Miercuri seara, Senatul Italiei a votat cu o largă majoritate guvernul tehnocrat condus de Mario Draghi – transmite Euronews. În camera superioară a parlamentului italian 304 senatori au participat la vot, dintre care 262 au votat „pentru”, 40 „contra” şi doi s-au abţinut de la vot.
În istoria republicii guvernul condus de economistul Draghi a obţinut a doua cea mai mare majoritate în Senat. Mai multe voturi a primit doar un guvern condus tot de un tehnocrat, Mario Monti, în anul 2011.
Fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene și-a prezentat programul său în care a acordat prioritate întăririi luptei împotriva pandemiei de coronavirus, accelerarea ritmului vaccinărilor şi reformelor economice radicale. A spus că cei care au acordat încredere guvernului său nu se vor înşela, proiectele vor fi urmate de măsuri concrete. Premierul a considerat turismul, ca o ramură cheie a economiei pe care doreşte să bazeze repornirea economiei. La fel a considerat foarte importantă cultura, care în opinia sa „va face Italia grandioasă”. A vorbit despre protecţia mediului şi migraţie; în legătură cu aceasta din urmă a solicitat asumarea responsabilităţii instituţiilor europene.
Astăzi Mario Draghi va solicita încrederea pentru guvernul său şi în Camera Deputaţilor unde la fel poate să conteze pe o largă majoritate.
Negocierile despre noul guvern condus de Draghi au început după data de 26 ianuarie, atunci când fostul prim-ministru Giuseppe Conta şi-a depus demisia.
Nominalizarea lui Draghi de către preşedintele Sergio Mattarella a fost o surpriză şi la început partidele erau reticente să îl susţină. Mişcarea 5 Stele (M5S) care a început ca un partid eurosceptic (dar în ultima perioadă se orientează spre centrul eşichierului politic) a considerat că Draghi „nu este suficient de italian” şi va reprezenta interesele birocraţilor europeni, iar fostul viceprim-ministru şi preşedintele Ligii Nordului, Matteo Salvini l-a acuzat pe Draghi încă din anul 2017 că în calitate de preşedinte al Băncii Centrale Europene a fost adeptul politicii de austeritate şi că este coautor al „măcelăririi” Italiei. Când însă sondajele de opinie arătau o susţinere de 60% pentru economist (şi implicit a devenit cel mai popular actor politic), atunci situaţia s-a schimbat şi şase partide (inclusiv M5S şi Liga Nordului) s-au aliniat în spatele lui Draghi. Doar formaţiunea de extremă dreapta Fratelli d’Italia a rămas în opoziţie.
Draghi nu doar că a reuşit să împace politica internă italiană, dar beneficiază şi de încrederea mediului de afaceri european – scrie Financial Times. Indexul burselor italiene a început să crească imediat după nominalizarea lui Draghi. Aceasta înseamnă că investitorii se aşteaptă la o guvernare mai echilibrată şi mai de succes, decât până acum. Preşedintele băncii Intesa Sanpaolo, Carlo Messina a declarat: „Draghi este super, nu doar pentru Italia, ci pentru toată lumea”.
Din noul guvern pe lângă tehnocraţi, fac parte şi politicieni. Astfel Luigi di Maio (M5S) va rămâne ministrul de externe, iar ministrul industriilor va fi un politician de la Liga Nordului. În schimb portofolii mai importante cum sunt cel al economiei, protecţiei mediului şi al digitalizării au fost ocupate de specialişti fără apartenenţă la vreun partid. Noul premier, cu ocazia depunerii jurământului, a declarat că miniştrii vor lucra pentru salvarea ţării şi în acest scop trebuie să lase la o parte disputele politice.
Analiştii mai sceptici însă spun că timpul de graţie pentru Draghi va fi scurt. Pe de o parte nici noul prim-ministru nu are o baghetă magică cu care să schimbe situaţia actuală şi efectele banilor europeni care vor veni nu se vor resimţi imediat. Potrivit previziunii Comisiei Europene, economia Italiei doar în anul 2023 va atinge nivelul pe care l-a avut înainte de criza generată de pandemie. Pe de altă parte Draghi va trebui să se confrunte cu o serie de probleme care au existat şi înainte de pandemie. Printre acestea sunt slăbiciunile instituţiilor de stat, justiţia suprasolicitată care funcţionează cu o eficienţă scăzută, povara administrativă mare a întreprinzătorilor, sistemul bancar fragmentat şi şubred, diferenţele economice dintre nordul şi sudul Italiei, scăderea competitivităţii firmelor italieneşti. Ironia sorţii este că la toate aceste probleme a contribuit şi activitatea anterioară al lui Draghi în fruntea Băncii Centrale Europene.
Székely Ervin, RADOR
