În această noapte, după ora 24 Knesset-ul, parlamentul Israelian s-a dizolvat. Astfel, în mai puţin de patru ani vor avea loc pentru a patra oară alegeri anticipate, cel mai probabil la data de 23 martie.
În noaptea trecută – când în România se votau pentru preşedinţii celor două camere ale parlamentului – în legislativul israelian s-a supus la vot un proiect de lege care ar mai fi acordat câteva săptămâni partidelor aflate la guvernare să aplaneze criza din sânul coaliţiei de guvernare şi să poată să adopte proiectul bugetului pentru anul viitor. Întrucât actul normativ a căzut cu 49 de voturi contra şi 47 pentru, conform legii, parlamentul se dizolvă în mod automat – scrie cotidianul israelian de limba engleză The Times of Israel.
Criza guvernamentală s-a permanentizat
Cele trei alegeri anticipate care au avut loc din anul 2018 până în prezent nu au reuşit să deblocheze situaţia poltică. În condiţiile în care popularitatea lui Benjamin Netanyahu, care conduce neîntrerupt Israelul din anul 2005 (dar şi între 1996 şi 1998 a fost prim-ministru) s-a erodat, însă opoziţia nu a putut să adune majoritatea în Knesset. Balanţa putea să fie înclinată între Likud şi opoziţie de partidele arabe, care însă nu sunt de acord să-şi dea votul pentru niciun guvern evreiesc. În aceste condiţii guvernul nu putea să se bazeze pe o majoritate parlamentară stabilă şi la cea mai mică neînţelegere dintre parteneri a căzut.
Nici guvernul de uniune naţională nu a fost o soluţie
Actuala coaliţie de guvernare s-a format în luna mai, anul curent. Atunci partidul de centru dreapta, Blocul Likud condus Benjamin Netanyahu, a intrat în coaliţie cu cea mai mare formaţiune a opoziţiei, Alianţa Alb-Albastru, condusă de fostul şef al Statului Major Israelian, Beni Ganz. La vremea respectivă acordul dintre cei doi politicieni i-a surprins pe foarte mulţi analişti, având în vedere că Ganz a fost cel mai mare critic al lui Netanyahu. Intrarea în coaliţie a Alianţei i-a dezamăgit pe mulţi dintre susţinătorii alb-albaştrilor. Beni Ganz şi-a motivat gestul prin faptul că în condiţiile pandemiei de coronavirus, ţara avea nevoie de un guvern stabil. Guvernarea executivului de uniune naţională însă a fost orice numai stabilă nu. Divergenţele dintre partenerii de coaliţie au apărut imediat după formarea guvernului. Beni Ganz dorea o politică social-democrată şi o atitudine mai tolerantă faţă de minoritatea arabă, în vreme ce Netanyahu era adeptul soluţiilor economice de dreapta, şi dorea un control cât mai strâns asupra comunităţii arabe, nu întâmplător milita pentru ocuparea Văii Iordanului imediat după încheierea acordului guvernamental.
Ce s-a întâmplat ieri?
Reprezentanţii Blocului Likud în Knesset trăgeau de timp prin discursuri obstrucţioniste până la ora 1 noaptea, când credeau că i-au mobilizat pe oamenii lor, iar deputaţii opoziţiei au obosit şi au plecat din parlament. Alianţa Alb-Albastru a anunţat că nu va participa la vot. Părea că cei prezenţi sunt suficienţi pentru a vota legea propusă cu majoritate simplă (parlamentul israelian are 120 de locuri). Însă trei deputaţi „rebeli” din Alianţa Alb Albastru în mod surprinzător au apărut la vot. Până la ora aceea „s-au ascuns” în parcare şi în biblioteca Knessetului. Tot împotriva proiectului de lege a votat şi o deputată a Likud-ului, despre care se credea că este bolnavă şi nu va participa la vot. Aceasta a anunţat dealtfel după vot că părăseşte Blocul Likud şi trece la partidul de dreapta condus de Ghideon Saar.
„Punctul de ieşire”
Conform legislaţiei locale guvernul care a depus jurământul la 17 mai, în termen 100 de zile trebuia să prezinte parlamentului bugetul pentru anul acesta sau un buget pentru doi ani, conform acordului de guvernare între parteneri. Potrivit documentului sus-menţionat, guvernul de uniune naţională este condus până în luna noiembrie 2021 de Netanyahu, după care Beni Ganz trebuia să preia şefia executivului. Actul stipula faptul că în cazul în care se destramă coaliţia înainte de termen, guvernul interimar va fi condus de Beni Ganz, cu excepţia cazului în care căderea guvernului va avea loc din cauza neadoptării bugetului. Potrivit analiştilor politici, acest paragraf al acordului de guvernare a fost „punctul de ieşire” prin care Netanyahu l-a putut împiedica pe Ganz să preia conducerea guvernului. Bugetul însă nu a fost elaborat de către ministrul de finanţe Israel Katz după 100 de zile (la sfârşitul lunii august). Atunci termenul a fost prelungit printr-o lege specială până la data de 23 decembrie. Bugetul însă nu este gata nici la această oră. Potrivit presei israeliene, întârzierea a avut loc la ordinul lui Netanyahu, ceea ce în mod automat a dus la declanşarea procedurilor pentru alegeri anticipate. Situaţia s-a complicat la începutul lunii decembrie, când Ghideon Saar a ieşit din Blocul Likud şi şi-a creat propria formaţiune politică, Noua Speranţă (Tikva Hadaşa). Acesta a declarat că, în cazul în care partidul său va intra în Knesset, nu va coopera cu Netanyahu. Potrivit sondajelor de opinie, după apariţia partidului condus de Saar, în Israel se va putea forma un guvern de centru-dreapta fără Likud.
Probleme cu statul de drept
În ultimele zile Netanyahu a făcut eforturi pentru a evita alegerile anticipate şi a început negocieri intensive cu Ganz cu privire la noile condiţii ale guvernării comune şi amânarea din nou a adoptării bugetului. Acest lucru însă a fost împiedicat de „rebeliunea” din cadrul Alianţei Alb-Albastru. Deputaţii rebeli au fost nemulţumiţi de proiectele lui Netanyahu, care încălcau principiile statului de drept în primul rând prin limitarea competenţei ministrului de justiţie.
Potrivit The Times of Israel înainte de alegerile – care probabil vor avea loc la data de 23 martie – Likud poate să conteze în mod cert doar pe sprijinul partidului religios de dreapta Shas şi eventual pe participarea la guvernare a partidului untraortodox Tora. Cu aceste partide însă Netanyahu nu ar deține majoritate în parlament şi nu ar putea să formeze guvernul, chiar dacă se poziționează cel mai bine în sondaje.
Székely Ervin
RADOR – 23 decembrie
