România se află pe aşa-numita „rută balcanică” a imigranţilor – scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung. Publicaţia aminteşte de miile de oameni împuşcaţi sau omorâţi în bătaie care încercau să fugă din România lui Nicolae Ceauşescu prin fosta Iugoslavie. Toate aceste lucruri sunt istorie, însă teritoriul împărţit de frontierele dintre Serbia, România şi Ungaria a devenit din nou interesant pentru cei care fug din calea războaielor şi a sărăciei.
În ultimele luni migraţia ilegală s-a intensificat ca niciodată prin Banat – spune comisarul de la poliţia de frontieră, Cristian Negoescu, citat de ziarul conservator. Până în toamna anului trecut, aproximativ o mie de oameni au sosit lunar în România, în ultima perioadă însă vin din ce în ce mai mulţi. Motivul este că mai nou poliţia de frontieră din Croaţia şi-a mărit efectivele şi se comportă mai dur cu imigranţii (unii dintre ei susțin chiar că au fost bătuţi). Astfel că mulţi dintre aceștia și-au schimbat direcţia către România. Traseul duce din Grecia către Austria şi Germania. Majoritatea migranţilor sunt tineri din Afganistan, Pakistan, Siria şi Maghreb (nord-vestul Africii). România – ca ţară membră a UE – nu poate refuza intrarea pe teritoriul ţării celor care solicită azil politic. Desigur poliţiştii de frontieră îi informează pe migranţi că este ilegală trecerea frontierei, dar dacă aceştia îşi continuă drumul, nu pot fi împiedicaţi să treacă frontiera. În aceste cazuri poliţia de frontieră îi arestează şi înregistrează pe imigranţi, după care deschide procedura penală pentru trecerea ilegală a frontierei. În cazul în care aceştia solicită azil politic, atunci procedura penală se suspendă până la soluţionarea cererii. De obicei aşa procedează cei care vin, nu pentru că ar dori să rămână în România, ci pentru a câştiga timp pentru a-și putea continua călătoria către Ungaria şi apoi înspre Austria, ascunşi în camioane sau în alt mod clandestin. Este un fel de joc de simulare dublu. Afganii se prefac că vor să se stabilească în România din motive politice, iar românii se prefac că iau în serios solicitările de azil, dar toată lumea ştie că de fapt cererile vor fi respinse.
În România există şase centre de azil. Unul dintre centre se află la Timişoara., iar directorul acestuia este comisarul Gabriel Vasilescu. Acesta spune că majoritatea imigranţilor nici măcar nu ascund faptul că ţinta lor este Germania şi că de fapt nu vor să rămână în ţara noastră. Solicită azil politic doar ca să aibă timp să-şi organizeze deplasarea către Germania. Dacă nu ar face acest lucru, atunci ei ar fi arestaţi pentru trecerea ilegală a frontierei, în acest fel însă pot circula relativ liber. Creşterea numărului imigranţilor a dus la apariţia unor grupări care se ocupă cu traficarea ilegală a persoanelor către Germania. „Practic aceste bande de infractori fac un serviciu României: autorităţile vor să scape de imigranţi, iar traficanţii îşi asumă această sarcină” – scrie FAZ, citând un interlocutor, care nu a dorit să-şi dezvăluie identitatea. Comisarul Vasilescu însă a negat că poliţiştii de frontieră ar colabora cu infractori. Personal acesta are cunoștință doar despre un singur caz în care un ofiţer a fost acuzat în urmă cu doi ani că a cooperat cu contrabandişti de persoane.
Aproape toţi afganii chestionaţi la Timişoara spun că au deja rude sau cunoscuţi concetăţeni în Germania. Comunităţile afgane din Germania sunt în creştere.
Primarul Timişoarei, Dominic Fritz a declarat că ştie de existenţa reţelelor de traficanţi de oameni şi a solicitat de mai multe ori ajutorul Ministerului de Interne, însă nu crede că aceştia pot face mai mult decât atât. Poliţia din oraş a intervenit doar atunci când s-a iscat o bătaie între imigranţi şi un tânăr afgan a fost înjunghiat mortal de conaţionalii săi.
„Chiar dacă nimeni nu o spune direct, la Timişoara din fiecare conversaţie rezultă că sistemul românesc de azil este orientat spre a scăpa cât mai repede posibil de imigranţi” – scrie ziarul german adăugând că 90% din cererile de azil sunt respinse. Anul trecut 667 astfel de cereri au fost soluţionate pozitiv, dar marea majoritate a celor care au primit dreptul de a rămâne aici, au părăsit de mult România.
La finalul articolului autorul redă scena la care a participat. Audierea a trei afgani, care au fost prinşi în Ungaria la Győr încercând să treacă ilegal în Austria şi au fost retrimişi în România, pentru că aici solicitaseră azil. Unul dintre tineri este dezinvolt, chiar vesel. Povesteşte că a încercat să fugă pentru a patra oară şi era foarte aproape de reuşită. Toţi prietenii săi şi o parte a familiei se află deja în Germania, iar unul dintre ei este în Italia. Spune aceste lucruri cu aceeași nonșalanță cu care un om din Frankfurt ar spune că a pierdut autobuzul şi îl aşteaptă pe următorul. Întrebat fiind de către comisarul Albinaru de la punctul de trecere al frontierei din Nădlac, de ce nu vrea să rămână în România, acesta răspunde zâmbind: „Am venit în Europa, ca să locuiesc în Germania. România nu este făcută pentru azil”.
Székely Ervin, RADOR
