Duminică, 11 aprilie, se împlinesc 120 de ani de la naşterea lui Theodor Rogalski, compozitor, dirijor, orchestrator și pianist român, fost dirijor al Orchestrei Radiodifuziunii (1930-1951) şi director al (orchestrei) Radiodifuziunii Române (1939-1944), un nume de referință pentru evoluția culturii muzicale românești din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Theodor Rogalski s-a născut la 11 aprilie 1901, la Bucureşti.
La vârsta de 5 ani ia primele contacte cu muzica, însă era obișnuit de mic sǎ-și asculte mama cântând la pian lucrări de Franz Liszt și Frederic Chopin, pe care încerca apoi sǎ le redea din memorie.
A frecventat școala primară „Clemența”, apoi s-a înscris la Seminarul Pedagogic. Familia sa nu dorea ca el să devină artist, deoarece traiul profesioniștilor muzicieni era greu, astfel că a trebuit să studieze mai mult singur muzica, fără îndrumări sistematice.
La vârsta de 15 ani, în primăvara anului 1916, a luat lecții de pian cu Emilia Saegiu, însă va studia doar trei luni, deoarece la sfârșitul verii, România a intrat în război, iar el a fost înrolat ca cercetaș.
În anul 1918, compune „Sonată pentru pian”, lucrare distinsă, trei ani mai târziu, cu mențiunea I a Premiului de compoziție „George Enescu”.
În anii 1919-1920, a parcurs studii la Conservatorul de Muzică din București cu Alfonso Castaldi (teorie-solfegiu, armonie, contrapunct) și Dimitrie Cuclin (compoziţie). Fiind un student care s-a evidențiat prin rezultate deosebite, Dimitrie Cuclin solicită Ministerului Instrucțiunii acordarea, după primul an, a diplomei de absolvire.
La recomandarea profesorului Cuclin, între anii 1920-1923, a studiat la Conservatorul din Leipzig (Leipziger Konservatorium für Musik), cu Siegfried Kalg-Elert (teorie-solfegiu, compoziţie, dirijat), iar în perioada 1923-1926, a frecventat Schola Cantorum din Paris, unde este discipolul lui Vincent d’Indy (compoziție, dirijat) și al lui Maurice Ravel (orchestrație).
În anul 1926, obține Premiului I la Concursul național de compoziție „George Enescu”, cu lucrarea „Cvartet de coarde în fa major”. Tot atunci se lansa în programele de concert ale Filarmonicii cu „Două dansuri pentru suflători, pian și baterie” (1927) și „Două schițe simfonice” (1930), lucrare a cărei valoare de excepție l-a determinat pe George Enescu să o selecteze pentru concertul susținut la Expoziția Internațională de la New York din 1939.
La începuturile carierei sale artistice a fost pianist corepetitor la Opera Română, în perioada 1 septembrie 1927 – 1 iunie 1930. Tot aici a fost și regizor de culise, iar rar, dirijor. I-a fost încredințată o singură premieră ca dirijor, „Bastien și Bastienne” de Wolfgang Amadeus Mozart.
Rogalski a participat la evenimentele tinerei Societăţi a Compozitorilor Români (fondată în 1920), al cărei membru devine din anul 1928.
În anul 1930 este solicitat să ajute la transcrierea melodiilor culese și depozitate în Arhiva de folclor a aceleiași instituţii, o „operaţie foarte migăloasă, care pretindea specialiști cu înaltă pregătire și cu un auz perfect”, după cum se arăta în Adunarea Generală a Societatății Compozitorilor Români din 11 mai 1930.
A urmat o perioadă în care compoziția a rămas în plan secundar, Rogalski dedicându-se activității dirijorale.
Aşadar, în anul 1930, este chemat de Mihail Jora să participe la alcătuirea Orchestrei Simfonice Radio, al cărei dirijor și director avea să fie timp de peste două decenii (dirijor din 1930 până în 1954, director între 1939 și 1944). Astfel, la vârsta de 29 de ani s-a implicat în realizarea programelor muzicale transmise pe unde radiofonice, contribuind ca nimeni altul la ridicarea ștachetei la cotele profesionalismului și la echilibrarea repertorială universal-naţional.
În Revista „Radiofonia”, din 28 mai 1933, se arăta: “Reîntors în 1926, d. Rogalski devine corepetitor la Opera Română. Compune mai multe bucăţi, dintre care cea mai interesantă este Dansuri pentru suflători, baterie şi pian […]. Cu aceste Dansuri d. Rogalski şi-a găsit întreaga expresie personală care – lucru foarte rar – se îndreaptă spre homoristic şi caricatură.
Paparudele şi Înmormântarea la Pătrunjel, iată numele celor două dansuri care au dus peste hotare numele tânărului compozitor. Graţie lor, a repurtat succese la Paris, în Italia şi în Polonia. În aceste scene de mahala el caracterizeză, prin motive realiste, prin teme populare şi efecte necunoscute de orchestră, viaţa omului. Vede pe om în tragic şi în comic şi întrezăreşte lacrimile amestecate cu surâsuri. Modul de a compune aceste dansuri, orchestra lui – până atunci necunoscută în România – manifestă limpede tendinţe moderniste.
În 1930, Rogalski devine acompaniator şi şef de orchestră la Radio Bucureşti şi ajunge astfel un nume cunoscut tuturor auditorilor de radio.”
Fiindcă la Radio era programat un număr mare de transmisiuni în direct, iar numărul artiștilor angajați era mic, era nevoie ca toți să fie aproape permanent prezenți lângă microfon. Astfel, Rogalski a putut fi ascultat ca pianist în ansambluri instrumentale cu componențe mai restrânse sau numeroase, a acompaniat soliști, a realizat transcripţii, aranjamente, orchestraţii, apoi a prezidat comisii de triere a soliștilor, a conferențiat pe teme muzicale, a coordonat și dirijat orchestra.
Spre exemplu, a cântat alături de Constantin Silvestri la data de 24 octombrie 1933, sub bagheta lui Ionel Perlea. Au susținut amândoi partida solistă a „Concertului în Do major pentru două piane și orchestră” de Johann Sebastian Bach.
Redacția programelor Radiodifuziunii (1941). În imagine: Domnica Păun Ghițescu, Gh.D. Mugur, Dardan Maria, Marieta Veisa, Dr. Vasile Voiculescu, Theodor Rogalski, Pușa Olteanu. Sursa: Arhiva scrisă a SRR
De numele lui Theodor Rogalski sunt legate, între altele, şi debutul solistic al lui Dinu Lipatti, la 21 martie 1933, cu „Concertul pentru pian și orchestră nr. 1” de Fr. Chopin, și debutul dirijoral al lui Constantin Silvestri, la 3 martie 1935, cu cele „Patru capricii” proprii în primă audiţie.
Din postura de dirijor al Orchestrei Radiodifuziunii Române a concretizat cel mai mare număr de prime audiţii și reluări de lucrări românești dintre toţi dirijorii timpului.
În 1950, Rogalski compune suita simfonică „Trei dansuri românești” – dintre care cel mai cunoscut rămâne „Jocul din Ardeal”, primul din serie – , ce constituie un reper al creației școlii românești din epocă.
Între anii 1950 – 1954, este prim-dirijor al Filarmonicii „George Enescu”, în acești ultimi ani ai vieții deținând și postul de profesor de orchestrație la Conservatorul din București (1948 – 1954).
Lista creațiilor sale cuprinde muzică de cameră pentru pian, pian și vioară, pian și voce, Trei piese pentru violoncel, Două capricii, Trei cântece pe versuri populare pentru soprană și orchestră, Trei balade românești pentru tenor și orchestră și piese simfonice amintite.
Lista lucrărilor orchestrate de Rogalski, încă şi mai impresionantă, relevă talentul și măiestria sa de a metamorfoza piese corale, vocale și instrumentale din repertoriul românesc și universal.
Spre exemplu, în anul 1942, va orchestra „Carnavalul” de Schumann, care reunește cea mai diversă paletă de instrumente, de la flautul piccolo la tubă și de la trianglu la harpă.
A întreprins turnee artistice în Franţa, Italia, Austria şi a realizat înregistrări pe discuri pentru Odeon, Pathé, His Master’s Voice, Columbia.
În anul 1952, a compus muzica pentru filmul „Viaţa învinge”, regizat de Dinu Negreanu, după piesa de teatru „Iarbă rea” de Aurel Baranga, rolurile principale fiind interpretate de actorii George Vraca și Irina Răchițeanu.
În luna mai a anului 1952, era publicat în revista „Muzica” raportul ținut la Plenara Uniunii Compozitorilor din cadrul evenimentului „Săptămâna muzicii românești” din septembrie 1951. În acest raport, Rogalski este aspru criticat de Alfred Mendelsohn, susținând că „Gaida” – parte a trilogiei de dansuri româneşti din anul 1950 – , ar fi fost denaturată „printr-un abuz de stridențe armonice, o mișcare ritmică obstinată și utilizarea unor artificii de orchestrație care creează o atmosferă sinistră sau grotescă”. Desigur, aceste aberaţii făceau parte din complotul ideologic împotriva marilor compozitori ca Theodor Rogalski, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Constantin Silvestri, Mihail Andricu, despre care se menționa că la ei „se manifestă puternic influența cosmopolitismului”…
Cu toate acestea, după doar un an, în 1953, Rogalski a fost distins cu titlul de Maestru Emerit al Artei din R.P.R.
A murit la 2 februarie 1954, la vârsta de 52 de ani, la Zürich, în Elveția.
În ciuda criticilor grosolane nejustificate din anii 1951-1952, cele „Trei dansuri românești” ale lui Rogalski au avut un mare răsunet, sub bagheta lui Constantin Silvestri, în cadrul primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu” din anul 1958, la patru ani după moartea lui Rogalski, fapt consemnat de Alfred Hoffman în emisiunea „Cronica Festivalului” difuzată în 20 septembrie 1958, la o zi după concert.
Un bust al lui Theodor Rogalski, realizat de sculptorul Ion Jalea, este expus în holul Studioului de concerte „Alfred Alessandrescu” al Societății Române de Radiodifuziune.
În anul 2006, în seria „Biblioteca Radio” a Editurii Casa Radio, apărea volumul „Theodor Rogalski”, scris de Laura Manolache, cea dintâi monografie din muzicologia românească actuală dedicată importantului compozitor Theodor Rogalski, unul din ctitorii programului muzical al Radioului public, un volum publicat cu sprijinul Editurii Muzicale.
În anul 2013, în care Societatea Română de Radiodifuziune împlinea 85 de ani de existenţă, Editura Casa Radio lansa CD-ul „Theodor Rogalski – Compozitor şi interpret”, eveniment care a avut menirea de a pune în evidenţă una dintre marile personalităţi ale muzicii, a cărei biografie s-a confundat în bună parte cu începuturile acestei instituţii culturale de prim rang, Radio România.
