Răzvan Moceanu
Joi, 13 mai, se împlinesc 60 de ani de la moartea actorului american de film Gary Cooper. A fost un artist legendar, intrat în mitologia hollywoodiană a anilor ’30 – ’40 ai secolului trecut, cu o carieră de 35 de ani, cu roluri în 75 de filme, o activitate remarcabilă încununată cu două premii Oscar.
* * * * *
Frank James Cooper, pe numele avut la naştere, a venit pe lume la Helena, statul Montana, Statele Unite ale Americii, la 7 mai 1901.
Părinţii săi au fost Charles Henry Cooper şi Alice. Tatăl său a plecat din Anglia natală la vârsta de 19 ani, stabilindu-se în Montana, SUA. A ajuns avocat, iar mai apoi judecator la Curtea Supremă de Justiţie a statului Montana. După naşterea lui Gary, în anul 1906, cand acesta împlinea 5 ani, părintele său a achiziţionat o fermă imensă, „The Seven-Bar-Nine”, care avusese destinaţia iniţială de loc de trecere a unei autostrăzi.
În copilărie, a învățat să călărească și a petrecut mult timp alături de tatăl său la vânătoare și pescuit.
Când Gary împlinea 9 ani, mama sa, care era bolnavă, a primit recomandarea, de la medic, sa plece în voiaj pe mare. A urmat sfatul, a plecat pe mare alături de ambii copii, Gary şi fiul mai mare, Arthur, ajungând în cele din urmă în Anglia, unde a rămas până când America a intrat în Primul Razboi Mondial. Gary şi Arthur au rămas alături de mama lor, frecventând şcoala în Anglia timp de 7 ani, din care doi la școala de gramatică Dunstable din Bedfordshire.
La revenirea în SUA, Gary era încă prea tânăr pentru a participa la război, iar până la finalul confruntărilor va munci la ferma tatălui său.
Nu de puţine ori, Gary afirma despre părintele său: „Tatăl meu avea spirit de cowboy, iar eu am luat asta de la el”, iar despre perioada în care munce la fermă, viitorul mare actor afirma: „Nu e tocmai romantic să te trezeşti la 5 dimineaţa în toiul iernii, pentru a hrăni 450 de vite şi să le faci curat la – 40 grade”…
În anul 1916, Cooper a suferit răni serioase după un accident de mașină, de aici înainte rămânând cu o oarecare rigiditate a corpului şi a mişcărilor.
După această perioadă, Gary a studiat la Grinnell College, din Iowa, Statele Unite şi la Helena High School din Montana, SUA.
În toamna anului 1924, când Cooper avea 23 de ani, părinții lui s-au mutat în Los Angeles pentru a supraveghea proprietățile aparținând unor rude, iar Gary Cooper este atras din ce în ce mai tare de industria cinematografică.
Începând cu anul 1925 este distribuit în câteva filme mute, precum „The Thundering Herd”, „Wild Horse Mesa”, în care a jucat alături de Jack Holt, „Riders of the Purple Sage”, „The Lucky Horseshoe”, avându-l alături, în distribuţie, pe Tom Mix, şi „The Trail Rider”, în care a jucat alături de Buck Jones.
Agentul său, Nan Collins, i-a sugerat să-și schimbe numele din Frank în Gary, după orașul său natal al lui Nan – Gary din Indiana, fiindcă erau pra mulţi actori cu numele Frank Cooper.
În anul 1926, la vârsta de 25 de ani, primeşte primul său rol cu adevărat important, în producţia „The Winning of Barbara Worth”, în care a jucat alături de Ronald Colman şi Vilma Bánky. Criticii îl caracterizau drept o personalitate de tip nou, dinamică, prevăzându-i un viitor glorios.
În 1927, Gary Cooper apărea în filmele „Children of Divorce”, „Arizona Bound” şi „Nevada” – în regia lui John Waters.
Au urmat, mai ales, roluri de cowboy carismatic, dar şi în filme de aventuri, precum şi în comedia de salon.
În 1928, a jucat un rol în „Wings”, prima peliculă care a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film.
Au urmat roluri precum Căpitanul Philip Blythe din „Lilac Time” (1928), Tom Brown în „Morocco”/”Maroc”, Steve Gallagher în „If I Had a Million”/”De-aş avea un milion”, Frederic Henry în „A Farewell to Arms”/”Adio arme” şi Lt. Sempter în „Devil and the Deep”/”Răul din adâncuri” – toate în 1932, roluiri în „Alice in Wonderland” (1933) – White Knight, „Design For Living” (1933) – George Curtis şi Today We Live (1933) – Bogard, „Now and Forever” (1934) – Jerry Day, „Operator 13” (1934) – Jack Gailliard, Peter Ibbetson în filmul cu acelaşi nume (1935), „The Lives of a Bengal Lancer”/”Bengali” (1935) – Alan McGregor sau „The Plainsman” (1936) – Wild Bill Hickok.
S-a scris că era atât de solicitat încât la începutul anilor ’30 a jucat în 10 filme în decurs de 2 ani, apoi a suferit puternic de depresie din cauza muncii în exces, iar soluţia a fost să evadeze practic de la Hollywood şi să petreacă un an navigând de-a lungul Oceanului Atlantic.
În 1936, Gary Cooper primeşte prima nominalizare la premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul Longfellow Deeds din „Mr. Deeds Goes to Town”.
Au urmat producţiile „Desire”/”Pasiunea mea” (1936) – rolul Tom Bradley, „Bluebeard’s Eighth Wife”/”A Opta Nevastă a lui Barbă Albastră (1938) – Michael Brandon, „Beau Geste” (1939) – Michael Geste şi „The Real Glory”/”Adevărata glorie” (1939) – Dr. Bill Canavan.
În anul 1939, Gary Cooper devenea cel mai bine plătit american şi, totodată, cel mai popular actor de la Hollywood.
A urmat pelicula „The Westerner” (1940) – rolul Cole Hardin, în 1941, Gary Cooper primeşte, pentru rolul Alvin C. York din „Sergeant York”, premiul Oscar pentru cel mai bun actor şi un premiu New York Film Critics Circle, un an mai târziu este nominalizat la aceeaşi categorie a Oscarurilor pentru rolul Lou Gehrig din „The Pride of the Yankees”, iar în 1943 este din nou nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun actor pentru personificarea lui Robert Jordan în „For Whom the Bell Tolls”/”Pentru cine bat clopotele?”.
Filmografia sa excepţională a continuat cu producţii precum „Saratoga Trunk” (1945) – rolul Clint Maroon, „Cloak and Dagger”/”Mantia şi pumnalul” (1946) – Alvah Jesper, „Unconquered”/”Neînvinşii (1947) – Christopher Holden, „The Fountainhead” (1949) – Howard Roark, „Dallas” (1950) – Blayde „Reb” Hollister, „Bright Leaf”/”Regele tutunului” (1950) – Brant Royle, „You’re in the Navy Now”/”Ce înseamnă să fii marinar (1951) – Lt. John Harkness, „It’s a Big Country” (1951) – Texas şi „Springfield Rifle”/”Pușca Springfield” (1952) – Alex Kearney.
În 1953, Gary obţine din nou Oscarul pentru cel mai bun actor, precum şi un Glob de Aur la aceeaşi categorie şi un premiu Photoplay pentru cel mai popular actor, pentru rolul şerifului Will Kane din producţia „La amiază”/”High Noon”, cel mai cunoscut film în regia lui Fred Zinnemann, parteneră fiindu-i superba Grace Kelly. S-a spus că prin evoluţia sa în această peliculă, Gary Cooper ducea filmul western la perfecţiune.
Au urmat rolurile Domnul Morgan din „Return to Paradise”/”Întoarcerea în paradis” şi Jeff Dawson „Blowing Wild”/”Suflul sălbatic” – ambele în 1953, Benjamin Trane în „Vera Cruz” (1954), Jess Birdwell în „Friendly Persuasion”/”Pacifiștii” (1956), Frank Flannagan în „Love in the Afternoon”/”Dragoste de după-amiază” (1957), Link Jones în „Man of the West”/”Omul din vest” şi Joseph B. Chapin în „Ten North Frederick” – ambele în 1958, Gideon Patch în „The Wreck of the Mary Deare”/”Misterul vasului Mary Deare”, Maiorul Thomas Thorn din „They Came to Cordura”/”Drumul spre Cordura” şi Dr. Joseph Frail în „The Hanging Tree” – toate în anul 1959 şi George Radcliffe în ultimul său film, „The Naked Edge” (1961).
În anii 1959 şi 1960, el va primi câte un premiu Laurel pentru rolurile din „The Hanging Tree” respectiv „They Came to Cordura”.
La 14 aprilie 1960, Cooper a suferit o intervenție chirurgicală la Massachusetts General Hospital din Boston, după ce i s-a descoperit un cancer la prostată, cu metastaze la colon. La finalul lunii mai, în urma analizelor amănunţite, i se recomandă o nouă operaţie, după ce se descoperă o nouă tumoare malignă la intestinul gros. Intervenţia va avea loc câteva zile mai târziu la Spitalul Liban din Los Angeles.
La 2 august 1960, a primit, ca semn al recunoștinței, o stea pentru activitatea cinematografică, în partea de nord, aria 6200, pe Bulevardul Walk of Fame, din Hollywood.
La 27 februarie 1961, după revenirea la Los Angeles, Cooper a aflat de la doctori că finalul avea să se apropie rapid.
A mai fost vreme pentru ca Gary să fie distins cu un premiu Oscar onorific pentru „nenumăratele roluri memorabile şi pentru recunoaşterea internaţională pe care el, ca persoană individuală, a adus-o industriei cinematografice americane”.
A fost căsătorit, din anul 1933, până în 1951, cu actriţa Veronica Cooper (Balfe, pe numele de fată), cei doi având un copil, Maria, născută în 1937. După divorţ, cei doi vor trăi, însă, formal, împreună, până la finalul vieţii marelui actor.
Însă marele artist a avut nenumărate aventuri amoroase – cu Clara Bow, Lupe Velez, Marlene Dietrich, Carole Lombard, ori Patricia Neal, iar cea mai cunoscută este cea cu strălucitoarea Ingrid Bergman, de care s-a îndrăgostit în perioada filmărilor la „For Whom the Bell Tolls”/”Pentru cine bat clopotele?, în vara anului 1942, însă pasiunea lor se va stinge la încheierea filmărilor pentru “Saratoga Trunk”, în iunie 1943.
Să amintim şi faptul că lui Gary îi plăcea să înveţe lucruri noi, de la competenţe practice precum mecanica auto şi până la domenii fără legătură între ele precum muzica, astronomia şi taxidermia, iar unul din prietenii lui cei mai apropiaţi a fost Ernest Hemingway, cei doi nu se înţelegeau niciodată când discutau politică, însă aveau o pasiune comună pentru pescuit şi vânătoare.
De asemenea, ca orice actor important, Gary Cooper a avut roluri pe care le-a refuzat, fiind în marea majoritate, decizii inspirate. A făcut însă şi o eroare majoră: a refuzat să joace în „Pe aripile vântului”, opinând că filmul va fi cel mai mare eşec din istoria cinematografiei şi că „se bucură că se va face de râs Clark Gable în locul lui”. A fost şi a rămas, însă, unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale…
Cu doar câteva zile înainte de finalul implacabil, la 6 mai 1961, a fost recompensat cu titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor al Franţei, ca o recunoaştere a contribuţiei sale importante la dezvoltarea artelor.
Gary Cooper a murit la 13 mai 1961, la vârsta de 60 de ani, la Los Angeles, California, SUA, fiind înmormântat la Holy Cross Cemetery din Culver City, California.
Postum, la 30 iulie 1961, i-a fost acordat un premiu special David di Donatello, pentru cariera sa artistică impresionantă.
În anul 1966, el a fost inclus în Hall of Great Western Performers al National Cowboy & Western Heritage Museum din Oklahoma City.
În mai 1974, după ce familia sa s-a stabilit la New York, rămăşiţele sale pământeşti au fost deshumate şi reînhumate la Sacred Hearts Cemetery, din New York.
În 2015, a fost inclus în Utah Cowboy and Western Heritage Hall of Fame, iar The American Film Institute (AFI) l-a plasat pe locul al 11-lea pe lista starurilor masculine din istoria perioadei clasice de la Hollywood.
Trei din personajele pe care le-a interpretat – Will Kane, Lou Gehrig şi Sergentul York – au fost plasate, de către acelaşi The American Film Institute (AFI) în topul celor mai importanţi 100 de „eroi” din istoria filmului american.
