Emoționanta sărbătoare marcată în ultima duminică dinaintea Paștelui, Duminica Floriilor, amintește de intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, în zilele dinaintea Patimilor, menționată de toate cele patru Evanghelii. Mai puțin prezent în reprezentările artistice decât alte teme, episodul este consemnat totuși în icoane, gravuri, manuscrise medievale, fresce, predele de altar sau pânze semnate de mari artiști.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim este reprezentată în iconografia tradițională cu Iisus călare pe un asin, ca personaj principal, însoțit de discipolii săi, ajungând în fața Orașului Sfânt. Scena cu această temă din Breviarul Isabella, un manuscris flamand datând din ultimul deceniu al secolului al XV-lea, păstrat acum la British Library, este realizată într-o cromatică bogată și un ritm alert al compoziției, prezentând în caligrafie, în două casete, povestea biblică. În Bible Moralisee de la Napoli, din prima jumătate a secolului al XIV-lea, găzduită la Bibliothèque nationale de France, din Paris, miniaturistul italian medieval s-a bazat pe modelul canonic al marilor maeștri toscani pentru ilustrarea textului Evangheliei după Matei, înfățișându-l pe Hristos îndreptându-se spre Orașul Sfânt, urmat de discipolii săi. În reprezentarea convențională, statică, nu există un peisaj clar definit, doar o suprafață ocru-auriu cu un copac mare, verde închis, cu frunziș gros, într-un desen schematic. Un personaj urcat în copac taie ramuri din el și le aruncă pe jos, în timp ce altul își întinde pelerina în fața lui Iisus, ca pe un covor, iar un grup compact de personaje adunate la porțile orașului flutură frunze de palmier, pentru a-L saluta pe Mântuitor.
La Muzeul de Artă din Indianapolis, SUA, se află o reprezentare a Intrării lui Iisus în Ierusalim, o frescă datând din 1125, transferată pe pânză, provenind de la schitul mozarab din San Baudelio de Berlanga, Spania, locaș supranumit „Capela Sixtină a artei mozarabe”, construit la începutul secolului al XI-lea, al cărui interior a fost pictat cu aproximativ o sută de ani mai târziu, cu două cicluri de decorațiuni în frescă. În această reprezentare, Iisus ajunge la porțile Ierusalimului călare pe asin, urmat de o procesiune de discipoli, fiind întâmpinat de mulțime la porțile orașului. În stilul romanic specfic nordului Spaniei din secolul al XII-lea, siluetele repetitive, în mărime naturală, întinzându-se pe întreaga înălțime a frescei, se încadrează într-un model liniar, combinat cu drapaje schematice, într-o gamă cromatică bazată pe fine tonuri de ocru. Mulțimile care îl întâmpină de obicei pe Mântuitor sunt reprezentate doar de două personaje îngenunchiate în fața Domnului, oferindu-i ramuri de finic, zidurile cetății fiind sugerate în plan secund.
În Sicilia, Capella Palatina din Palermo, comandată de regele Roger al II-lea al Siciliei în prima parte a secolului al XII-lea, devenită un amestec de stiluri arhitecturale bizantin, normand și fatimid, este împodobită cu un valoros mozaic înfățișându-l pe Iisus intrând în Ierusalim, în tonuri de ocru, în contrapunct cu verdele pastel al copacilor, într-o compoziție convențională, în care Mântuitorul binecuvântează mulțimea. O replică a versiunii originale se află la Muzeul Victoria și Albert din Londra. Pomposa Abbey, o mănăstire benedictină dedicată Fecioarei Maria, din Codigoro, Italia, faimoasă pentru manuscrisele carolingiene păstrate în biblioteca sa valoroasă, adăpostește o frescă a Intrării lui Iisus în Ierusalim realizată de italianul Vitale da Bologna, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Iisus se apropie de Ierusalim din partea stângă, călărind pe asin, urmat de Apostoli. Chiar înainte, doi bărbați își aștern hainele pe pământ în fața Lui și alți doi taie ramuri din copaci. O mulțime primitoare se adună la poarta orașului, într-un frumos joc cromatic în ocru și roșu.
Un panou pictat de Duccio di Buoninsegna, la început de secol XIV, aparținând registrului principal al polipticului Maestà din Domul (catedrala) din Siena, aflat acum la Museo dell’Opera al Domului, prezintă o compoziție aglomerată de multe personaje cu o cromatică bogată. Scena este neobișnuită prin atenția acordată peisajului, descris cu o sumedenie de detalii, drumul pavat, poarta orașului cu creneluri, turnurile subțiri care se ridică deasupra zidurilor și clădirea poligonală din marmură albă redând un aspect remarcabil de realist, atât urbanistic, cât și arhitectural. Copacul mic, ofilit și fără frunze, care apare deasupra aurei lui Hristos, pare a fi o aluzie la parabola smochinului neroditor. La Basilica Collegiata di Santa Maria Assunta, cuoscută ca Domul din San Gimignano, principalul lăcaș de cult catolic construit în secolul X în stil romanic se păstrează o frescă descriind intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim, semnată de pictorul italian de secol XIV-lea, Lippo Memmi. Italianul propune o reprezerntare de tip pictogramă, în centrul tabloului fiind Hristos binecuvântând de pe asin, în veșmântat roșu închis, acoperit de o mantie albastru deschis. Un mânz merge alături de asinul pe care călărește Mântuitorul, iar un tânăr întinde o mantie roșu închis pe pământ, în fața Lui.
Într-o frescă din seria Vieții și Patimilor lui Iisus de la Capela Scrovegni din Padova, Giotto di Bondone atrage atenția asupra personajului principal din această narațiune. Iisus este plasat în centrul compoziției, pe un fond albastru. El este, de asemenea, personajul cel mai mare din compoziție, într-o formă aproape tridimensională, poziționat între cerul albastru clar și liniile verticale ale copacilor verde închis, ușor aplecați. Scena este între cele mai vivace ale ciclului din care face parte, conținând o serie de episoade din viața de zi cu zi, precum cel al unui bărbat care își acoperă capul cu mantia sau cel cu doi copii care se urcă în copaci, pentru a desprinde ramuri și a le arunca în calea Mântuitorului, un detaliu derivat din tradiția bizantină. Călare pe asin, Iisus este întâmpinat la Ierusalim, unde un bărbat își întinde veșmântul pe jos spre a cinsti venirea Sa, în fresca Intrarea în Ierusalim a lui Pietro Lorezetti, de la Basilica San Francesco, din Assisi. Printre orășeni se numără un număr de cărturari simbolizați printr-unul care ține în mână o pană de gâscă. Clădirile din fundal, o campanilă, un baptisteriu și primăria sunt cele din Siena, tonurile pastel de ocru, roz, alb dominând compoziția. La Pinacoteca Stuard din Parma se păstrează partea cu Intrarea lui Iisus în Ierusalim rămasă dintr-un panou semnat de Pietro Di Giovanni D’Ambrogio în 1440. Într-o compoziție complexă, dinamică, Iisus este primit ca un rege, cu ramuri de finic, grupul de însoțitori din spate rimând cromatic cu cel al mulțimii din față, roșul, rozul și ocrul regăsindu-se în zidurile atent descrise. Muzeul de Artă din Indianapolis expune o lucrare cu tema Intrarea lui Iisus în Ierusalim, din 1617, a flamandului Anthony (Antoon) van Dyck, reprezentant al stilului baroc, discipol al lui Rubens, pictor al curții regelui Carol I Stuart al Angliei, operă creată când artistul avea doar 18 ani, oferind o demonstrație a talentului său remarcabil. Este o lucrare viguroasă, în culori strălucitoare, cu tușe clare, naturalismul și dimensiunea mare a personjelor îmbogățind narațiunea cu un dramatism pronunțat.
Artistul francez de secol XIX Félix Louis Leullier dă o interpretare romantică Intrării lui Iisus în Ierusalim, în 1800, sugerând în compoziția sa două cercuri, în partea de sus cel al divinității, în dialog cu cel de jos, al oamenilor, într-o paletă cromatică reținută, marcată de zone de lumină menite a amplifica efectul scenografic al compoziției. Pictorul și sculptorul francez academist, Jean-Léon Gérôme, tratează, la finele secolului al XIX-lea, Intrarea lui Iisus în Ierusalim cu note de orientalism, acordând în compoziția sa un spațiu generos peisajului și alaiului venit în întâmpinarea Domnului. Aflată la Muzeul Brooklyn, Procesiunea de pe străzile Ierusalimului, pictată spre final de secol XIX de către francezul James Tissot, care a activat o parte din viață în Anglia, fiind apreciat de societatea victoriană, îl reprezintă pe Iisus călare pe asin, intrând triumfal în cetate, în aclamațiile adepților Săi, care îl primesc cu brațele deschise, sărbătorind sosirea Sa cu frunze de palmier, ca simbol al victoriei. La biserica Saint-Germain-des-Prés, Paris, fondată de Childebert I, regele merovingian al Parisului, în anii 540, sub numele de Abația Sainte-Croix-Saint-Vincent, devenită un complex mănăstiresc bogat și important, fresca în care Iisus este descris intrând în Ierusalim, de penelul francezului de secol XIX Jean-Hippolyte Flandrin, poate, la prima vedere, să pară staționară, dar panoramarea imaginii dinspre stânga spre dreapta, ca și ritmul cromatic îi dau un dinamism cinematografic. Iisus călare pe asin este înconjurat de o mulțime de bărbați și femei care se înclină în fața Lui, cu venerație și entuziasm.
La Convento de Santa Cecilia, Puebla, Mexic, Juan Correa, pictor de teme religioase și profane, activ între 1676 – 1716, tratează, la finele secolului al XVII-lea, tema intrării lui Iisus în Ierusalim în stil baroc, într-o compoziție cu Iisus în centru, în mantie albastră, înconjurat de o mulțime de personaje, cu frunze de palmier în mâini, alții întinzând veșminte în fața Sa. La Catedrala Metropolitană din Ciudad de Mexico se află o altă compoziție a sa cu aceeași temă, cu un ritm alert, abundând în detalii, în centru fiind Iisus, în mijlocul mulțimii în culori vii, purtând frunze de palmier, cu o aglomerare de gesturi, generând o comunicare vizuală cu privitorul. O abordare aparte are pictorul spaniol Enrique Simonet, în lucrarea din 1892, Flevit super illam, aflată acum la Muzeul Prado. Momentul scenei este ales înainte de intrarea triumfală în Ierusalim, descrisă de obicei. Pe Muntele Măslinilor, în zorii zilei, Iisus profețește suferința ce avea să se abată asupra cetății, după cum se arată în Evanghelia după Luca. Simonet se concentrează pe aspectul uman al Domnului, oferind o descriere realistă a personajelor, într-o gamă dominată de griuri strălucitoare. Reluând tema unui tablou de mari dimensiuni, Intrarea în oraș (Entry into the City), datând din 1990, artistul american John August Swanson, ale cărui parabole celebrează viața și transformarea spirituală, reimaginează în 2012 Intrarea lui Iisus în Ierusalim (Palm Sunday entry of Jesus Christ into Jerusalem.), cu personaje și detalii suplimentare și culori mai strălucitoare, mai vibrante. Mii de oameni se înghesuie fluturând steaguri și ramuri de palmier în întâmpinarea lui Iisus, așezând veșminte înaintea Lui. Cu dragoste și demnitate, El se apropie de mulțimi, în învăluirea unei lumini aurii-roșiatice, în timp ce nori de furtună se adună amenințători peste cetate, prefigurând Patimile ce aveau să urmeze.
RADOR -Cristina Zaharia
