Motto: „Avea o știință uriașă de a grava portrete de imbecili candizi, mitocani cu parapon, vicleni interlopi, autoritari mărginiți, încornorați stupizi, palavragii cu ifos, bătăuși sanguinari, retrograzi cu principii. E autentic în tot ce joacă” – regizorul Sică Alexandrescu despre Alexandru Giugaru
Luni, 15 martie, se împlinesc 35 de ani de la moartea lui Alexandru Giugaru, actor de teatru şi film, unul dintre cei mai importanţi aartişti ai ţării care s-au dedicat comediei.
* * * * *
Alexandru Giugaru s-a născut la 23 iunie 1897, la Huşi, judeţul Vaslui.
A urmat cursurile Liceului Cuza Vodă din oraşul natal, în 1916, a fost angajat într-o trupă de revistă, al cărei director, primul său director, a fost Titi Mihăilescu, iar în 1917, a intrat într-o companie de operetă, condusă de Stănescu Cerna şi Aurei Bobescu.
În 1926, a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti.
S-a remarcat prin interpretarea unor personaje comice, adesea groteşti-caricaturale, mai ales din repertoriul caragialian, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. Printre piesele în care s-a remarcat, s-au numărat „O noapte furtunoasă” (1942) regia Jean Georgescu, „O scrisoare pierdută” (1953) regia Sică Alexandrescu şi Victor Iliu şi „D’ale carnavalului” (1958) regia Aurel Miheles şi Gheorghe Naghi, în care i-a avut parteneri de scenă pe Grigore Vasiliu Birlic, Ion Finteşteanu, Radu Beligan, Elvira Godeanu.
Cu ”Revizorul” de Gogol a mers în turneu la Moscova, cu ”Bădăranii” de Carlo Goldoni – în turneu la Veneţia, iar unul din multele sale roluri memorabile a fost cel din piesa ”Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, interpretată în travesti alături de Grigore Vasiliu Birlic.
De asemenea, s-a remarcat şi în piesa de teatru ”Coana Chiriţa” de Tudor Muşatescu, în ”Take, Ianke şi Cadâr” regizată de Ion Finteşteanu, sau în ”Nevestele vesele din Windsor”.
Și-a desăvârşit talentul artistic în nenumărate experiențe pe marile scene ale teatrelor bucureștene, alături de actori reputați și împreună cu regizori însemnați – Victor Ion Popa, Soare Z. Soare, Aurel Ion Maican, Sică Alexandrescu – precum și pe mici scene de cartier, în grădini de vară, ori la Cărăbuș, alături de Tănase, sau la Operetă, apoi în sălile obscure ale cinematografelor de cartier – unde-și avea un public al său ce-l idolatriza.
A purtat inițial, la teatrul de revistă, numele de scenă „Sandy Huși”, care a fost schimbat mai apoi de profesoara sa, Lucia Sturza Bulandra.
Unul din momentele de excepţie ale carierei sale a fost când a cântat pe scena Teatrului Constantin Tănase alături de celebra Josephine Baker, aflată în turneu prin Europa.
Vocea sa inconfundabilă şi jocul extrem de natural l-au recomandat şi pentru roluri în filme. După debutul din „Legenda celor două cruci” (1925), în regia lui Ghiţă Popescu şi a lui Eftimie Vasilescu, a jucat în filme precum „Păcală şi Tândală la Bucureşti” (1925) în regia lui Aurel Petrescu, „Venea o moară pe Siret” (1929) regia Martin Berger, „O noapte furtunoasă” – rolul Jupân Dumitrache (1943), „O scrisoare pierdută” – Zaharia Trahanache (1953), „Directorul nostru” (1955) regia Jean Georgescu, „Popescu 10 în control” (1955) regia Traian Fericeanu, „Două lozuri” (1957) regia Aurel Miheles şi Gheorghe Naghi, „D-ale carnavalului” – Iancu Pampon (1958),
„Telegrame” (1959) regia Aurel Miheles şi Gheorghe Naghi, „Bădăranii” – rolul jupân Lunardo (1960) regia Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi, „Post-restant” (1961) regia Gheorghe Vitanidis, „Doi băieţi ca pâinea caldă” (1962) regia Andrei Călăraşu, „Mofturi 1900” (1964) regia Jean Georgescu, „Haiducii” – rolul Boier Belivaca (1965) regia Dinu Cocea, „Corigenţa domnului profesor” (1966) regia Haralambie Boroş, „Răpirea fecioarelor” (1967) regia lui Dinu Cocea, sau „Fraţii Jderi” – rolul Părintele Dragomir (1974).
Alexandru Giugaru a fost şi un remarcabil colaborator al Teatrului Naţional Radiofonic, câteva din rolurile interpretate aici fiind cele din „Bădăranii”, de Carlo Goldoni, traducerea, adaptarea radiofonică şi regia artistică Sică Alexandrescu, înregistrare din 1958, „Burghezul gentilom”, de Moliere, înregistrare din anul 1953, traducerea, adaptarea radiofonică şi regia artistică George Teodorescu, „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale, „Escu”, de Tudor Mușatescu, „Gramatica familiei”, de Eugene Labiche, traducerea şi adaptarea radiofonică H. Sterescu, regia artistică Titi Acs, înregistrare din 1953, „O noapte furtunoasă”, de I. L. Caragiale, „Pușculița”, de Eugene Labiche, „Recomandația”, de Max Maurey, ”Puşculiţa” de Eugène Labiche, traducerea şi adaptarea radiofonică George Voinescu, regia artistică Constantin Moruzan, înregistrare din anul 1957, ”Cuibul coţofenelor” de August von Kotzebue, traducere de Mariana Crainic şi Val Săndulescu, adaptare radiofonică de Val Săndulescu, regia artistică Constantin Moruzan, înregistrare din anul 1961, „Revizorul”, de N.V. Gogol, traducere de Sică Alexandrescu şi Gabi Leonte, adaptarea radiofonică şi regia artistică Sică Alexandrescu, înregistrare din 1953, „Scafandrierii”, de Tudor Mușatescu, ”Nevestele vesele din Windsor” de William Shakespeare, traducerea şi adaptarea radiofonică Vlaicu Bîrna, regia artistică Titi Acs, înregistrare din anul 1957, ”Nobilul” de Ivan Tobilevici, traducere de Leonard Efremov, regia artistică Mihai Zirra, înregistrare din anul 1952, ori „Viforul”, de Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Pentru activitatea sa artistică remarcabilă, a obţinut numeroase premii şi distincţii, printre care Ordinul Muncii clasa II, „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale» (1952), titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă (23 ianuarie 1953), titlul de Artist al Poporului (1960), titlul de ”Actor emerit” şi ”Premiul de Stat” (1964), Ordinul Meritul Cultural, „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice” (1967).
A fost căsătorit şi a avut doi copii.
Alexandru Giugaru a murit la Bucureşti, la 15 martie 1986, fiind înmormântat la la cimitirul Bellu, pe Aleea Artiștilor.
