Aşa cum am anticipat, Comisia Europeană a respins iniţiativa Minority SafePack lansată de UDMR, Uniunea Federativă a Naţionalităţilor Europene (FUEN) şi Tineretul Naţionalităţilor Europene (Youth of European Nationalities – YEN). Vicepreşedintele Comisiei -Vĕra Jourová – responsabil pentru valori şi transparenţă, a scris pe pagina de web a CE că „protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor este una dintre valorile de bază ale Uniunii, iar Comisia este determinată să ducă mai departe eforturile care urmăresc acest scop. De la prezentarea acestei iniţiative (în anul 2013) s-au adoptat mai multe măsuri dintre acelea care au fost formulate şi solicitate prin iniţiativă. Tocmai din acest motiv Comisia nu consideră necesar să creeze noi reglementări, însă va asigura un arsenal serios pentru sprijinirea scopurilor iniţiativei”.
Decizia Comisiei Europene era previzibilă. Pe de o parte, Tratatul Uniunii Europene nu şi-a propus o alianţă a statelor membre pentru a asigura standarde unitare în ceea ce priveşte drepturile omului şi ale minorităţilor naţionale (astfel de competenţe are Consiliul Europei), pe de altă parte este de înţeles dacă CE nu doreşte să creeze noi fronturi pentru dispute între statele membre (să ne gândim doar la situaţia catalană), de aceea consideră că asigurarea drepturilor minorităţilor este competenţa exclusivă a statelor membre.
Decizia a stârnit o reacţie dură din partea liderilor UDMR. Europarlamentarul şi preşedintele FUEN Vincze Lóránt a scris într-un comunicat că „CE a respins cererea acelora pentru care păstrarea moştenirii lingvistice şi culturală a Europei nu este doar un slogan care sună bine, ci o provocare cotidiană. Poziţia cu care ne bate pe umăr CE nu este de ajuns. Cei 1.123.422 de cetăţeni aşteaptă măsuri concrete. Cu acest răspuns Comisia i-a abandonat pe cei 50 de milioane de cetăţeni ai săi care aparţin unor minorităţi naţionale. Printre aceştia se află şi două milioane de oameni ale căror drepturi au fost încălcate în propria lor ţară, iar acum Comisia Europeană, care se autoprezintă drept gardianul democraţiei, al statului de drept, al valorilor și al dreptăţii, le-a întors spatele” – opina europarlamentarul UDMR. Acesta a adăugat în numele iniţiatorilor că decizia comisiei este greşită din mai multe puncte de vedere. Decredibilizează instituţia iniţiativei cetăţeneşti – singurul mijloc al democraţiei participative – prin faptul că respinge deja a cincea astfel de iniţiativă, dusă cu succes până la această fază. În loc ca Uniunea Europeană să ajungă mai aproape de cetăţeni, respinge în mod consecvent tocmai propunerile care vin de la cetăţeni – acesta este astăzi deficitul de democraţie al UE. Totodată Comisia desconsideră apelul adoptat al Parlamentului European în calitate de colegiuitor, apel care a fost adoptat cu o majoritate de 3/4, majoritatea tuturor grupurilor parlamentare susţinând-o iniţiativa.
Pe de altă parte însă portalul de limba maghiară din România Új Hét scrie că respingerea iniţiativei era previzibilă. Insistenţa UDMR-ului nu viza convingerea Comisie Europene, ci avea scopuri electorale, şi anume mobilizarea şi fidelizarea electoratului.
Istoria iniţiativei Minority SafePack are deja 10 ani. În anul 2011, FUEN, UDMR şi YEN au demarat o iniţiativă civică europeană pentru protecţia minorităţilor, denumită Pachet de Salvare pentru Minorităţi – Un milion de semnături pentru diversitatea Europei (Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe), pe scurt Minority SafePack. Acest document cuprindea 11 măsuri care ar fi urmat să fie luate de UE în domenii ca învăţământ, cultură, drepturi lingvistice, politica regională, reprezentarea europeană a minorităţilor, reglementarea nediscriminării, a mediei publice şi în domeniul sprijinului acordat organizaţiilor minorităţilor naţionale. În decurs de un an organizatorii au reuşit să strângă un milion de semnături, iar în data de 16 iulie 2013 au depus documentul la Comisia Europeană. Această solicitare însă, a fost respinsă de Comisie în data de 13 septembrie 2013 cu motivarea că problemele solicitate trebuie soluționate la nivelul statelor membre. Comisia a recunoscut că respectarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale reprezintă o valoare a UE, dar a adăugat că nici Tratatul UE şi nici Tratatul de funcţionare al UE nu constituie o bază juridică pentru a crea reglementări comunitare în domeniul drepturilor minorităţilor naţionale, UDMR atunci a considerat că aceasta decizie a Comisiei este una de natură politică. Aici trebuie să menţionăm, că în anul 2013 atât Consiliul Naţional Maghiar Transilvan cât şi Consiliul Naţional Secuiesc s-au adresat Comisiei Europene cu iniţiative similare, care însă au fost respinse, iar aceştia s-au alăturat iniţiativei Minority Safepack. În data de 25 noiembrie 2013, FUEN s-a adresat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) atacând decizia CE, pe motiv că aceasta nu a luat în considerare pachetul de măsuri ataşat solicitării. În anul 2014 Slovacia şi România au solicitat să fie parte în proces de partea CE, iar Ungaria a dorit să intre în proces de partea iniţiatorilor. Din cauza aceastei decizii a guvernului României, s-au ivit tensiuni în cadrul coaliţiei de guvernare (UDMR pe vremea aceea a făcut parte din guvernul condus de Victor Ponta) iar Kelemen Hunor a demisionat din funcţia de vicepremier şi ministru al culturii. În 3 februarie 2017 CJUE a desfiinţat decizia CE, după care Comisia a decis că înregistrează parţial iniţiativa civică, în sensul de a păstra nouă măsuri dintre cele 11 câte au fost iniţial.
În luna iulie 2017 UDMR şi ceilalţi organizatori au reînceput strângerea celor un milion de semnături care au fost necesare pentru ca iniţiativa să poată fi prezentată în Parlamentul European, după care Comisia Europeană a analizat proiectul. Cu ocazia lansării campaniei, Kelemen Hunor a subliniat că decizia finală va fi luată de către şefii de stat şi de prim miniştrii europeni. De aceea, este foarte important ca aceştia să fie convinşi că prin această iniţiativă se realizează păstrarea unor valori comune UE.
Székely Ervin, RADOR
