După Primul Război Mondial neurochirurgia este un domeniu nou în lume · în 1927-1929 tânărul medic neurolog Dumitru Bagdasar se specializează în neurochirurgie, la clinica „Peter Bent Brigham” din Boston, a dr. Harvey Cushing, pionier în domeniu · întors în ţară, primele operaţii pe creier le realizează în Spitalul din Jimbolia (1929-1931), apoi în Spitalul de Boli Nervoase din Cernăuți (1931-1933) · în 1935 Dumitru Bagdasar, ajutat de doctorii Ion Iacobovici, Nicolae Minovici şi Ion Niculescu, înfiinţează primul serviciu de neurochirurgie la Spitalul Central de Boli Nervoase şi Mintale din Bucureşti · secţia de neurochirurgie are la început 10 paturi şi o sală de operaţii · acest nucleu dă naştere Clinicii de Neurochirurgie a Facultăţii de Medicină · „echipa de aur” a doctorului Badgdasar, primii săi elevi, sunt Constantin Arseni, Ion Ionescu, Sofia Ogrezeanu · între 1931-1941 dr. Bagdasar face 1800 operaţii pe sistemul nervos.
Arhiva de istorie orală păstrează o înregistrare cu o mare valoare documentară cu doctorul Florica Bagdasar, înregistrare făcută cu câṭiva ani înainte de stingerea ei din viaṭă, în 1978. Cunoscută şi ca prima femeie ministru, soţia neurochirurgului Dumitru Bagdasar i-a fost alături 25 de ani, din anii studenţiei şi până la moartea lui.
„Faima succeselor obţinute în cazuri disperate de tumori cerebrale l-au impus de la început ca un neurochirurg cu reputaţie nu numai în România, ci şi în toate ţările limitrofe. Numeroşi bolnavi, veniţi din ţările balcanice, din Israel, şi-au redobândit sănătatea după intervenţiile chirurgicale făcute de soţul meu. Am fost secundara lui timp de câţiva ani, după ne-am stabilit în Bucureşti. După care timp, m-am axat eu, personal, pe ideea pe igienă mintală şi l-am lăsat pe el să-şi creeze tinere ajutoare din tinerii medici pe care îi avea în jur, unul dintre ei este şi astăzi un neurochirurg cu reputaţie, doctorul Arseni. El a intrat încă din 1935 în serviciul de neurochirurgie condus de soţul meu la Spitalul Central.
Doctorul Bagdasar a fost un excelent neurolog, un iscusit neurochirurg, conoştea bine anatomia patologică, putea să interpreteze singur examenele radiologice. Împărtăşea celor din jur vasta experienţă pe care o acumulase în pregătirea lui neurologică şi neurochirurgicală. Era atent cu bolnavii, pasionat în observarea post-operatorie a fiecărui caz, până era convins că bolnavul este în afara oricărui pericol. Soţul mea a creat o şcoală solidă de neurochirurgie lăsând drept continuator, atunci când, în 1946, s-a stins prematur din viaţă, pe doctorul Constantin Arseni, strălucit urmaş a lui.”
[Înregistrare realizată de muzeograf Eleonora Cofas, Muzeul de Istorie a Bucureştiului]
