Riscuri dintre cele mai diverse asociate campaniilor de vaccinare și finalizarea unui tratat de investiții UE-China se numără printre subiectele cele mai dezbătute în presa internațională, iar pentru multe publicații a sosit și momentul bilanțurilor de final de an.
Publicația britanică Emerging Europe vorbește de apariția unei adevărate „diplomații a vaccinurilor” prin care ele devin o pârghie de influență în jocul geopolitic al marilor puteri precum UE, Rusia și China. Un exemplu pozitiv e gestul României de a oferi Moldovei 200.000 de doze de vaccin; un altul cel al UE de a acorda celor șase state din Balcanii Occidentali acces timpuriu la vaccinuri. Cantitățile sunt în ambele cazuri „modeste”, dar totuși relevante în comparație cu ce (nu) li s-a oferit celor șase membri ai Parteneriatului Estic. „Situația a lăsat Balcanii Occidentali și Parteneriatul Estic zbătându-se să găsească alte surse, între care programul COVAX al OMS, dar și Rusia și China. Dacă necesitatea aprovizionării cu vaccinuri îi oferă UE ocazia de a câștiga inimi și minți, ea poate deschide și calea procurării vaccinurilor din surse mai puțin altruiste: unele pe care le-am putea numi «vaccinuri cu condiții». Puține țări și le-ar dori, dar ar putea să nu aibă de ales. UE trebuie să acționeze” – conchide Emerging Europe. Observațiile ei sunt confirmate de presa est-europeană. Postul RBC anunță că Ucraina va primi primele doze, prin intermediul COVAX, tocmai în martie. Agenția rusă TASS scrie că Kievul a comandat între timp 1,8 milioane de doze de vaccin din China. Tot TASS informează că „primul lot de vaccin rusesc Sputnik V a fost livrat miercuri Serbiei”. Preşedintele sârb Aleksandar Vučić s-a plâns că ţara sa a plătit către UE și COVAX milioane de euro pentru cercetarea vaccinurilor, dar a primit doar jumătate din dozele comandate. De la agenția rusă Ria Novosti aflăm că locuitorii Transnistriei vor începe vaccinarea tot cu Sputnik V, fiind deja comandate la Moscova 30.000 de doze. Cotidianul francez Liberation semnalează o altă problemă: „cursa vaccinurilor a avut ca rezultat un sistem pe două niveluri, în care țările bogate au rezervat marea majoritate a dozelor prin contracte bilaterale cu companiile farmaceutice. Ceea ce periclitează accesul celor mai sărace țări la vaccinuri”. Soluția? „Pentru ca volumul de producție să răspundă nevoilor globale, monopolurile laboratoarelor pe cunoaștere și proprietate intelectuală trebuie ridicate pe durata pandemiei, pentru ca şi alte companii să producă vaccinurile.” Un alt risc e reprezentat de oamenii refractari la imunizare, subiect abordat de săptămânalul parizian L’Express, după care „Franța e «campioană mondială» la numărul celor care refuză vaccinarea”. Doar 4 din 10 francezi vor să fie vaccinați împotriva Covid-19, potrivit unui sondaj ce plasează Franța pe primul loc în lume la acest aspect, înaintea Rusiei și Africii de Sud. Un alt aspect problematic evidențiază publicația elenă Efimerida Ton Syntakton: după reacţii furioase la vaccinarea cu prioritate a demnitarilor, „în detrimentul cadrelor medicale și al persoanelor vulnerabile, guvernul grec dă înapoi, punând capăt acestui fiasco ruşinos”. În fine, agenția ANSA preia o declarație cu efect de duș rece a unui demnitar italian, după care „începerea campaniei de vaccinare nu înseamnă şi modificarea restricțiilor anti-pandemie: pe întreaga durată a anului 2021 măsurile vor rămâne aceleași ca acum”.
Un acord de investiţii UE-China aprobat miercuri „în principiu” se dovedește a fi o chestiune la fel de controversată. „Acordul va conferi companiilor europene acces mai larg pe pieţele Chinei. În schimb, Beijingul va primi garanţii că pieţele europene îi vor rămâne la fel de deschise cum sunt azi”, informează BBC. E vorba deocamdată doar de un „acord politic” privind finalizarea negocierilor de șapte ani, înaintea unei semnări oficiale, precizează France 24. Portalul european Politico titrează că „Merkel împinge acordul de investiții UE-China peste linia de finiș, în pofida criticilor”. Opozanții lui reclamă că a fost „grăbit” și e „prea permisiv” în privința (absenței) drepturilor sindicale. Dar, „pentru Angela Merkel, e o victorie strategică și cireașa de pe tortul președinției germane a UE”, apreciază Politico. Presa americană e chiar mai critică, Bloomberg considerându-l „o greșeală”: „bruscul dezgheț sino-european e o palmă dată viitoarei administrații Joe Biden”. Președintele Xi Jinping vrea să împiedice o alianță SUA-UE împotriva sa, drept pentru care a intervenit personal și a deblocat negocierile, oferind concesii înainte de învestirea lui Biden. Da, europenii au obținut o victorie „tactică” prin aceste concesii, dar au gândit „pe termen scurt”, periclitând „obiectivul strategic mai important” – un front occidental unit care să silească Beijingul să accepte „un model economic internațional liberal și bazat pe reguli”, afirmă analiza Bloomberg. The Washington Post consideră și el că vorbim de „o victorie diplomatică a Chinei” și o „palmă” pentru administrația Biden, care „îi ceruse Europei să aștepte”. Și The New York Times amintește de o „victorie geopolitică semnificativă a Chinei”, într-un moment în care e criticată și pe tema drepturilor omului și pentru gestionarea pandemiei. Observând că acordul era o prioritate pentru marii producători germani de automobile, cotidianul newyorkez consideră că opoziția politică din Europa și SUA încă mai are timp să anuleze pactul. Nici măcar ziarul chinez South China Morning Post nu se arată prea mulțumit de acord, titrând „Beijingul cedează în materie de drepturile omului, dar își va schimba el poziția în privința sindicatelor?” UE vede acordul ca pe un „instrument de ameliorare a dreptului de asociere și de negociere colectivă al muncitorilor”, dar „istoricul Chinei de a se opune reformei sindicale, inclusiv prin reprimarea activiștilor sindicali, nu e de bun augur”.
Dat fiind că suntem în 2020, bilanțurile de final de an par a fi „inutile și un exercițiu dureros frizând sadismul”, consideră publicația israeliană The Jerusalem Post, citând, evident, pandemia, revoltele din SUA, incendiile masive din Australia și California, contracția economiei globale, roiurile de lăcuste din Africa și… „goana după hârtie igienică”. Ea se încumetă totuși să realizeze unul pozitiv, care nu-i iese totuși prea stufos. „Pacea a devenit contagioasă în Orientul Mijlociu”, căci Israelul a încheiat acorduri de pace și normalizare cu patru state arabe. Pozitivă e și „viteza și eficiența” cu care s-au obținut vaccinuri anti-Covid-19, un adevărat „miracol”. Tot din cercetare provin și restul exemplelor bune, între care „medicina hiper-personalizată” și „o nouă clasă de medicamente anti-îmbătrânire”, dar și „descoperiri în materie de calculul cuantic care ne-ar face actualele laptop-uri să pară preistorice”. Și ziarul francez Ouest France selectează câteva ştiri pozitive, deși relevanța lor e uneori discutabilă: în România s-a înființat o poliţie a animalelor; braconajul rinocerilor s-a redus la jumătate în Africa de Sud; cu Joe Biden SUA vor reveni în acordul de la Paris; o enzimă nou descoperită degradează plasticul în doar câteva ore. Ziarul bulgar Dnevnik rezumă astfel rezultatul frământărilor politice din țară: „Oligarhia din Bulgaria a scăpat cu o ușoară sperietură”. Manifestațiile „nu au avut capacitatea – intelectuală, organizatorică și strategică – de a transforma impulsul de protest al generațiilor tinere într-un val de schimbare bine direcționat. Odată cu trecerea speranței inițiale, o parte a tinerilor educați din clasa de mijloc și-a continuat propriul drum, înlocuiți fiind de reprezentanți ai grupurilor marginale. Sloganurile inteligente au fost înlocuite de insulte, protestul s-a reorientat în principal spre vandalism și, cum era de așteptat, a început să se stingă”. Într-o altă analiză de bilanț, Dnevnik precizează totuși că 2020 „a adus și ceva bun pentru Bulgaria: mulți oameni au început să vadă planul celor care trag sforile în țară”. Tot o perspectivă cultural-politică abordează și britanicul The Financial Times, proclamând „cancelled” [„cultura anulării”] drept unul dintre cuvintele anului 2020. Definiția lui: „a ostraciza, respinge sau denunța pe cineva pentru bigotism, adesea pe rețelele sociale, cu scopul de a-l lăsa fără o platformă de exprimare”. „Limitele a ce e acceptabil să spui s-au modificat rapid în ultimii ani”. Remarci ignorate acum un deceniu sunt „denunțate azi drept sexiste, homofobe sau rasiste”. Dar aceste atacuri contra unui presupus bigotism au coagulat acum o rezistență la nivelul elitelor culturale. „Punctul de fierbere a fost atins prin scrisoarea deschisă publicată în revista Harper de artiști și intelectuali” de marcă. Ei argumentează că această „cultură a anulării” a devenit „o nouă formă de intoleranță periculoasă, de restricționare a liberei exprimări”. Bilanțul cotidianului britanic The Guardian e axat pe criza climatică, iar 2020 „a doborât o serie de recorduri meteo nedorite”. Am avut cel mai cald noiembrie din istorie. Deloc surprinzător, căci ianuarie, mai și septembrie au fost și ele cele mai calde. Recorduri locale de maxime termice s-au înregistrat pe toată distanța dintre poli. Australia, Siberia și California au avut incendii de vegetație nemaivăzute. Atlanticul a generat un număr record de uragane. În concluzie, 2020 „demonstrează impactul tot mai evident al încălzirii globale antropogene”.
(Andrei Suba, RADOR)
