”La Ploieşti avionul nostru a fost grav avariat de artileria antiaerienă.”
Locotenentul Solomon Weiss – “Sol Weiss” (1923 – 2015) – a fost pilot pe un bombardier B-24 Liberator al Forţelor Aeriene ale SUA. Solomon Weiss a participat la 20 misiuni de luptă, din care patru raiduri au fost asupra unor ținte din România. În 1995, Solomon Weiss a răspuns invitației făcută de Secția de Istorie orală – Radio România și a înregistrat pe bandă magnetică câteva amintiri legate de misiunile avute în România.
„Echipajul nostru a participat la patru raiduri asupra unor ţinte din România, iar trei dintre acestea au inclus atacuri asupra Rafinăriei Româno-Americane din Ploieşti. Într-una dintre misiuni am distrus un tren marfar la Giurgiu. Raidurile de la Ploieşti au avut loc la 15 iulie 1944, 22 iulie 1944 şi 17 august 1944, iar raidul de la Giurgiu a avut loc la data de 26 august 1944. Am fost extrem de norocoşi, pentru că echipajul noastru nu a suferit niciun fel de vătămare fizică în misiunile făcute în România. Cu toate acestea, am avut unele momente de îngrijorare din cauza unor avarii la sistemele vitale ale avionului. Într-una dintre misiuni, ne îndreptam către Ploieşti şi la unul dintre cele patru motoare presiunea uleiului a scăzut sub limitele normale de operare. Ne-am continuat, însă, drumul spre ţintă, dar am fost nevoiţi să ne întoarcem la bază cu numai trei motoare în funcţiune. În altă misiune la Ploieşti, avionul nostru a fost grav avariat de proiectilele artileriei antiaeriene care ricoşau în interiorul fuselajului. Sistemul de alimentare cu oxigen şi sistemul de alimentare cu combustibil au fost grav avariate. Din cauza distribuţiei insuficiente de oxigen, am fost nevoiţi să ne întoarcem zburând la o altitudine de aproximativ 4.300 de metri, fapt care ne făcea extrem de vulnerabili la atacurile artileriei antiaeriene. Mai mult, am consumat o cantitate excesiv de mare de combustibil pentru a ajunge la ţintă, iar acum, după ce artileria ne-a lovit sistemul de alimentare, mai aveam şi o scurgere de kerosen care a agravat problemele pe care le aveam deja cu combustibilul. Inginerul nostru şi-a tăiat efectiv combinezonul de zbor şi a folosit fâşii pe post de bandaje, în încercarea de a încetini pierderile de combustibil acolo unde erau scurgerile mai mari. Kerosenul a continuat, însă, să se scurgă în secţiunea unde era magazia bombelor. Eram îngrijoraţi de posibila izbucnire a unui incendiu în interiorul fuselajului şi de o explozie subsecventă. În plus, chiar dacă reuşeam să evităm un incendiu la bord, trebuia să avem şi suficient combustibil pentru a ne întoarce la bază. Pentru a reduce consumul mare de combustibil al motoarelor, am ajustat amestecul de aer şi combustibil şi am încercat să uşurăm avionul, aruncând din aparat tot ce putea fi aruncat, inclusiv armamentul lateral şi muniţia. Când am ajuns deasupra Adriaticii, aliaţii noştri australieni, care efectuau zboruri de salvare aero-maritimă, au răspuns SOS-ului nostru. Australienii au transmis mesajul nostru către avioanele de salvare pe mare PBY ale Forţelor Statelor Unite, care ne-au urmărit îndeaproape, anticipând că urma să cădem cu avionul în Marea Adriatică. Din nou, am fost norocoşi, pentru că am reuşit să ajungem în oraşul de coastă Bari, în Italia, unde am efectuat o aterizare de urgenţă.
Asta e tot ce îmi aduc aminte despre cele patru misiuni efectuate în România, cu excepţia faptului că agenţii noştri din serviciile de informaţii ne-au informat că fiecare misiune a noastră a fost o reuşită şi că în fiecare misiune am distrus câteva din resursele strategice, ceea ce a dus în final la scurtarea războiului”.
[Înregistrare realizata de Solomon Weiss, 1995. Traducere RADOR]
