare: civilizația lemnului, olăritul, viticultura și pomicultura, păstoritul și agricultura. Cea mai veche construcție din muzeu este Biserica de lemn din Dretea, județul Cluj, care datează încă din anul 1672.
* Movila lui Burcel, Miclești, Vaslui – Movila lui Burcel este o arie naturală de interes național, care se întinde pe o suprafață de 12 ha. Este un loc iubit de botaniști, datorită speciilor floristice rare care vegetează în stratul ierbos. În vârful Movilei se află Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena, o mănăstire ortodoxă înființată în anul 1996. Toate construcțiile ridicate pe Movila lui Burcel sunt din lemn.
* Cascada Putna Vrancea – Cascada Putnei este o arie protejată de interes național situată în apropierea satului Lepșa, în Parcul Natural Putna Vrancea. Locul a fost declarat Monument al Naturii în anul 1973, moment în care au fost realizate și primele amenajări pentru vizitare. Cascada are circa 80 de metri lungime, iar apa se strânge într-un lac cu adâncimea de aproximativ 12 metri.
„Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: „Sunt român!” – Alexandru Vlahuţă
Autor: Alina Andrei, RADOR
https://www.alohotels.ro/blog/locuri-nestiute-de-vizitat-in-romania
https://www.omofon.com/locuri-spectaculoase-si-putin-cunoscute-din-romania
https://www.momondo.ro/discover/locuri-de-vizitat-romania
https://www.qbebe.ro/familia/vacante/top_10_cele_mai_frumoase_locuri_nestiute_din_romania
https://zigzagprinromania.com/blog/locuri-de-vazut-pe-timp-de-pandemie/
