Miercuri, 17 februarie, fostul antrenor al lotului olimpic de gimnastică al României, Octavian Bellu, împlineşte 70 de ani.
* * * * *
Octavian Ioan Atanase Bellu s-a născut la 17 februarie 1951, la Ploieşti.
La vârsta de 3 ani, suferă un accident, fiind muşcat, de jumătate din faţă, de câinele bunicii. În urma incidentului, va rămâne cu o cicatrice de la ochi până aproape de bărbie.
În anul 1974, a absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, specializarea gimnastică.
Octavian Bellu a practicat timp de 13 ani gimnastica la clubul Petrolul, dar admite că nu era un sportiv prea valoros, având deseori probleme cu menținerea unei greutăți corporale optime. A mai practicat, în tinereţe, atletism, volei şi baschet, şi a avut, ca hobby, scufundările.
În perioada 1874-1978, şi-a început cariera ca profesor de educaţie fizică la Valea Călugărească, iar între anii 1978-1981, a devenit antrenor de gimnastică la Clubul Sportiv “Petrolul” din Ploieşti.
În anul 1981, a fost solicitat să lucreze, la Deva, alături de Martha şi Bela Karoly, ca antrenor la lotul olimpic feminin de gimnastică, apoi, după ce cuplul Bela și Martha Karoly au cerut azil politic în SUA, a devenit antrenor la centrul de pregătire a lotului de gimnastică feminină a României.
În 1990, Bellu avea să fie numit succesorul lui Adrian Goreac în funcția de antrenor principal (coordonator) al lotului feminin de gimanstică, din acel moment casa sa mutându-se practic la Centrul Olimpic pentru acest sport de la Deva.
A antrenat, într-un prim mandat, lotul feminin de gimnastică al României, alături de colaboratoarea sa, începând cu anul 1993, Mariana Bitang.
Cei doi vor alcătui celebrul cuplu de tehnicieni Bellu-Bitang, care avea să însemne și cea mai prodigioasă perioadă din istoria acestui sport, cu succese pe care cu greu le-ar mai putea egala cineva vreodată, cel puțin la nivelul sportului românesc.
Cei doi au pregătit loturile olimpice, participând la şase ediţii ale Jocurilor Olimpice, 16 ediţii ale Campionatelor Mondiale, 13 ediţii ale Campionatelor Europene, cinci ediţii de Cupă Mondială, 11 ediţii ale Campionatelor Europene de Juniori.
Având un lot cu gimnaste de mare valoare, precum Lavinia Miloșovici, Andrea Răducan, Monica Roșu, Simona Amânar, Gina Gogean, Cătălina Ponor, Sanda Izbașa și Larisa Iordache, Octavian Bellu a reușit performanțe uluitoare, făcând din România polul gimnasticii feminine mondiale în acea perioadă.
Însă activitatea lor nu a fost ferită de nenumărate neînţelegeri cu conducătorii federaţiei de profil şi ai sportului românesc, în general, motivul fiind, mai mereu, salarizarea, sprijinul financiar şi condiţiile de pregătire.
În martie 1998, cei doi anunţau că intenţionează să demisioneze din cauza salariilor prea mici, însă vor continua totuşi să conducă lotul naţional de gimnastică.
În ianuarie 2001, cei doi antrenori au anunţat, din nou, că demisionează, motivul fiind, din nou, legat de salarizarea insuficientă. Ei aveau să se răzgândească după ce Comitetul Olimpic şi Sportiv Român a decis să le acorde câte o bursă lunară de excelenţă.
În noiembrie 2001, după Campionatele Europene de la Gent, Belgia, Bellu şi Bitang anunţau din nou că intenţionează să se retragă, premierile în urma performanţelor obţinute fiind considerate nesatisfăcătoare, însă, la scurtă vreme, ei vor relua munca de antrenorat, la Deva.
În martie 2002, Federaţia Română de Gimnastică anunţa dizolvarea lotului naţional de gimnastică feminină al României, din cauza dezvăluirilor privind privaţiunile la care erau supuse tinerele sportive, de aici izbucnind un conflict puternic între cei doi antrenori şi federaţia de profil.
În fine, în anul 2005, Bellu şi Bitang au demisionat de la conducerea lotului de gimnastică fete al ţării, în urma unui scandal, în care au fost acuzaţi de comportament nepotrivit față de sportive.
În iunie 2010, cei doi şi-au reluat activitatea de coordonare a lotului naţional de gimnastică, înlocuindu-l pe Nicolae Forminte, însă rezultatele obţinute vor fi din ce în ce mai neconcludente.
Ca o ultimă confirmare a valorilor reale asociate personalităţilor celor doi antrenori, a profesionalismului lor de înaltă clasă, Campionatele Europene de gimnastică artistică de la Sofia, desfăşurate în perioada 14-18 mai 2014, au adus echipei României 9 medalii: aurul pe echipe, aurul la sol, argintul la bârnă şi bronzul la sărituri, la care s-a adăugat performanţa junioarelor, care au cucerit 4 medalii de argint şi una de bronz. După aceste campionate, contractele de antrenorat ale celor doi cu federaţia au încetat, cei doi lăsând locul unui staff tehnic federal alcătuit din Lăcrămioara Moldovan, Lucian Sandu şi Cristian Moldovan.
Apoi, cei doi au participat la selecţionarea a sute de copii care să intre în pregătiri la mai multe centre de gimnastică din ţară.
Astfel, la 15 septembrie 2014, 200 de fetițe de şase-şapte ani din întreaga țară și-au făcut bagajele şi au plecat de acasă, ca să devină gimnaste, în cadrul programului „Țară, țară, vrem campioane”, pornit la inițiativa Marianei Bitang și a lui Octavian Bellu.
În perioada în care a fost antrenor federal al lotului olimpic feminin de gimnastică, până în 2005, Bellu a obţinut nu mai puţin de 279 medalii (106 de aur, 86 de argint şi 87 de bronz). Distribuţia medaliilor a fost următoarea: 39 medalii olimpice (16 de aur, 9 de argint, 14 de bronz), 75 medalii mondiale (29 de aur, 23 de argint, 25 de bronz), 78 medalii europene (seniori) (28 de aur, 24 de argint, 16 de bronz), 61 medalii europene (juniori) (23 de aur, 22 de argint, 16 de bronz) şi 24 medalii la Cupa Mondială (10 de aur, 8 de argint, 6 de bronz).
A intrat în anul 2007, în Cartea Recordurilor, drept “cel mai de succes antrenor din lume”, cu un palmares de 16 medalii olimpice de aur şi un total de 279 la Campionatele Mondiale, Campionatele Europene şi la Jocurile Olimpice. Bellu a condus lotul de gimnastică al României la câştigarea a cinci titluri mondiale şi două titluri olimpice pe echipe, precum şi la cucerirea a numeroase titluri individuale.
În perioada 2005 – 2006, Bellu a fost consilier de stat pe probleme de sport la Administraţia Prezidenţială.
Octavian Bellu a devenit preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport (ANS), la 4 ianuarie 2007, funcţie pe care a ocupat-o până la 14 ianuarie 2009, când s-a desfiinţat ANS şi s-a reînfiinţat Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS).
A fost secretar de stat pe probleme de sport în Ministerul Tineretului şi Sportului, între 14 ianuarie şi 15 iulie 2009.
La 1 septembrie 2009, Octavian Bellu a fost numit director al Academiei Olimpice de Excelenţă, poziţie în care s-a aflat până la 26 mai 2014.
Printre distincţiile primite se numără: Antrenor Emerit – 1987, Ordinul “Meritul Sportiv”, clasa I – 1987, Cetățean de onoare al municipiului Ploiești – 1995, Diploma de onoare şi titlul de Entraineur Honoraire oferit de Federaţia Internaţională de Gimnastică – 2000, Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer – 2000, Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de comandor – 2004, Meritul Sportiv, clasa a III-a cu două barete – 2004, Colanul de aur al Comitetului Olimpic Român – 2005, Ordinul “Meritul Sportiv”, clasa I – 22 iulie 2008, titlul de Doctor Honoris Causa, din partea Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti (UNEFS) — 7 iulie 2011.
La 30 mai 2009, Octavian Bellu a fost inclus în International Gymnastics Hall of Fame.
În iunie 2014, ca un elogiu adus celor doi mari antrenori, Romfilatelia lansa emisiunea de mărci poştale „Mesageri ai sportului românesc”, care se înscria ca un omagiu purtător de stimă şi elogioase aprecieri pentru întreaga muncă şi devotamentul puse în slujba promovării talentelor de excepţie ale sportului românesc, în poziţiile de prim rang ale ierarhiei mondiale.
La 1 decembrie 2015, Academia Recordurilor Mondiale l-a desemnat, din nou, pe Octavian Bellu cel mai de succes antrenor din lume, cu un total de 305 medalii la Campionatele Europene, Mondiale şi Jocurile Olimpice, acestui record românesc adaugându-i-se încă unul omologat de Academia Recordurilor Mondiale: cele mai multe note de 10 obţinute la Olimpiada de la Montreal, din anul 1976, de Nadia Comăneci (şapte note de 10).
În anul 2016, fosta gimnastă Maria Olaru, îşi lansa volumul biografic „Prețul aurului. Sinceritate incomodă”, în care menţiona unele tratamente abuzive – „violenţe fizice care îmi maltrataseră copilăria” – pe care antrenorii lotului naţional de gimnastică feminin al României le exercitaseră asupra fetelor pe care le pregăteau, afirmaţii care au fost susţinute, în parte și de alte foste sportive. Sunt menţionate, de asemenea, înfometarea şi privarea de dulciuri, ca metode de pregătire fizică pentru un bun randament în competiţii.
În replică, Bellu a declarat: „Nu spune nimeni că antrenamentele la Deva au fost ca o bătaie cu petale de trandafiri. Dar nici altfel de bătaie! Erau, în schimb, momente în care tu, antrenor, ieşeai din sală şi îţi dădeai palme. Venea concursul peste tine şi exerciţiul era departe de a fi gata. Disciplina e una, teroarea e alta. Un lucru la care am ținut întotdeauna a fost să nu dau sportivului senzația că el conduce antrenamentul. Nu, îl conduc eu!”.
În octombrie 2020, Academia Recordurilor Mondiale (World Record Academy), cea mai mare organizaţie care certifică recorduri mondiale şi, totodată, deţinătoarea celei mai mari baze de date cu recorduri mondiale, a certificat, din nou, că antrenorii Octavian Bellu şi Mariana Bitang, cu care echipa de gimnastică a României a câştigat cinci titluri mondiale şi două olimpice, sunt „Cei mai de succes antrenori din lume”, sub conducerea celor doi antrenori, gimnastele române câştigând, în total, 305 medalii la Campionatele Europene, Mondiale şi la Jocurile Olimpice.
Octavian Bellu a fost căsătorit, până în anul 2000, cu Camelia, o asistentă medicală din Ploiești, cu care are o fată, Iolanda, iar Mariana Bitang l-a avut ca partener de viață pe Viorel Bitang, un reputat profesor și antrenor de natație din Arad, fost manager general al CSM Arad, cei doi având un fiu, Andrei, care, la un moment dat, a avut o relaţie apropiată cu gimnasta Sandra Izbaşa.
Din octombrie 2008, Mariana Bitang şi Octavian Bellu formează un cuplu și în viața personală de zi cu zi, cei doi hotărând atunci să își unească destinele.
În momentul de față, gimnastica românească pare că se stinge încet, dar sigur, intrând într-un con de umbră total, aflându-se într-o poziţie diametral opusă faţă de perioada în care Bellu şi Bitang obţineau rezultate care, probabil, nu vor putea fi egalate niciodată…
