Începută în 1985, la inițiativa ministrului grec al culturii, Melina Mercouri, competiția „Capitală Europeană a Culturii” (CEaC) s-a dezvoltat într-unul dintre cele mai ambițioase proiectele culturale din Europa și a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate acțiuni ale Uniunii Europene. De-a lungul timpului, competiția a contribuit la dezvoltarea culturală, socială și economică a multor orașe și regiuni din Europa și vecinătate. Titlul de „Capitală Europeană a Culturii” (până în 2001, programul fiind denumit „Oraşul european al culturii”), este conferit de Parlamentul European unui oraș sau mai multora pentru un an. O dată la trei ani poate fi desemnat un al treilea oraș dintr-o țară candidată sau dintr-un potențial candidat. Este o oportunitate excelentă pentru oraşe de a-şi schimba imaginea, de a-şi consolida poziţia pe harta lumii, de a atrage mai mulţi turişti, de a găsi soluții la problemele comune şi de a-şi regândi dezvoltarea prin cultură.
Până în anul 2020, 62 de orașe europene au fost capitale culturale începând cu Atena (Grecia), în 1985, și continuând, anul acesta, cu Rijeka (Croația) și Galway (Irlanda). Anul 2000, numit anul mileniului, a fost tratat de Uniunea Europeană într-un mod special, pentru a sublinia moștenirea durabilă și contribuția orașelor europene la realizările culturii și civilizației mondiale. Ca urmare, au fost alese nouă orașe, inclusiv două din state care urmau să adere la UE la 1 mai 2004: Avignon – Franța, Bergen – Norvegia, Bologna – Italia, Bruxelles – Belgia, Helsinki – Finlanda, Cracovia – Polonia, Praga – Republica Cehă, Reykjavík – Islanda și Santiago de Compostela – Spania.
Din cauza efectelor crizei provocate de pandemia de coronavirus, Comisia Europeană a propus, în august 2020, să ofere orașelor Rijeka (Croația) și Galway (Irlanda) posibilitatea de a-și prelungi titlul de „Capitală Europeană a Culturii 2020” până la data de 30 aprilie 2021. Comisia a propus, de asemenea, amânarea din 2021 în 2022 a anului în care Novi Sad (Serbia) va deveni Capitală Europeană a Culturii și din 2021 în 2023 a anului în care Timișoara (România) și Elefsina (Grecia) vor deține acest titlu. Reamintim că în 2007, Sibiul a fost, alături de Luxemburg, o altă Capitală Europeană a Culturii.
Margaritis Schinas, vicepreședintele pentru promovarea modului de viață european, a declarat: „Rijeka și Galway merită o șansă egală de a se redresa și de a-și demonstra reziliența și creativitatea. Capitalele Europene ale Culturii au deschis întotdeauna inimile și mințile și au găzduit spectatori și artiști variați, iar acest lucru trebuie să continue. Sunt convins că o perioadă de timp suplimentară va permite orașelor Novi Sad, Timișoara și Elefsina să depășească criza actuală din sectorul culturii și din cel al turismului și să mobilizeze investiții relevante, inclusiv grație solidarității la nivel european”.
Mariya Gabriel, comisarul european pentru inovare, cercetare, cultură, educație și tineret, a susținut, de asemenea: „Cultura a fost grav afectată de pandemie, iar Capitalele Europene ale Culturii nu fac excepție. În pofida energiei, a entuziasmului și a profesionalismului echipelor și partenerilor lor, Rijeka și Galway nu au putut să-și desfășoare programele pentru „Capitala Europeană a Culturii 2020” conform planului. Sper că cele două orașe vor valorifica la maximum posibilitatea de a-și prelungi anul special. Sunt convinsă că pentru următoarele Capitale Europene ale Culturii, și anume Timișoara, Elefsina și Novi Sad, perioada suplimentară de timp se va dovedi benefică, permițându-le să-și pregătească programe ambițioase”.
Adina Vălean, comisarul european pentru transporturi, a declarat: „Capitala Europeană a Culturii e mai mult decât o distincție simbolică, pentru că această competiție a adus în comunitățile câștigătoare nu numai proiecte culturale unice, ci și progres economic și social. Timișoara, după Sibiu, este al doilea oraș românesc care obține acest titlu, din păcate, într-o perioadă în care mobilitatea și viața socială a cetățenilor europeni au fost grav afectate de criza provocată de coronavirus. Prelungirea perioadei în care se desfășoară programul Capitalei Europene a Culturii va oferi vizitatorilor europeni posibilitatea de a descoperi unul dintre cele mai frumoase și pline de istorie orașe românești” .
De la începutul crizei provocate de coronavirus, Comisia a ținut legătura cu echipele tuturor Capitalelor Europene ale Culturii pentru anii 2020-2023, pentru a înțelege mai bine impactul asupra desfășurării și pregătirii evenimentelor curente și viitoare din cadrul Capitalelor Europene ale Culturii. Capitalele Europene ale Culturii 2020 Rijeka și Galway au fost cel mai grav afectate, fiind nevoite să amâne sau să anuleze toate evenimentele începând din martie 2020, fără să știe când își vor putea relua programele și în ce condiții. În practică, ele nu au putut să-și desfășoare evenimentele pentru „Capitala Europeană a Culturii” și să profite de pregătirile lor atente. În Timișoara, Elefsina și Novi Sad, capitalele pentru 2021, incertitudinea creată de pandemie a afectat pregătirile aproape la toate nivelurile, de la perspectivele de finanțare la viitoarele reglementări în materie de siguranță. În plus, restricțiile privind călătoriile au redus drastic fluxurile turistice și oportunitățile pentru parteneriate europene și internaționale. Măsurile împotriva coronavirusului au încetinit lucrările pregătitoare exact atunci când, în condiții normale, ar fi trebuit să se accelereze. Capitalele Europene ale Culturii pentru 2022, Kaunas (Lituania) și Esch (Luxemburg), precum și Capitala Europeană a Culturii pentru 2023, Veszprém (Ungaria), sunt mai puțin afectate, întrucât au încă timp să își adapteze programele pentru a ține seama de diferitele scenarii viitoare.
Context
Inițiativa „Capitalele Europene ale Culturii” a devenit în prezent una dintre cele mai prestigioase inițiative culturale europene. Orașele sunt selectate pe baza unui program cultural care trebuie să aibă o dimensiune europeană accentuată, să stimuleze participarea și implicarea activă a locuitorilor, comunităților și părților interesate din oraș și să contribuie la dezvoltarea pe termen lung a orașului și a regiunii înconjurătoare. Deținerea titlului de „Capitală Europeană a Culturii” este și o ocazie excelentă pentru orașe de a-și schimba imaginea, de a deveni cunoscute în lume, de a promova turismul sustenabil și de a-și regândi dezvoltarea prin cultură, având efecte pe termen lung nu doar din punct de vedere cultural, ci și din punct de vedere socioeconomic atât pentru oraș, cât și pentru regiune.
Acţiunea CEaC a evoluat semnificativ în raport cu perioada de început, când reprezenta în primul rând o celebrare a artelor dintr-un oraş. Din 1980 s-a conştientizat din ce în ce mai mult rolul culturii în viaţa oraşelor, şi anume de a contribui la bunăstarea cetăţenilor şi la prosperitatea unui oraş. Numeroase oraşe care au deţinut titlul au beneficiat nu doar de un an de succes, ci şi de o moştenire de durată. Fiecare oraş care intenţionează să-şi depună candidatura sau care este în curs de pregătire a candidaturii are propriile obiective locale care corespund circumstanţelor şi priorităţilor sale, acesta fiind un premiu european cu criterii şi obiective standard stabilite la nivelul UE. Oraşele care reuşesc să obţină titlul combină obiectivele locale cu acest aspect european (şi deseori internaţional). Printre consecinţele raportate de oraşele care au deţinut anterior titlul se află:
‣ Titlul de Capitală europeană a culturii a acţionat ca un catalizator pentru o schimbare majoră a oraşului sau a unei zone a oraşului;
‣ O creştere semnificativă a respectului de sine şi a mândriei faţă de oraş în rândul cetăţenilor;
‣ O implicare mai mare în raport cu oferta culturală a oraşului, în special a unor categorii de public a căror participare e mai puţin probabilă;
‣ Dezvoltarea unor noi oferte culturale, a unor noi competenţe şi a unor noi oportunităţi pentru artişti şi pentru organizaţiile culturale;
‣ O mai bună înţelegere şi un profil mai bine definit la nivel internaţional, care se traduc adesea prin dezvoltarea turismului şi o reputaţie mai bună.
Rijeka, orașul care se revarsă
Al treilea oraș ca mărime din Croația, după Zagreb și Split, și cel dintâi port al țării, a fost declarat, alături de orașul Galway din Irlanda, Capitală Europeană a Culturii. Rijeka este un oraș în cantonul Primorje-Gorski kotar, având o populație de aproximativ 200.000 de locuitori, din care peste 80 la sută sunt croați, deși într-o bună parte din istoria recentă influențele italiene și maghiare au fost mai mult decât semnificative. Fără doar și poate, poziția pe care o ocupă în Golful Kvarner, la Marea Adriatică, a stat atât la baza succesului din prezent, cât și a celui de care s-a bucurat vreme de secole în trecut, economia orașului axându-se în pricipal pe construcțiile navale și pe transportul maritim. Apropo de influența italiană, este necesar să precizăm că dacă veți călători cu mașina din Italia spre Croația, veți întâmpina ceva obstacole în găsirea drumului, dacă nu dețineți un sistem de navigație prin satelit sau dacă nu cunoașteți câteva cuvinte în italiană. Semnele de circulație din Italia nu vor arăta nicidecum numele de „Rijeka”, ci „Fiume” – care înseamnă „râu” in italiană. Și ghiciți ce înseamnă „rijeka” în croată? Limpede ca un „râu”!
Scurt istoric al orașului
Se spune că Rijeka ar fi fost fondat în jurul anului 1400, însă mărturiile arheologice atestă o prezență umană mult mai timpurie pe aceste meleaguri. Cele mai vechi dovezi ale prezenței omului în regiunea Rijeka rămase până în zilele noastre datează încă din epoca paleolitică și neolitică, în timp ce ruinele forturilor preistorice datează din epocile bronzului și fierului. Această așezare a dominat Golful Rijeka și a asigurat existența portului pe vremea triburilor iliriene (Liburnia). Etapa de dezvoltare economică a început chiar din secolul al XVI-lea pe seama comerțului cu fier, petrol, lemn, lână și animale. Economia orașului Rijeka cunoaște o revigorare în secolul al XVIII-lea. De-atunci au rămas o parte dintre monumentele istorice cu care astăzi se mândrește orașul. Centrul său arăta până nu demult foarte diferit față de cel din prezent. De exemplu, clădirile din partea de nord a actualei zone pietonale Korzo au fost pe malul mării până în secolul al XVIII-lea. Începând cu secolul al V-lea, orașul a fost condus succesiv de ostrogoți, bizantini, lombarzi, franci, croați și unguri, înainte de a ajunge sub controlul arhiducatului Austriei, condus de habsburgii austrieci, în 1466, unde a rămas peste 450 de ani, până la ocuparea lui de către italieni și croați, adică la sfârșitul Primului Război Mondial. În perioada 1920-1924 a existat sub numele de Statul Liber Fiume, un oraș-formațiune statală cu o suprafață totală de doar 28 km pătrați la frontiera dintre Italia și Croația, constituită în urma unei intervenții armate puse la cale de un grup de naționaliști italieni sub comanda poetului Gabriele D’Annunzio. În perioada existenței sale temporare suveranitatea i-a fost recunoscută doar de conducerea oficială a URSS.
În 1848, anul revoluțiilor civice, Rijeka a fost sub dominația Croației, vicepreședintele Josip Jelačić devenind guvernatorul orașului Rijeka. Lupta pentru Rijeka dată între Croația și Ungaria a continuat să escaladeze. Odată cu Acordul croato-ungar din 1868, a fost înființat un provisorium (o soluție temporară), conform căruia Rijeka intra sub stăpânirea directă a Ungariei. Rijeka s-a dezvoltat rapid în cadrul acestui mai mare imperiu maritim și portuar ungar. După căderea monarhiei austro-ungare, în 1918, Rijeka a devenit o parte a Regatului slovenilor, croaților și sârbilor, având capitala la Zagreb, însă la scurt timp, a fost ocupat de Regatul Italiei. Întrucât Italia nu a făcut, înainte de acest eveniment, nicio cerere în privința orașului Rijeka, dar a cedat-o în schimb în favoarea Croației, a urmat o perioadă de evoluție tranzitorie: regula lui D’Annunzio, statul independent Rijeka și căderea inevitabilă a acestuia au făcut ca Rijeka să revină Italiei, în 1924. Economia orașului s-a deteriorat rapid și Rijeka a fost transformată într-un orășel provincial. Rijeka, împreună cu Istria vecină, a fost primul oraș din lume care a rezistat fascismului, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial făcând parte din frontul antifascist. În urma capitulării Italiei în 1943, Rijeka a fost ocupată și deținută de germani până la eliberarea din 3 mai 1945. Iugoslavii au fost cei care au eliberat orașul după lupte grele, dar nu înainte ca germanii să distrugă instalațiile portuare. Conform Tratatului de Pace din 1947, semnat la Paris, Rijeka a fost din nou reunită cu țara-mamă Croația, în cadrul fostului Regat al Iugoslaviei. Creșterea socială și economia expansivă a orașului Rijeka au determinat creșterea numărului de locuitori, astăzi Rijeka, împreună cu suburbiile sale, având aproximativ 200.000 de locuitori. În paralel cu creșterea sa industrială, Rijeka s-a transformat în centrul Croației de Vest (Istria, Coasta Croației și Gorski Kotar). La începutul anilor ’60 au apărut noi cartiere și s-au dezvoltat satele suburbane. Pe scurt, spre sfârșitul secolului al XX-lea, Rijeka era un dezvoltat centru urban și industrial, precum și centrul diverselor inițiative de creștere vitală pentru dezvoltarea generală a Republicii Croația. Rijeka a devenit, de asemenea, sediul Arhiepiscopiei și al metropolei recent fondate Rijeka și Senj, precum și sediul Universității.
Cum a devenit Rijeka primul stat fascist din lume
Cea mai proeminentă aniversare a anului 2019 din Rijeka a fost și una dintre cele mai dificile de gestionat. Data de 12 septembrie 2019 a coincis cu Centenarul intrării în oraș a lui Gabriele D’Annunzio (1863 – 1938), poet italian, aviator și ideolog naționalist, a cărui domnie de 17 luni asupra orașului a însemnat înflorirea fascismului italian. Reputația de astăzi a Rijekăi ca fiind cel mai deschis și mai tolerant dintre orașele Croației are o tradiție susținută, într-o anumită măsură, și de amintirile tragediilor umane care au marcat orașul în trecut. Venirea lui D’Annunzio a rupt, în special, țesătura cosmopolită a orașului, punându-i pe italieni și croați unii împotriva celorlalți și devenind baza unor rupturi ulterioare în cel de-Al Doilea Război Mondial. Având în vedere tulburătorul secol XX, nu este surprinzător faptul că spiritul antifascist al Rijekăi de astăzi este considerat un eveniment care merită sărbătorit. D’Annunzio a făcut o campanie energică pentru intrarea Italiei în conflict de partea Antantei (Franța, Marea Britanie și Rusia) găsindu-și o nouă vocație în calitate de orator naționalist, care pur și simplu hipnotiza mulțimea. După ce a luat parte la mai multe misiuni aeriene și navale îndrăznețe, D’Annunzio a devenit o figură emblematică pentru italienii naționaliști. Chiar dacă orașul Rijeka, sau „Fiume” în italiană, nu a fost niciodată promis Italiei în tratatele secrete semnate cu puterile Antantei, orașul a devenit un simbol tentant al destinului național neîmplinit pentru un public italian epuizat de peste trei ani de război.
D’Annunzio a intrat în oraș la 12 septembrie 1919, în fruntea a 300 de voluntari. El a fost întâmpinat cu bucurie de comunitatea italiană, dar și cu un soi de amuzament și frică de către toți ceilalți. D’Annunzio a declarat imediat unirea Rijekăi cu Italia, dar guvernul italian de la Roma a respins o astfel de uniune, temându-se de energiile radicale pe care D’Annunzio părea să le întruchipeze. Pentru D’Annunzio și adepții săi, Rijeka a fost primul pas într-o revoluție anti-parlamentară care a străbătut Italia însăși. Estetica fascismului italian a fost preluată direct de regimul de scurtă durată al poetului italian din Rijeka. La sfârșitul lunii octombrie 1922, începea una dintre cele mai lungi dictaturi din Europa, când Benito Mussolini devenea prim-ministru al Italiei. În decembrie 1919, cetățenii din Rijeka au votat pentru o soluție de compromis care ar fi asigurat independența Rijekăi ca oraș liber și plecarea lui D’Annunzio și a urmașilor săi în același timp. Șocant sau nu, D’Annunzio a anulat votul și a organizat un „plebiscit” al propriilor susținători pentru a legitima continuarea guvernării sale. Conducerea lui D’Annunzio asupra Rijekăi s-a prăbușit spre sfârșitul anului 1920, mai mult ca urmare a apatiei interne decât a încercării cu jumătate de inimă a armatei italiene de creare a unui blocaj. Marina italiană a bombardat orașul în timpul așa-numitului Crăciun sângeros din 1920, iar D’Annunzio a acceptat să plece pașnic două săptămâni mai târziu. Rijeka a fost declarat „oraș liber” înainte de a fi ”înghițit” de Italia fascistă în 1924. Așadar, Rijeka a marcat în 2019, după cum spuneam, Centenarul acestui important eveniment istoric cu o expoziție tematică dedicată lui D’Annunzio, la Muzeul de Istorie Maritimă, prezentarea moștenirii lui D’Annunzio într-un muzeu fiind o modalitate sigură de a scoate în evidență adevărata natură a regimului său de scurtă durată și de a elimina miturile.
Cele mai interesante lucruri despre Rijeka
* Istoric, orașul a fost denumit și Tarsattica, Vitopolis sau Flumen, în latină. Orașul se numește Rijeka în croată, Reka în slovenă și Reka sau Rika în alte dialecte croate, dar și Fiume în italiană. Toate aceste nume înseamnă de fapt același lucru în limbile menționate, și anume „râu”. Între timp, maghiara a adoptat numele italian, în timp ce în germană orașul a fost numit Sankt Veit am Flaum sau Pflaum.
* Un motiv pentru care Rijeka este unul dintre cele mai ospitaliere și mai primitoare orașe din această parte a Europei constă și în faptul că orașul a făcut parte din 12 state diferite în secolul trecut. Oamenii de aici au învățat să îi respecte pe ceilalți pentru cine sunt și nu pentru cum arată sau de unde vin. Pentru cineva născut aici în anul 1913 și aflat încă în viață în 1991, ar fi un lucru interesant să știe că a călătorit … surpriză… fără să se deplaseze, prin următoarele state: Monarhia austro-ungară, Statul Slovenilor, Croaților și Sârbilor, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Regența Italiană a Kvarnerului, Statul Liber Rijeka, Regatul Italiei, Regatul Iugoslaviei, Statul independent Croația, Al treilea Reich, Republica Federală Socialistă Iugoslavia și, în final, Republica Croația.
* Întrucât și alte orașe de coastă au fost cândva parte a Imperiului Austro-Ungar, arhitectura Rijeka este dominată de clădiri din acea vreme și orașul oferă un amestec inedit de port mediteranean și arhitectură continentală, așa cum se mai poate găsi doar la Viena, Budapesta sau Zagreb. Și cealaltă perioadă a determinat modul în care arată astăzi Rijeka, un exemplu în acest sens fiind clădirile și zgârie-norii construiți după Al Doilea Război Mondial în Iugoslavia socialistă, când populația orașului s-a triplat datorită dezvoltării industriale rapide a orașului. Arhitectura industrială este și ea vastă și epocală.
* Istoria turbulentă a orașului din secolul trecut a provocat o divizare a orașului în două părți de-a lungul canalului din oraș. Între cele două războaie mondiale, orașul a fost despărțit de un gard din sârmă ghimpată. Conflictul dintre Regatele Iugoslaviei și Italia și sosirea armatei partizane, după Al Doilea Război Mondial, au provocat un exod de aproximativ 50.000 de italieni.
* Poziția geografică a orașului Rijeka în Golful Kvarner a dus la dezvoltarea portului, cel mai mare și cel mai important port comercial al Croației și unul dintre elementele – cheie în creșterea industrială a orașului. Prima înregistrare a unui port din Rijeka datează din 1281, atunci când Marele Consiliul al Republicii Veneția a raportat un conflict între comercianții venețieni și proprietarii de nave din Zadar și Rab. În 1719, Portului din Rijeka i s-a acordat statutul de port fără taxe. În 1913, sub stăpânirea Ungariei, portul se clasa pe locul al zecelea în Europa. Rijeka este cel mai mare port al Croației, fiind totodată și cel mai mare din fosta Iugoslavie. Portul are mari șanse să devină unul dintre cele mai importante ale Europei, întrucât investițiile, atât cele interne cât și cele din partea străinilor, în portul în sine și în rețeaua de căi ferate, sunt din ce în ce mai prezente și mai profitabile.
* Trsat este locul ideal cu care să începeți o vizită în Rijeka. Menționat pentru prima dată în anul 799, Trsat este ideal pentru o plimbare, pentru a servi o ceașcă de cafea și pentru a vizita obiectivele turistice, în special, Castelul Trsat, care datează din vremuri preistorice, când era doar un turn de veghe. Aspectul său actual este meritul ultimului său proprietar, contele Laval Nugent, care l-a cumpărat în prima jumătate a secolului al XIX-lea, renovându-l într-un mausoleu familial. Trsat se află la doar 561 de pași (da, de pași) de centrul orașului, fiind un obiectiv obligatoriu, nu în ultimul rând pentru priveliștea fabuloasă asupra golfului Kvarner și a insulelor sale. În imediata apropiere se află Altarul Maicii Domnului din Trsat, unul dintre cele mai vechi din Croația, care în iunie 2003 a fost vizitat de Papa Ioan Paul al II-lea. Mii de pelerini vizitează Trsat la fiecare 15 august, în timpul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. La Trsat se găseşte o mănăstire franciscană cu o biserică şi un centru pastoral numit „Sanctuarul Trsat“. Acesta este cel mai vechi altar al Maicii Domnului din întreaga Croaţie şi un important loc de pelerinaj în zilele noastre.
* Locul de promenadă al orașului este centrul în care se întâmplă totul. Opriți-vă la una dintre pitoreștile terase și baruri aliniate de-a lungul acestui loc de promenadă, cel puțin neobișnuit. Korzo este locul în care oamenii se adună pentru a se plimba, a se distra, a-și face noi cunoștințe, dar și pentru a merge la cumpărături. Korzo este echivalentul Centrului vechi din Dubrovnik, inima orașului.
* Grație oamenilor din întreaga lume care ajung în portul său, Rijeka a fost mereu la modă și parcă cu un pas înainte, în comparație cu restul țării, indiferent de epoca istorică. La sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60, muzica rock a ajuns la Rijeka și nu a mai plecat niciodată. Aici a fost fondată prima trupă rock iugoslavă, numită „Uragani” (Uraganele). Și tot ce s-a întâmplat după aceea, până astăzi este istoria rock-ului croat, scrisă nu numai de muzicieni, ci și de cei care i-au ascultat, i-au iubit și i-au susținut. Primele festivaluri de muzică rock, cluburi live și discoteci au fost deschise la Rijeka. Punk-ul și hip-hop-ul croat au început aici și aproape tot ce este nou, alternativ și subteran găsește pământ roditor în Rijeka. Toate noile generații ale orașului susțin curentele nou-apărute și le tolerează mai mult decât oricare alt oraș. Trupa locală Paraf a susținut aici primul concert de punk din estul Europei, în 1977, fiind considerată unul dintre pionierii punk-rock-ului din fosta Iugoslavie. Cea mai importantă trupă modernă de rock din Croația, Let 3, își are originile aici și încă își continuă activitatea după mai bine de 30 de ani. Faptul că unul dintre foștii ei membri, Ivan Šarar, este acum director general al Rijeka 2020-2021, cred că spune totul despre spiritul independent al orașului.
* Evenimentul mărcii comerciale al orașului este Carnavalul anual, un eveniment care înfățișează cel mai bine spiritul orașului. Tradiția carnavalelor este mult mai veche decât a celor făcute exclusiv pentru turiști, cel puțin aici, la Rijeka. În ciuda îndelungatei sale istorii, spiritul acestui carnaval vesel, încăpățânat, necontrolat, dar și critic, nu-și arată „vârsta” și nici vreo urmă de oboseală, ba mai mult, prosperă de la an la an, crescând prin noile generații de participanți. Unul dintre punctele culminante ale carnavalului este obiceiul Zvončari, un fel de Capră românească, adăugat pe Lista reprezentativă a UNESCO pentru protejarea patrimoniului cultural imaterial al umanității, în anul 2009.
* Vasul Carpathia a intrat în istorie la 11 aprilie 1912, când a plecat din portul new-yorkez și s-a îndreptat spre Rijeka, având 700 de pasageri la bord. În noaptea de 15 aprilie, activitățile de rutină au fost întrerupte brusc de semnalele SOS. Nava care se îndrepta spre Rijeka a fost prima care a ajutat la salvarea pasagerilor de pe Titanicul deja scufundat. Portul din Rijeka avea legături regulate cu portul din New York. Navele de pe acea rută transportau emigranți economici din Europa centrală către Lumea Nouă. Singura vestă de salvare de pe Titanic, localizată în Europa, este păstrată la Muzeul Maritim și Istoric din Rijeka.
* Cel mai cunoscut scriitor și poet din Rijeka, Janko Polić Kamov (1886-1910), are mai mult decât o stradă numită după el. Poetul a murit tânăr, dar a avut un impact decisiv atât asupra oamenilor orașului, cât și asupra întregii Croații. Este văzut ca un revelator al ipocriziei burgheze. Opera sa literară a fost destul de limitată, dar foarte semnificativă, întrucât în poeziile și piesele sale de teatru și-a exprimat furia și nemulțumirea față de ipocrizia și nedreptatea contemporanilor săi într-un mod fără precedent în literatura croată. Capodopera sa este un roman modernist intitulat „Isušena kaljuža” („Mlaștina uscată”). A murit la 24 de ani, la Barcelona, și a fost înmormântat în cimitirul spitalului. O statuie a lui Janko Polić Kamov (o copie a celei din Rijeka) a fost dezvelită la Barcelona, în mai 2016, la spitalul în care a murit.
* Carolina din Rijeka sau Karolina Riječka este eroina orașului, fiecare copil știind povestea femeii în vârstă de 22 de ani, care a salvat orașul de la distrugere în 1813, când Marina britanică a apărut în portul din Rijeka. La început, cetățenii i-au privit cu încredere pe nou-veniți, crezând că vor doar să-și reînnoiască proviziile de apă. O salvă de tun apărută brusc i-a făcut, însă, să reacționeze, iar focul nu a întârziat să lovească inamicul, de pe unul dintre turnurile orașului. Bineînțeles că acest lucru a luat amploare, și odată ce tunurile terestre au fost reduse la tăcere, 22 de bărci cu tunuri mai mici și aproape 600 de soldați britanici au debarcat în Rijeka. Marina britanică credea că trupele Napoleonilor erau încă în oraș, dar acestea plecaseră deja. În tot acest haos, a apărut Karolina care, cu un calm ieșit din comun, a mers spre trupele britanice cu intenția de a ajunge la comandantul forțelor cuceritoare, aflat aproape de bateria de artilerie, nu departe de centrul orașului. Misiunea ei a avut succes.
* Georg Ludwig Ritter von Trapp, cel mai decorat căpitan de submarin al Marinei austro-ungare, este un alt personaj celebru care a locuit în Rijeka. A făcut parte din Academia Navală din Rijeka. La șantierul naval din Kantrida, unde au fost lansate submarinele, s-a întâlnit și s-a îndrăgostit de Agathe, nepoata lui Robert Whitehead (inventatorul torpilelor din Rijeka), cu care s-a căsătorit pe 10 ianuarie 1911, la Rijeka. În anii ’60, von Trapp a servit drept inspirație pentru unul dintre cele mai bune filme muzicale din toate timpurile „The Sound of Music”, cu Julie Andrews și Christopher Plummer.
* Inginerii și oamenii de știință din Rijeka au contribuit la dezvoltarea orașului și a industriei prin numeroase inovații. Și pentru a întări această afirmație nu vă vom spune decât că însăși sora lui Nikola Tesla a locuit în acest oraș croat, dar și că primul vapor croat a fost construit în Rijeka. În 1852, prima fabrică de producere a gazelor din Europa de Sud-Est a început să producă aici. Primul film din Croația a fost filmat la Rijeka în 1909. În 1937, Gino și Oscar Jankovits din Rijeka au proiectat, construit și testat prima mașină din Croația – Alfa Romeo Aerospider. A fost primul vehicul sport din lume cu design modern, care avea montate mânere de ușă, lumini la șasiu, prima mașină cu volanul în centru, primul cu motorul plasat central în spate și primul care putea atinge o viteză de 230 km/h. O combinație unică de design aerodinamic uimitor și inovații tehnice.
* Cursele cu mașini din Rijeka și regiunea Kvarner au o tradiție îndelungată și o istorie care se întoarce în timp până la începutul secolului trecut. Evenimentele de curse de la Automotodrom Grobnik, aflat la 18 kilometri de Rijeka, aveau loc încă din 1978. Fanii raliurilor vor fi absolut încântați de numeroasele curse naționale și internaționale cu motociclete și mașini din diferite clase, pe care le oferă circuitul Grobnik. Echipe profesioniste din Croația, dar și din întreaga Europă vin la Automotodrom Grobnik pentru antrenamente, testări și, bineînțeles, curse de zile mari.
* Oraşul Rijeka, inima Europei, este un oraş bogat din punct de vedere istoric, cultural şi turistic, fiind o destinaţie de neocolit de la Marea Adriatică. Întrucât, probabil, veți alege să vizitați Rijeka și regiunea Kvarner în timpul verii, orașul are o serie de plaje superbe, unele dintre ele fiind la doar câțiva kilometri distanță de centrul orașului și putând ajunge la ele chiar cu transportul în comun. Două plaje din Rijeka – Ploče și Kostanj (prima plajă echipată corespunzător pentru persoanele cu dizabilităţi) – sunt mândrele proprietare de Steaguri Albastre, cea mai bună dovadă a ecologizării și prezervării mediului. Cele mai populare plaje, pe lângă cele două deja menționate, sunt Skalete și Glavanovo. Peisajul oferă aceeași varietate de plaje pietroase, stâncoase, aglomerate și ascunse, așa cum suntem obișnuiți să vedem în restul coastei croate.
* Peste 20 de sportivi din Rijeka au câștigat medalii olimpice și toți sunt amintiți și onorați de orașul lor. Și pentru că este considerat „sportul rege”, vom aminti în primul rând de fotbal. HNK Rijeka este una dintre puținele echipe profesioniste private din Croația. Este unul dintre cele mai de succes cluburi din fotbalul croat, toți fanii acestui sport din Croația sperând să-i vadă detronându-i pe cei de la GNK Dinamo Zagreb. În 1984, HNK Rijeka a învins FC Real Madrid pe legendarul lor Stadion Kantrida, cu scorul de 3 la 1, ca parte a competiției Cupa UEFA (fanii probabil își vor aminti cu nostalgie). Toți locuitorii din Rijeka de peste 30 de ani susțin că s-au aflat printre cei 25.000 de spectatori aflați pe stadion în acea noapte. Stadionul Kantrida este mândria orașului, și terenul echipei de fotbal HNK Rijeka. Este unul dintre stadioanele unice ale Croației și se află în cartierul Kantrida, în partea de vest a orașului Rijeka, pe drumul spre Opatija. Este plasat între litoral și stânci abrupte. Stadionul are un aspect distinctiv, deoarece este situat (la nord) între niște stânci abrupte, o rămășiță a unei vechi cariere, la sud aflându-se țărmul Mării Adriatice. Această arenă sportivă este deosebită datorită împrejurimilor sale – frumusețea și atmosfera fiind create de vechea carieră de piatră („kave”). Acesta a fost deschis la 1 iunie 1913.
* Morčić este unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale orașului Rijeka dar și ale regiunii Kvarner, mai ales în timpul Carnavalului de la Rijeka, ale cărui simbol și mascotă oficială a fost din 1991. Morčić este o piesă de bijuterie originală din Rijeka, cel mai frecvent cumpărată sub formă de cercei. În afară de funcția sa estetică și decorativă, este și un semn de loialitate față de regiune. Cerceii cu bustul unui maur negru purtând un turban sunt purtați astăzi de 70% dintre femeile locale, indiferent de statutul social și de cetățenia lor, din Rijeka multietnică, care, între noi fie vorba, se laudă cu 22 de minorități naționale. În afară de rolul de simbol al istoriei și al tradiției strămoșilor, dar și al mâinilor pricepute ale aurarului, Morčić este, de asemenea, un simbol care răspândește energie pozitivă.
Cele mai importante atracții din Rijeka
Deși, din păcate, nu este întotdeauna inclus în itinerariile de călătorie în Croația, orașul-port Rijeka oferă motive excelente de vizitat. Fiind de secole un important centru de transport și de tranzit, timpul petrecut în rătăcirea numeroaselor străzi și bulevarde vechi, cu frumoasele clădiri și case de secol XVIII, nu va fi în zadar. Orașul este renumit și pentru carnavalul său anual, cel mai mare eveniment din Croația. De asemenea, merită vizitat Parcul Național Risnjak, o bogată zonă montană, cu numeroase trasee, ce constituie o mare provocare pentru entuziaștii în aer liber. Printre atracțiile deosebite se numără vechiul castel și bisericile, precum și o serie de muzee și galerii impresionante: Castelul Trsat și Biserica Maicii Domnului, Catedrala Sfântul Vitus, Palatul Guvernatorului și Muzeul maritim și istoric, Biserica Capucină a Maicii Domnului din Lourdes, Scara spre cer – Scara Petar Kružić, Turnul orașului vechi, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Artă Modernă și Contemporană, Peek & Poke (atât muzeu cât și club pentru pasionați, dedicat zilelor de început ale calculatoarelor și jocurilor computerizate), Teatrul Național Croat Rijeka, Poarta Veche (Arcul Roman), Palatul Modello, Fabrica de torpile, Centrul astronomic Rijeka și Tunelul Rijeka.
Bucătăria din Rijeka este renumită pentru peștele și fructele de mare din golful Kvarner, brânză, șunca de Prsut, trufele, pastele făinoase de casă din peninsula Istria, carnea de miel și vânat sălbatic, dar și pentru ciupercile și fructele de pădure. Nu se poate să treceți prin Rijeka și să nu intrați într-o ”konoba” – o tavernă croată cu un interior simplu din lemn și piatră, cu mâncare tradițională. Datorită deschiderii sale către lumea exterioară, orașul este (re)cunoscut pentru ospitalitatea sa. Numeroasele influențe din diverse culturi și națiuni își fac și astăzi simțită prezența, Rijeka rămânând până în zilele noastre un oraș extrem de tolerant și deschis coexistenței. Nu ne îndoim de faptul că Rijeka va satisface gusturile oricui şi că oraşul vă va fascina cu atâtea facilităţi disponibile la fiecare pas. Gazdele ospitaliere şi oferta culinară bogată din restaurantele deja renumite vor face ca vacanţa dvs. în Croaţia să fie o adevărată plăcere.
Capitală Culturală Europeană 2020-2021
Chiar dacă Rijeka este un oraș cu o istorie turbulentă, influențată de monarhism, fascism și comunism, acesta a reușit să capete valențele unui oraș unic, multinațional, multi-religios și multicultural, cu o scenă culturală și artistică extrem de vie. Orașul nu a pus niciodată mult accent pe turism și acest lucru îl face și mai interesant pentru cineva care vizitează Croația pentru prima dată. Rijeka este un oraș autentic înțesat de cultură, creativitate și inovație.
Tocmai datorită acestor privilegii, la data de 24 martie 2016, Rijeka a primit prestigiosul titlu de Capitală Europeană a Culturii 2020 pentru programul său „Portul Diversității”. La începutul anului 2016, orașul Rijeka a primit cu bucurie această onoare. Obiectivele din orașele Pola, Zadar, Split, Osijek, Varaždin, Đakovo și mai ales Dubrovnik și capitala Croației – Zagreb au reprezentat o concurență foarte dură, dar oferta Rijekăi, cu numele de „Port of Diversity ” a câștigat detașat. Oferta a avut ca scop crearea unui oraș de cultură și creativitate pentru Europa viitorului, ceea ce Rijeka a devenit sau era pe cale să devină cu mult înaintea prezentării acestei oferte. Orașul cu atitudine ”indie”, supranumit „Orașul Roșu”, pentru priveliștile sale și „Orașul Muzicii” pentru sunetele sale punk, rock și rave, această cetate de pe litoral a devenit „ultimul bastion al libertății artistice din Croația”, potrivit scriitoarei croate originare din Rijeka, Tea Tulić. În urma ofertei de succes a orașului de a deveni Capitala Europeană a Culturii 2020-2021 (împreună cu Galway) fostele complexe industriale vor fi transformate în spații de artă și noi baruri și restaurante vor răsări alături de palatele austro-ungare ale orașului, Catedrala barocă și Cetatea romană.
Rijeka – un adevărat „Port al Diversității”
În anul 2013, Orașul Rijeka s-a angajat în proiectul care l-a desemnat Capitală Europeană a Culturii pentru 2020-2021. Proiectul și-a asumat rapid titlul care în prezent servește ca motto pentru inițiative culturale din oraș și nu numai: „Portul Diversității”. În propunerea sa, grupul de planificare strategică a făcut o referire specifică la Rijeka de acum un secol, când pe atunci așa-numitul Fiume era un port plin de viață și o resursă vitală pentru Imperiul Austro-Ungar. Pentru a sublinia acest lucru, documentul descrie Rijeka drept „poarta de intrare pentru sute de mii de emigranți din Europa către America de Nord și de Sud”. Oricine vizita Rijeka la începutul anilor 1900 ar fi găsit un amestec complet de naționalități, cu italienii în majoritate. Croații, slovenii, germanii și maghiarii au trăit și ei aici în număr mare. Poveștile auzite de-a lungul malului apei și ale străzii principale, Korzo, amintesc faptul că Rijeka a fost un adevărat Turn Babel.
Conceptul de Rijeka – Port al Diversității este ilustrat și de lunga listă de personalități care ies în evidență în acest amalgam cultural din timpul epocilor habsburgice, italiene, iugoslave și independente croate. Actualul (și cel mai tânăr) președinte al țării, Kolinda Grabar-Kitarović, nu doar că s-a născut aici, dar s-a întors la Rijeka (din America de Nord) pentru a-și începe cariera politică și se pare că bine a făcut având în vedere că acum este șeful statului. Liderul de lungă durată al Ungariei comuniste de după război, János Kádár (1912 – 1989), era originar din Rijeka. Fostul primar legendar din New York, Fiorello La Guardia, a ocupat aici funcția publică, la începutul carierei sale.
Giovanni Palatucci, cunoscut și ca „Schindler italian”, despre care se crede că a salvat mii de evrei, între 1939 și 1944, de la deportarea în lagărele de exterminare naziste, a fost oficial de poliție italian la Rijeka, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Claudia Scrobogna, originară din Rijeka, și-a luat ca nume de scenă Oretta Fiume, din orașul natal înainte de a deveni vedetă la Cinecittà din Roma, supranumit Hollywood-ul italian. Premiatul dramaturg și romancier austro-ungar, Ödön von Horváth, s-a născut la Sušak, Rijeka la 9 decembrie 1901 (decedat în 1938, la Paris). În decurs de 50 de ani, Rijeka a ”furnizat” o serie întreagă de personalități pioniere din medii etnice diverse care și-au pus amprenta în domeniile științei, politicii și artelor. Dintre aceștia se impune să-i amintim pe Peter Salcher – pionier al radiografiei timpurii, Ivan Zajc – renumit compozitor și Paul Felix Nemenyi – prodigios matematician maghiar.
În egală măsură, așa cum s-a subliniat și în propunerea care a permis orașului să-și completeze cercul de privilegii și avantaje și să devină Capitala Europeană a Culturii pentru 2020-2021, Rijeka are, ca port, o tradiție de toleranță, îngăduință și indulgență aproape de neimaginat. Chiar și astăzi, la mult timp după stăpânirea maghiară și cea italiană, aceste influențe pot fi resimțite în jurul orașului. Cu siguranță, în ceea ce privește grandoarea arhitecturală și cultura cafelei, mai găsim ecouri ale Europei Habsburgice și ale unui stil de viață italian. O simplă plimbare pe Korzo din Rijeka dezvăluie fațade și cafenele cu terase, ascunse în portul cu apă adâncă, ce a atras timp de aproape două secole atât de mulți cosmopoliți ambițioși. Dintre numeroasele inițiative instituite ca parte a programului Rijeka 2020-2021, poate cea care reflectă cel mai mult motto-ul său imperativ de „Port al Diversității” este Lungomare. În esență, un punct de întâlnire pentru artiștii contemporani pentru a reinterpreta moștenirea istorică și socială a Rijekăi, Lungomare aduce, de asemenea, comunități urbane, maritime și industriale de-a lungul golfului Kvarner din împrejurimi. Odată cu propunerea de Capitală Culturală Europeană din 2013, orașul a stabilit și un plan pe termen lung de dezvoltare Primorje-Gorski Kotar, în timpul celor șapte ani de funcționare până în 2020. Astfel, satul Brseč, localitatea Volosko, insula din Mali Losinj, stațiunea Crikvenica și piața de pește din Rijeka, vor găzdui instalații de artă și programe artistice, și vor face parte dintr-un traseu turistic cultural pe tot parcursul anului.
Astăzi, Rijeka este o poartă către Marea Adriatică cu elegante nave albe ale companiei de transport maritim Jadrolinija, destinate înfloritorului Mecca turistic din Dalmația. Orașul în care a fost declarată pentru prima dată o Croație unificată este principalul centru de transport național, care face legătura între Zagreb, Istria și insulele pitorești din Golful Kvarner. Rămân deschise influenței internaționale carnavalul său anual, care atrage zeci de mii de vizitatori străini, dar și renumitul Muzeu de Artă Modernă și Contemporană, o imensă vitrină pentru subiecte la fel de diverse precum arta. O paradă a clădirilor pline de strălucire habsburgică, Rijeka nu este un oraș tipic de pe litoral, ci portul central care oferă Croației o fereastră către lume. „Portul Diversității” prezintă de fapt multiculturalismul orașului și istoria sa maritimă. Proiecte noi și inedite reînnoiesc orașul, transformând docurile sale abandonate în locuri de agrement. Dintre acestea amintim trei dezvoltări majore care vor face din acest oraș un loc și mai vibrant și mai interesant în următorii ani: Complexul Benčić, Proiectul Galeb – care presupune reamenajarea navei fostului conducător iugoslav Tito într-un muzeu plutitor, ca atracție turistică și Valul Verde – se poate spune că Rijeka are de toate, cu excepția unui singur lucru – un parc, scopul proiectului „Green Wave” fiind de a profita de acest dezavantaj al lipsei de verdeață folosindu-se de oraș în sine.
Ceremonia de prezentare a programului Capitala Europeană a Culturii 2020-2021 și o întâlnire de întâmpinare cu sponsori și reporteri au avut loc în seara zilei de miercuri, 30 octombrie 2019, la Exportdrvo din Rijeka, care urmează să devină un loc important pentru expoziții și alte evenimente ca parte a ofertei extinse a culturii și artelor. Ceremonia și adunarea au avut loc pentru a promova prima ediție a broșurii de program, care include cea mai mare parte a programului detaliat pentru 2021 în Rijeka. Au fost anunțate spectacole și concerte de gală ale unor vedete de operă venite la Rijeka în 2021 – Karita Mattila și Elina Garanča – precum și o multitudine de programe de operă, balet și teatru, inclusiv Festivalul Needcompany, care prezintă trei piese diferite puse în scenă de acest grup european, trilogia BadCo și multe alte spectacole. „Rijeka este un oraș deschis tuturor, grație, în special, oamenilor care trăiesc în el. Curajul și solidaritatea sunt încă de mare valoare aici și mă bucur că am primit ocazia să acționăm ca ambasadori ai Croației în fața publicului cultural european. Sunt sigur că anul acesta vom arunca o lumină pozitivă asupra orașului, regiunii și țării noastre și vom trimite mesaje care împing bogăția diversității europene cu deschidere, acceptare, libertate, curaj și, în special, persistență. Ne confruntăm cu o sarcină oneroasă, care este, de asemenea, o mare onoare ce garantează o responsabilitate și mai mare, dar suntem pregătiți”, a declarat în încheierea ceremoniei primarul din Rijeka, Vojko Obersnel.
Autor: Alina Andrei, RADOR
https://theculturetrip.com/europe/croatia/articles/top-10-things-to-see-and-do-in-rijeka-croatia/
https://www.rijeka.hr/en/city-government/history-of-rijeka/
https://www.thecrazytourist.com/15-best-things-rijeka-croatia/
https://www.timeout.com/croatia/things-to-do/port-of-diversity
https://www.timeout.com/croatia/things-to-do/how-rijeka-became-the-worlds-first-facist-state
https://www.britannica.com/place/Rijeka
https://www.inyourpocket.com/rijeka/history
