Începutul de an aduce cu sine o binemeritată recunoaștere a parcursului, a relevanței și a vizibilității Teatrului Național din Timișoara. În însăși ziua în care România celebrează cultura națională, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a conferit Teatrului Național, prin managerul său, Ada Hausvater, ordinul Meritul Cultural în grad de comandor, acordat „pentru talentul și serviciile deosebite aduse culturii, artei, științei și promovării spiritului caritabil, prin opere de creație, interpretare și sociale, de impact național”. Festivitatea de decernare a acestei înalte distincții a avut loc la Palatul Cotroceni.
Teatrul Național a făcut o călătorie palpitantă, deși adesea dificilă, în acești 15 ani în care coerența managerială și urmărirea obstinată a obiectivelor au dus la eliberarea Teatrului Național din Timișoara de rutina trecutului și la transformarea sa într-un important centru teatral românesc, orientat înspre comunitate și înspre participarea activă la evoluția spirituală, culturală și civică a societății.
Calitatea repertoriului, valoarea trupei Naționalului, îmbogățirea infrastructurii culturale cu două săli de spectacole (Sala 2 și Studio „Uțu Strugari”) și cu Atelierele „Fabrica de decoruri”, amploarea festivalului și transformarea lui într-un demers internațional, recunoscut la nivel european, inițiativele și proiectele cu impact civic și social și, nu în ultimul rând, construirea unei platforme comune pentru teatru și educație atât pentru tinerii artiști, cărora programul „Debut” le oferă spațiu de exprimare, cât și în ce privește amatorii de teatru de orice vârstă, reuniți în jurul Teatrului Național în cadrul programului „Ora de teatru”, sunt doar o parte dintre jaloanele acestui drum.
Această recunoaștere vine ca o onorantă completare a distincțiilor conferite Teatrului Național în acest deceniu și jumătate, decernate de foruri din România și din străinătate.
Este deosebit de important momentul în care această distincție este acordată, căci are meritul de a pune în lumină formulele inovatoare și optimismul activ și implicat al Teatrului Național în, probabil, cea mai dificilă probă de rezistență și adaptare prin care trece societatea românească.
Dincolo de acest important moment de recunoaștere publică, Teatrul Național își continuă drumul, cu speranța că ceea ce va conduce în cultură este profesionalismul iar principiul său director va rămâne și pe mai departe același: imprimarea în conștiința publică a faptului că teatrul reprezintă o inestimabilă poartă de acces către viitor, că teatrul și cultura, în ansamblul ei, în profundă interdependență cu educația, definesc trăsăturile generațiilor de mâine și, astfel, construiesc viitorul României în datele sale esențiale de evoluție spirituală.
