În anul care tocmai a început vor avea loc relativ puţine alegeri în cadrul Uniunii Europene, dar nu putem spune că după Brexit şi alegerea lui Joe Biden din Statele Unite, în Europa va urma un an liniştit din punct de vedere politic.
Primul şoc pentru politicienii europeni a fost ritmul lent al vaccinărilor împotriva coronavirusului de tip nou, în contextul în care în Israel sunt vaccinate zilnic aproape 100.000 de persoane. Franţa este acuzată că exercită presiuni asupra Uniunii Europene ca să favorizeze vaccinul firmei Sanofi, care însă probabil că va primi autorizaţie doar în ultimul trimestru al anului. Parisul neagă aceste susţineri, dar disputa probabil că va mai dura mult timp. Campania de vaccinare europeană are o mare importanţă politică, pentru că popularitatea partidelor de guvernământ va depinde de ritmul vaccinărilor.
În lunile următoare se vor derula ultimele proceduri pentru ca banii europeni destinaţi contracarării efectelor economice ale pandemiei să ajungă în visteria statelor membre. Este vorba despre credite rambursabile şi nerambursabile. Este posibil ca odată cu sosirea banilor influenţa partidelor populiste să scadă. Acest proces a început deja în anul 2020 în Austria. După ce în urma scandalului numit Ibiza-gate Partidul Libertăţii Austriece (FPÖ) de extremă dreaptă a fost eliminat din guvern şi Partidul Popular Austriac (ÖVP) condus de cancelarul Sebastian Kurz a intrat în coaliţie cu Verzii, guvernul funcţionează bine, mai mult decât atât cooperarea celor două forţe politice de centru dreapta şi de centru stânga este considerată un model pe plan european.
Preşedintele Franţei Emmanuel Macron a anunţat un proiect ambiţios de protecţie a mediului şi a reuşit să tempereze oarecum protestatarii. În contrapartidă Macron şi-a asumat o politică economică mai conservatoare. Astfel el rămâne favoritul alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în anul 2022.
În Italia anul a început cu destrămarea coaliţiei de guvernare, dar acolo aşa ceva nu este ceva neobişnuit, având în vedere că de la al doilea război mondial până acum, ţara a avut 67 de guverne.
O alegere parlamentară importantă va avea loc în 26 septembrie în Germania. Acest vot va fi istoric din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte pentru că Angela Merkel a declarat că nu mai candidează pentru un nou mandat (ea – împreună cu Hemuth Kohl – este cel mai longeviv politician în această funcţie). Cu retragerea ei se încheie o eră de 16 ani în care Germania a rămas principala forţă a Uniunii Europene. Pe de altă parte, este fără precedent ca cele două partide – Uniunea Creştin Democrată (CDU) şi Uniunea Social Creştină (CSU) care guvernează federaţia să decidă doar cu o lună înainte de alegeri cine va fi persoana candidatului pentru funcţia de cancelar. Potrivit sondajelor de opinie, cel mai probabil este ca următorul cancelar să provină tot de la coaliţia CDU-CSU, dar că noul şef a executivului va fi creştin-democrat sau creştin-social, acest lucru se va decide cel mai repede în martie. Primul pas important urmează în 16 ianuarie, când congresul CDU va decide cine va prelua şefia partidului după Annegret Kramp-Karrenbauer. Candidaţii sunt Friedrich Merz susţinut de aripa mai conservatoare al partidului, Armin Laschet prim-ministrul Renaniei-Vestphalia de Nord care stă cel mai aproape de linia politică a lui Merkel şi Norbert Röttgen, cel care în perioada anilor 2009 – 2012 a fost ministrul mediului din Germania. Lupta va fi strânsă. Merz stă mai bine la „baza partidului” decât contracandidaţii săi, însă delegaţii la congres pare că sunt mai degrabă susţinătorii lui Laschet, cu atât mai mult că aproximativ o treime din delegaţi vor veni din landul Renania-Vestphalia de Nord. Ultimele sondaje de opinie arată că Laschet a recuperat mult din dezavantajul său faţă de Merz în rândul votanţilor CDU. Cu acest vot însă nu se va decide automat şi persoana candidatului la funcţia de cancelar. Prim-ministrul landului Bavaria, Markus Söder declară că-și imaginează viaţa sa în continuare în München, însă există mai multe semne care arată că s-ar muta cu plăcere la Berlin. Acesta este unul dintre cei mai populari politicieni din Germania, are o cotă de simpatie mult mai mare decât oricare dintre candidaţii CDU. În schimb, socialdemocraţii au decis încă de anul trecut că îl vor avea ca şi candidat pe actualul vicecancelar şi ministru al finanţelor, Olaf Scholz. În ultimele luni acesta a devenit mai activ din punct de vedere politic şi printre altele l-a criticat pe ministrul sănătăţii, Jens Spahn. Acest lucru are importanţă din punct de vedere al alegerii noului cancelar, întrucât dacă Laschet va fi preşedintele CDU, atunci vicepreşedintele va fi Spahn.
Procesul Brexit s-a încheiat. De atunci popularitatea premierului britanic Boris Johnson a crescut, dar acest lucru nu înseamnă că a crescut şi stabilitatea Regatului Unit. Conform ultimul sondaj, 58% dintre scoţieni vor să iasă din Marea Britanie şi ar dori o ţară independentă, care să fie membră în Uniunea Europeană. Prim-ministrul Scoţiei, Nicola Sturgeon a promis că acest lucru se va realiza în curând.
Székely Ervin, RADOR
