Din cele mai vechi timpuri, lumea a asociat majoritatea conflictelor, catastrofelor sau evenimentelor importante, cu diferite predicţii. Astfel, au fost găsite explicaţii în numerologie, în astrologie, ori în preziceri ale unor aşa-numiţi profeţi. Desigur, una din laturile naturii umane poate fi aceea de a explica altfel decât raţional ceea ce ni se întâmplă, cum pentru mulţi dintre noi există şi momente care nu pot fi explicate prin ceea ce se situează la limita ocultului, sau dincolo de ea.
În zilele noastre tot mai mulţi „descifratori” de profesie, încearcă să asocieze conflicte recente, precum cele din Ucraina sau Siria, ori fenomene de amploare internaţională, cum ar fi migraţia masivă din Europa, pusă în legătură cu acţiunile teroriste ale organizaţiei Stat Islamic, cu unele din prezicerile realizate cu aproape cinci secole în urmă de faimosul Nostradamus în celebrele sale „Profeţii”.
Medic, farmacist şi cabalist francez, Nostradamus a devenit foarte popular în întreaga lume datorită aurei de mare prevestitor al tuturor evenimentelor importante ale lumii, însă mulţi specialişti l-au considerat, de-a lungul timpului, doar un abil şarlatan.
Luni, 14 decembrie, se împlinesc 517 ani de la naşterea sa, moment care ne prilejuieşte o scurtă încursiune în biografia sa, controversată pentru cei mai mulţi dintre cercetătorii care au studiat-o.
Michel de Nostredame, pe numele său real, s-a născut la 14 decembrie 1503 (sau la 21 decembrie – conform altor surse), la Saint Rémy de Provence, Franţa.
Conform unor cercetători ar fi fost cel mai mare dintre cei 18 copii – sau cel puţin 9 conform altor surse – ai soţilor Jaume de Nostredame, comerciant de cereale şi notar regal şi Reneé de Saint-Rémy, bunicul său fiind un evreu convertit la catolicism – Crescas de Carcassone, cel care i-a oferit lui Michel primele cunoştinţe de matematică, astronomie şi astrologie. Fiindcă în anul 1488, regiunea Provence fusese anexată Franţei conduse de Louis al XII-lea şi pentru ca bunicii şi tatăl său să nu-şi piardă dreptul de a-şi exercita profesia, în anul 1502, familia sa a fost forţată să treacă la catolicism.
Însă evoluţia ulterioară a lui Nostradamus a rămas departe de această religie, din moment ce aceasta se află în incompatibilitate cu ocultismul pe care l-a îmbrăţişat.
Totuşi, tocmai aparenţa creştinismului său convins a fost hotărâtoare în acceptarea sa la Universitatea din Avignon, în 1518, iar mai apoi a fost admis la Universitatea din Montpellier, însă studiile sale de medicină au fost întrerupte în anul 1525, din cauza epidemiei de ciumă bubonică abătute asupra sudului Franţei.
Este momentul în care Nostradamus îşi găseşte faima, în condiţiile în care mulţi medici au părăsit masiv regiunea, în timp ce el, un medic în devenire, realiza acte de sacrificiu, îngrijea victimele bolii extrem de contagioase, ba chiar a reuşit să prepare o pulbere purificatoare care aducea alinare celor suferinzi.
În 1529 primeşte diploma de absolvire a universităţii, după ce, în disputa dintre contestatarii săi şi recunoştinţa celor trataţi de el, au câştigat cei din urmă.
În anul 1533 îşi deschide un cabinet medical la Agen, o mică localitate pe fluviul Garonne, unde tratează cu predilecţie bolnavii de ciumă.
În anul 1934 se căsătoreşte cu o tânără frumoasă şi bogată, al cărei nume a rămas necunoscut, cu care a avut doi copii.
Însă Inchiziţia, instituţie a Bisericii menită să suprime erezia, îl aduce pe Nostradamus în faţa unei instanţe ecleziastice, pentru a fi judecat pentru o afirmaţie deplasată legată de statuia Fecioarei Maria.
La revenirea acasă, află că soţia şi cei doi copii muriseră de ciumă, un moment care a declanşat o suferinţă teribilă pentru acesta, fiindcă se spune că a salvat sute de vieţi atacate de această maladie dar nu şi-a putut salva tocmai propria familie.
Au urmat zece ani în care medicul a realizat călătorii prin mai multe regiuni din Franţa şi Italia, unde a dezvoltat cercetări pentru a găsi leacul mai multor boli şi şi-a dobândit o faimă de făcător de minuni.
Sunt anii unor întâlniri cu personalităţi importante ale timpului, medici şi erudiţi. La Agen îl cunoaşte pe Jules-César Scaliger, considerat al doilea mare filosof european, după Erasmus din Rotterdam, şi autorul unor comentarii asupra lucrărilor medicale ale lui Hippocrate.
Se stabileşte la Salon-de-Provence, lângă Marsilia, unde a înfiinţat un laborator de produse cosmetice.
La 11 noiembrie 1547, s-a căsătorit pentru a doua oară cu Anne Ponsarde Gemelle, o văduvă bogată, cu care a avut nu mai puţin de şase copii.
Însă de la farmacie şi medicină, profitând şi de noua sa situaţie financiară, Nostradamus începe să practice şi să studieze ştiinţele oculte, transformându-şi podul casei în post de observare astronomică.
În anul 1550 publică primele sale profeţii bazate pe condiţiile meteorologice şi fazele lunii, însă la scurtă vreme abandonează studiul astrelor, trecând la prezicerile pe care i le dicta „un spirit angelic” care, susţinea el, i se arăta în momentele în care se concentra la maxim asupra focului sau apei, ori ajungea în transă sub efectul unor substanţe uşor halucinogene.
A fost invitat de însuşi Regele Henric al II-lea la curtea sa, mai mult pentru amuzamentul înfăţişării şi al prezicerilor sale, însă profeţiile sale despre rege urmau să îi aducă treptat o faimă mondială, care determină şi angajarea sa ca medic curant al fiului reginei Caterina de Medici, Carol al IX-lea, dar şi supranumele de „Magul din Salon”.
Aceasta este perioada în care Nostradamus capătă abilitatea nebănuită de a-şi formula profeţiile în catrene ambigue tot mai impresionante pentru curtea regală, însă tot mai vehement contestate de către Biserica Romano-Catolică sau oamenii simpli.
În acest context propice dezvoltării unor astfel de preziceri, Nostradamus publică între 3 mai 1555 şi 1557 aproape 2000 de profeţii – „Centuriile”, care s-au bucurat de un imens succes şi acoperă anticiparea unor evenimente până în anul 3797 !.
Nostradamus scria oarecum criptat, într-un limbaj obscur, într-o franceză deseori arhaică, pigmentată cu numeroase cuvinte şi expresii din greacă, spaniolă, ebraică, latină şi italiană, iar fiecare profeţie era formulată în patru versuri.
Conform celor care afirmă că au „decriptat” prezicerile sale, Nostradamus ar fi anticipat evenimente din timpul domniei lui Napoleon, Al Doilea Război Mondial, existenţa lui Hitler şi în general a marilor dictatori din istorie, ba chiar şi atentatele din 11 septembrie 2001 din SUA, la care ar fi făcut referire prin expresiile “cerul în flăcări”, “noul oraş”, “trăznet uriaş” ori “doi fraţi răpuşi”.
El ar fi anticipat şi evenimente care, pur teoretic, ni se vor întâmpla, cum ar fi Al Treilea Război Mondial, care ar dura exact 27 de ani, şi care ar începe după moartea „ultimului” Papă.
Unii dintre adepţii profeţiilor sale afirmă că Nostradamus şi-ar fi prezis chiar moartea într-una din scrierile sale, trecerea sa în altă lume fiind înregistrată la 2 iulie 1566, la Salon-de-Provence, în Franţa, după o lungă suferinţă cauzată de artrită.
Şi tot adepţii săi consideră că după moartea sa, în anul 1700, s-a petrecut un fapt care i-a sporit faima. Mulţi ani s-a crezut că în mormântul său s-ar fi aflat un text care ar fi reprezentat cheia rezolvărilor enigmelor din profeţiile sale. Astfel că, la un moment dat, mormântul său a fost deschis însă nu s-a găsit nimic edificator, cu excepţia unei amulete aflate pe pieptul scheletului care purta înscrisul „1700”…
Rămâne ca cititorii acestor rânduri să reflecteze în legătură cu adevărul despre Nostradamus: a fost el un profet veritabil, sau un mare şarlatan ?
